Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 449/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--18.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.449
Ședința publică din 10.04.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr.258/12.10.2007, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului C S, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâtul intimat Laboratorul Central de Fitosanitară B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamanților intimați depune împuternicire avocațială și chitanță pentru suma de 200 lei reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.258/12.10.2007, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul CSa respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Laboratorul Central de Fitosanitară B și-n consecință a obligat pârâtele să achite reclamanților pentru perioada 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 primele de concediu aferente, sume actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data executării efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.137 pr. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtul Laboratorul Central pentru Fitosanitară aferent anilor 2001, 2002 și 2003, pe care a respins- având în vedere următoarele considerente:
Prescripția extinctivă constituie sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate titularului dreptului. În speța de față, nu s-a reținut starea de pasivitate a reclamanților, nu s- datorat unor atitudini pur subiective ci ea fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința acestora, respectiv de apariția unor acte normative care afectat liberul exercițiu al drepturilor personale ale reclamanților, respectiv legile succesive ale bugetului de stat în perioada 2001 - 2002.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții în perioada 2001 - 2006 au îndeplinit funcția publică de execuție la Laboratorul Central de Fitosanitară B, la Inspectoratul de Fitosanitară Vamală jud. T, fiind numiți în funcții publice în baza Legii nr. 188/1999, calitate necontestată de pârâte, existând între reclamanți și pârâte rapoarte de serviciu.
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei-credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiile de serviciu dar și cu plata integrală muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea 188/1999, republicată.
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, republicată, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea acestei prevederi legale fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006 prin art.3 al.1 din OUG nr.33/2001, art.12 al.4 din Legea nr. 743/2001, art.10 al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003 și art.8 al.7 din Legea nr.511/2004.
Normele legale de suspendare aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2001-2005 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr. 24/2000, privind tehnica de elaborare actelor normative față de formularea acestui text de lege în sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Pe de altă parte instanța a constatat că normele de suspendare contravin prevederilor art.41 din Constituția României întrucât dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare muncii ce intră în conținutul complex al dreptului fundamental de muncă, iar în contextul art.53 din legea fundamentală României restrângerea acestui drept, nu poate fi considerată măsură necesară într- societate democratică, întrucât nu se poate aplica în mod discriminatoriu, iar prin suspendări succesive se aduce atingere însăși existenței dreptului.
Totodată, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări iar art. 25 din această normă internațională, statutează în mod expres faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
Așa fiind, instanța apreciat că suspendarea în cinci rânduri succesive, aplicării dispozițiilor art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr.380/2005, fost doar acela de amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe anii 2001 - 2006, motiv pentru care în temeiul art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, art.1, art.10 și art.18 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea pentru perioada 2001- 2006 în care reclamanții au calitatea de funcționari la pârâta Laboratorul Central de Fitosanitară prin Inspectoratul de Fitosanitară Vamală T, a obligat pârâții la plata primelor de concediu aferente anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data achitării efective primelor de concediu cuvenite reclamanților, și.
Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
În motivare a invocat, în esență, că drepturile în litigiu au fost suspendate prin legile bugetului de stat, iar acordarea acestor drepturi este nelegală, iar pe de altă parte, sumele respective nu se încadrează în bugetul ordonatorului principal de credite.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților prima de concediu de odihnă, pentru anii 2001-2006, actualizată cu indicele de inflație.
Prima instanță, a reținut în mod legal că dreptul la acțiune al reclamanților pentru plata primelor de concediu aferente perioadei 2001-2006 s-a născut la data încetării efectelor de suspendare. Respectiv la data de 31 decembrie 2006, când au intrat în vigoare dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată, privind Statutul Funcționarilor Publici, care prevede că: "funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Referitor la primele de concediu cuvenite reclamanților, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, Curtea constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Întrucât reclamanții intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile 258/2007, pronunțată în dosarul - al Tribunalului C
Obligă pârâtul la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.IV.2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
aflată în
Semnează
VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Red./09.05.2008
Tehnored. /13.05.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
