Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4566/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4566
Ședința publică de la 05 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Alina Răescu
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Instituția Primarului Municipiului S împotriva sentinței nr. 460 din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți DIRECȚIA POLIȚIEI COMNITARE DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUN. S, și MUNICIPIUL S REPREZENT. PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul reclamant și consilier juridic pentru recurenta pârâtă Instituția Primarului Municipiului S și pentru intimatul pârât MUNICIPIUL S REPREZENT. PRIN PRIMAR, lipsind intimata pârâtă DIRECȚIA POLIȚIEI COMNITARE DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este motivat și declarat în termenul legal; de asemenea arată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Instituția Primarului Municipiului S și pentru intimatul pârât MUNICIPIUL S REPREZENT. PRIN PRIMAR solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul O l Depune concluzii scrise.
Deliberând,
CURTEA
Asupra cauzei de față
Prin sentința nr.460 din data de 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- a fost respinsa excepția neîndeplinirii procedurii contestației administrative prealabile și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâți, ca neîntemeiate.
S-a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții INSTITUȚIA PRIMARULUI S, DIRECȚIA POLIȚIEI COMUNITARE DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S, MUNICIPIUL S REPREZENTAT PRIM PRIMAR și au fost obligați pârâții să achite suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază pentru perioada 10.04.2006 - 30.08.2007, sume reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Pârâții au fost obligați la înscrierea drepturilor în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul a solicitat acordarea suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 01.03.2006-30.08.2007, invocând ca temei legal dispozițiile art. 31 al.1 lit.c și d din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publice,R.
În raport cu prevederile art. 137(1) cod procedură civilă,instanța va analiza cu prioritate excepția neîndeplinirii procedurii contestației administrative prealabile invocată de pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 31 din OUG nr. 2/2006, constatând că pârâta nu a făcut dovada comunicării către reclamant a dispoziției nr.1382/18.04.2006 privind numirea în funcția publică și stabilirea drepturilor salariale,astfel încât excepția nu este întemeiată.
În ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev.de art. 7 din Legea 554/2004, apărarea a fost de asemenea neîntemeiată, motivat de faptul că reclamantul a făcut dovada depunerii plângerii prealabile la instituția pârâtă,fiind înregistrată sub nr.8041/27.03.2009, fără să primească răspuns.
Pe fond, instanța a reținut că potrivit art. 31 (1) din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Conform art. 40 al.2 lit.c din codul muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv ordonatorilor de credite.
În acest context, reclamantul în calitate de funcționar public, a fost salarizat în conformitate cu prevederile Legii 188/1999, având dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat, dar cele două suplimente nu au fost acordate.
Prin art. 44 din OUG nr.92/2004, publicată în Monitorul Oficial în data de 23.11.2004, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 (devenit ulterior, prin republicare, art. 31) din Legea 188/1999 Apoi, suspendarea acestor dispoziții a continuat, conform prevederilor OG 2/2006, până la finele anului 2006.
Deși reclamantul a solicitat suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 1.03.2006, din dispoziția nr. 1382 din 18.04.2006 emisă de Primarul Municipiului S, rezultă că numirea reclamantului în funcția publică s-a făcut la 10.04.2006,astfel încât pentru perioada 1.03.2006 - 10.04.2006, solicitarea reclamantului nu este întemeiată și, totodată, pentru această perioadă nu mai operează prescripția dreptului la acțiune.
Prin art. 38 din codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariul.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut și s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale:, Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitare publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului..
Astfel, dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Instituția Primarului Municipiului S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, pârâta a susținut lipsa contestației administrative prealabile reglementată de art. 31 din nr.OG 2/2006 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
S-a solicitat admiterea recursului și modificare sentinței în sensul respingerii acțiunii.
S-a menționat că în stadiul actual al legislației este precizat doar în mod generic dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, nefiind reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și nici a suplimentului gradului.
Examinând recursul formulat de pârâtă, Curtea îl găsește fondat, așa cum se va arăta în continuare.
Reclaman tul are calitatea de funcționar public, fiind salarizată în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclaman în petitul cererii lor fiind fără susținere legală.
Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclaman tul este în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
În acest sens, prin Decizia nr.820/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu poate fi reținută susținerea reclamant ului privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18 octombrie 2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de reclama nt nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul l la CEDO.
În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 (soluția de principiu pentru unificarea practicii adoptată la data de 6 aprilie 2009).
Astfel, deși jurisprudența Curții de Apel Craiova în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României a statuat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
În raport de aspectele analizate, se apreciază că reclaman ul nu a făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 312 alin.1, va admite recursul formulat de pârâtă și va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Instituția Primarului Municipiului S împotriva sentinței nr. 460 din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți DIRECȚIA POLIȚIEI COMNITARE DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUN. S, și MUNICIPIUL S REPREZENT. PRIN PRIMAR.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
PREȘEDINTE: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Carmina Mitru - - |
Grefier, |
Red. Jud. CM
2 ex/MB/17.11.2009
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Teodora Bănescu, Carmina Mitru
