Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 471/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
Decizia NR. 471 /CA/2009
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamanta, domiciliată în S M,-, jud. S M, intimatulSINDICATULcu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 1, jud. S M,împotriva sentinței nr. 267/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta pârâtă - consilier juridic în baza delegației nr. 20803/14.10.2009, pentru intimata reclamantă se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 617 din 14.10.2009 emisă de Baroul Maramureș, lipsă fiind intimatul Sindicatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin nr. nr.115/26.06.2009,plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, intimata reclamantă a depus întâmpinare, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului formulat ca fiind nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și întemeiată, conform concluziilor precizate în întâmpinare, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată justificate cu chitanța depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 267/CA/2009 Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta domiciliată în S M,-, jud. SMî mpotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S M cu sediul în S M,-, jud. S
A admis cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de SINDICATUL cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, în sensul că a anulat Dispoziția nr. 713//03.11.2008 emisă de pârâtă.
A obligată pârâta la emiterea unei noi dispoziții de numire a reclamantei în funcția publică de consilier principal I treapta 1 de salarizare cu un salariu de 1111 lei începând cu data de 03.11.2008 și a obligat pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale cuvenite pe perioada 03.11.2008 și până la emiterea noului act administrativ reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel legal cuvenit la valoarea actualizată de la data plății efective.
Cererea reclamantei privind anularea răspunsului la procedura prealabilă nr. 30685/23.12.2008 a fost respinsă.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata la.CSM pe baza unui contract de muncă în cadrul serviciului situații de abuz, neglijare, trafic, migrațiune și alte situații de urgență în domeniul asistenței sociale, în funcția de inspector de specialitate I - economist având ultimul salar de încadrare de 1037 lei.
Din cartea de munca a reclamantei reiese că aceasta are o vechime in aceiași specialitate, are o vechime în funcția de inspector resurse umane de 3 ani la autoritatea publică pârâtă, iar din fișa postului depusă la dosar rezultă că atribuțiile îndeplinite anterior datei de 03.11.2008 și cele stabilite ulterior acestei date sunt identice.
În august 2008, reclamanta a absolvit studii superioare de lungă durată, iar în urma perfectării studiilor, salariul i-a fost majorat imediat cu 20% în baza OUG nr. 24/2000.
În luna octombrie 2008, în urma demarării procedurilor de transformare a posturilor din cadrul S M în posturi de funcționari publici, cu consultarea anterioară a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aceasta a emis Avizul favorabil nr. -/2008 pentru funcțiile publice din cadrul SMc are a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 173/20.10.2008 a Consiliului Județean SMp rin care s-au stabilit funcțiile publice și s-a aprobat organigrama, statele de funcții ale Direcției Generale de Asistență si Protecția Copilului S
Ca urmare a acestor acte administrative, în baza art. 11 alin. 1 din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor de organizare si dezvoltare a carierei funcționarilor publici, a OG nr. 9/2008 cu modificările ulterioare, art. 31 alin. 1 și 2, art. 62 alin. 4 și 5, art. 111 din Lege nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, prin Dispoziția nr. 713 /03.11.2008, reclamanta a fost numită în funcția publică deconsilier, clasa I, grad profesionaldebutantcu un salariu de baza în cuantum de 699lei.
Prin cererea adresată pârâtei la data de 03.12.2008, reclamata a solicitat pârâtei revocarea dispoziției de numire a acesteia în funcția publică, însă solicitarea reclamantei a fost respinsă de către pârâtă prin adresa nr. 30685 /23.12.2008.
Acest răspuns al autorității publice pârâte a cărei anulare o solicită reclamanta pe cale principală are natura juridică de răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și nu reprezintă un act administrativ în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, deoarece prin acesta nu s-a dat naștere, nu s-a modificat sau nu s-a stins un raport juridic.
Prin urmare, răspunsul la procedura prealabilă nu poate face obiectul unei acțiuni judiciare în contencios administrativ pe cale principală, instanța de contencios administrativ putând anula doar actul administrativ inițial a cărui revocare se solicită prin plângere, în speță doar dispoziția de numire a reclamantei în funcția publică, actul administrativ prin care a luat naștere raportul de serviciu al acesteia.
Astfel fiind instanța a apreciat că cererea reclamantei formulată în sensul anulării răspunsului la plângerea prealabilă este nelegală, motiv pentru care acest capăt de cerere urmează a fi respins prin dispozitiv.
Pe fondul cauzei,coroborând starea de fapt constatată cu dispozițiile legale incidente, instanța de contencios administrativ apreciază ca Dispoziția nr. - emisă de pârâtă este nelegală.
În primul rând, instanța constată că numirea reclamantei în funcția publică s-a făcut după nouă ani de la apariția Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public care prevedea încă de la data intrării sale în vigoare în sarcina autorităților și instituțiilor publice obligația de a transforma posturile de natura contractuală în funcții publice.
Astfel, potrivit art. 111 din acest act normativ, "utoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligația de a stabili funcții publice în condițiile art. 107.
(3)Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.
(4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupa funcții publice în condițiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizării funcțiilor publice în care au fost numite."
Întrucât posturile contractuale ale angajaților pârâtei nu au fost transformate în funcții publice imediat după apariția legii, urmare a modificărilor legislative repetate care au intervenit în Statutul funcționarilor publici și în sistemul de salarizare al acestora, s-a ajuns la situația în care reclamanta, deși îndeplinea atribuțiile corespunzătoare unei funcții publice de mai mulți ani, urmare a faptului că și-a desăvârșit studiile, (absolvind studii superioare de lungă durată), iar postul său contractual a fost transformat în post cu studii superioare cu salarizare corespunzătoare cu mai puțin de un an înainte de numirea sa in funcția publica, să fie numită în funcția publica de consilier, clasa I, grad profesional debutant, cu un nivel de salarizare cu mult inferior salariul avut anterior, justificat de aplicarea restrictivă a dispozițiilor legale în materia salarizării funcționarilor publici.
Numirea reclamantei într-o funcție publică cu grad profesional de debutant este nelegală, întrucât, pe de o parte, în funcția publică cu grad profesional de debutant poate fi numită numai o persoană care ocupa o funcție publică prin concurs și care nu îndeplinește condițiile minime de vechime în specialitate, iar pe de alta parte, și în principal întrucât, cu ocazia transformării posturilor contractuale în funcții publice condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publică.
Acest lucru rezultă în mod expres din prevederile art. 11 din Legea nr. 188/1999: "uncționarii publici sunt debutanți sau definitivi
Pot fi numite funcționari publici debutanți persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcții publice de grad profesional debutant.
Pot fi numiți funcționari publici definitivi:
a) funcționarii publici debutanți care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege și au obținut rezultat corespunzător la evaluare;
b) persoanele care intră în corpul funcționarilor publici prin concurs și care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcției publice de minimum 12 luni, 8 luni și, respectiv, 6 luni, în funcție de nivelul studiilor absolvite", din cele ale art. 3 lit. k) si l) din HG nr. 611/2008 cuprinzând Normele privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici:
"k) stagiu - etapa din cariera funcționarului public stabilită conform legii și cuprinsă între data numirii ca funcționar public debutant, în urma promovării concursului de recrutare, și data numirii ca funcționar public definitiv;
l) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice - experiența dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învățământului în România", respectiv din dispozițiile art. 11 din Legea nr. 251/2006.
În acest context, instanța constată că transformarea postului contractual deținut inițial de reclamantă, acela de inspector de specialitate economist, raportat la perioada de timp în care practic reclamanta a îndeplinit atribuțiile aferente unei funcții publice trebuia să fie pentru o funcție publică cu grad profesional definitiv și nu debutant.
În ce privește clasa funcției publice în care trebuia încadrată reclamanta, instanța constată că, față de studiile absolvite de către aceasta la data transformării postului său contractual în funcție publică, față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici anterior amintit potrivit căruia "condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publică", trebuia să fie corespunzătoare studiilor absolvite, respectiv clasa I, potrivit art. 14 lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Principala problemă de drept intervine în stabilirea gradului profesional de încadrare al reclamantei: asistent, principal sau superior ( art. 15 din Legea nr. 188/1999) având în vedere faptul că situația juridică specială a reclamantei nu mai este reglementată de lege, fiind determinată de imposibilitatea legiuitorului de a prevedea toate situațiile de fapt care pot interveni în legătură cu aplicarea unui act normativ.
În acest caz, instanța constată că instituția publică pârâtă trebuia să recurgă la principiile generale care reglementează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în special, rezultate din dispozițiile Legii privind statutul funcționarilor publici, din actele normative prin care s-au reglementat în mod succesiv drepturile salariale ale acestora și, în lipsa identificării unor principii aplicabile situației juridice a reclamantei, la dispozițiile generale ale Codului muncii sau chiar ale Constituției României.
Astfel, coroborând doar exemplificativ unele prevederi exprese ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, respectiv:
- art. 63 -"În carieră, funcționarul public poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, în condițiile legii. Promovarea în clasa, promovarea în grade profesionale și avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiționate de existenta unui post vacant."
- art. 65"(3) Funcționarii publici care nu îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute pentru promovarea în gradul profesional imediat superior celui deținut pot participa la concursul organizat, în condițiile legii, în vederea promovării rapide în funcția publică.
- art. 68 - "(1) În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici de execuție au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcții publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadrați, în condițiile legii.
(2) Promovarea în condițiile alin. (1) se face prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării examenului", cu prevederile cuprinse în OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale a funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare:
- art. 6. - "(3) Funcționarii publici promovați pe o funcție publică de execuție de un grad profesional superior celui deținut beneficiază de salariile de bază prevăzute în anexele la prezenta ordonanță, pentru gradul profesional în care promovează, la treapta 3 de salarizare.Dacă funcționarul public are un salariu de bază mai M decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare imediat superioară care asigura o creștere salarială."
- art. 9 -"(3) Funcționarii publici care absolvă o formă de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc, prin examen, într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure acestora o creștere de până la 20% a salariului de bază avut anterior. Examenul se organizează de autoritatea sau de instituția publică în care își desfășoară activitatea funcționarul public, pe baza unui regulament-cadru aprobat prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.n cazul în care, după aplicarea procentului de 20%, salariul de bază astfel stabilit se situează sub nivelul prevăzut pentru gradul profesional asistent, treapta de salarizare 3, se va acorda salariul de bază de la acest nivel."
- art. 37. -"(3) funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, cu excepția reținerilor din salariu efectuate în conformitate cu prevederile legale. Orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută"
- art. 40" funcționarii publici care la data de 31 decembrie 2006 au salariul de baza mai M decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe își păstrează salariul de bază avut", se constată ca legislația specifică funcționarilor publici încurajează perfecționarea profesională sub orice formă a funcționarilor publici prin crearea unor mecanisme derogatorii de promovare a celor care au absolvit studii superioare și prin asigurarea unei salarizări corespunzătoare noului statut social dobândit de funcționarul public.
În aceste împrejurări, reținând faptul că reclamanta a fost numită în funcția publică într-o altă modalitate decât concursul sau promovarea - prin transformarea postului său contractual în funcție publică și principiile cuprinse în dreptul muncii, în special pe cel al drepturilor salariale câștigate, al nediscriminării, autoritatea publică pârâtă, trebuia și putea fără să încalce în acest mod legea în general, să asigure încadrarea reclamantei într-un grad profesional care să îi asigure o salarizare cel puțin egală cu cea avută înainte de transformarea postului contractual în funcție publică.
În speță, instanța constată că, pentru asigurarea unei salarizări cel puțin egale cu cea avuta anterior numirii în funcția publică, în acord cu dispozițiile legale privind salariul minim ce se poate stabili unei persoane cu studii superioare, în conformitate cu Anexa 4 lit. B pct. 1 poziția a patra din OG nr. 6/2007, reclamanta trebuia numită în funcția publică de consilier principal, clasa I, treapta 1 de salarizare, cu un salariu de 1111 lei.
Față de cele de mai sus, instanța constată caracterul nelegal al dispoziției de numire a reclamantei în funcția publică contestată prin prezenta acțiune în contencios administrativ motiv pentru care în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d) proc.civ, art. 1, 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 49 si urm. proc.civ. urmează să admită acțiunea reclamantei înaintată în acest sens și cererea de intervenție formulată în interesul acesteia de Sindicatul și să dispună anularea acesteia.
Având în vedere faptul că reclamanta își poate desfășura în continuare activitatea în cadrul autorității publice pârâte doar în calitate de funcționar public și doar în condițiile existentei unui act administrativ de numire a acesteia în funcția publică, instanța, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 urmează să admită cererea reclamantei formulată în sensul obligării pârâtei să emită o nouă dispoziție de numire a reclamantei corespunzător încadrării și salarizării anterior stabilite începând cu data de 03.11.2008, data de la care reclamantei i-au încetat raporturile contractuale și și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public.
De asemenea, constatând că începând cu data numirii eronate în funcția publică, reclamanta a suferit un prejudiciu material cert constând în diferența de salar inițial stabilită și achitată și cea legal cuvenită, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 998 civ. instanța urmează să oblige pârâta să plătească reclamantei aceste drepturi salariale, la valoarea actualizată a acestora de la data plății efective și, totodată, în temeiul art. 274 proc. civ. să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă reprezentând onorar de avocat, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen și legal timbrat, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată în cauză este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece dispoziția nr.713/03.11.2008 a fost emisă în condiții de legalitate.
Motivele invocate de prima instanță nu pot fi reținute ca legale deoarece în temeiul disp. art.107 din Legea nr.188/1999 funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate și instituție publică, în parte, de către conducătorul acesteia, ori prin hotărâre a Consiliului județean sau local, după caz, pe baza activităților prevăzute la art.2 alin.1 și 3 și cu avizul ANFP și întrucât recurenta este o instituție publică de interes județean în subordinea Consiliului Județean S M, această atribuție aparține în exclusivitate acestui organ al administrației publice locale și nu conducătorului instituției.
Funcțiile publice pentru recurentă au fost stabilite prin Hotărârea nr.173/20.10.2008 a Consiliului Județean S M, cu avizul ANFP.
Încadrarea reclamantei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr.188/1999 fiind numită în funcția de consilier clasa I grad profesional debutant, i s-a stabilit un salariu de bază prevăzut de anexa 3 cap.B punct 1 din OG 6/2007 respectiv de 699 lei.
În mod eronat a reținut instanța de fond că reclamanta a fost numită în funcție publică cu grad profesional debutant, deoarece reclamanta a fost numită în funcția publică după 9 ani de la apariția Legii 188/1999, iar numirea într-o funcție publică cu grad profesional debutant poate fi făcută numai pentru o persoană care ocupă o funcție publică prin concurs și care nu îndeplinește condiții minime de vechime în specialitate.
În ceea ce privește anularea dispoziției nr. 737/03.11.2008, apreciază că această dispoziție a fost emisă în condițiile legii, cu respectarea prevederilor articolului 54 din Legea 188/1999 ce reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a ocupa o funcție publică în special condițiile de vechime în specialitatea studiilor absolvite.
Reclamanta fiind absolventă a învățământului superior în cursul anului trecut (sesiunea iunie - iulie 2008), nu a dobândit vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite astfel încât la echivalarea drepturilor salariale dobândite anterior numirii în funcția publică să fie menținută cel puțin la același nivel și în consecință nu a putut fi numită în funcția de consilier, grad profesional principal, treapta I de salarizare cu un salariu de 1111 lei așa cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.
În ce privește plata diferențelor salariale, recurenta apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis acest capăt de cerere.
În drept au fost invocate disp. art.299 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de către intimată se solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât criticile aduse hotărârii de către recurentă sunt nefondate.
Arată că în conformitate cu dispozițiile Legii 188/1999, articolul 111 (3) persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite în funcțiile publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de la articolul 54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradul profesional ale funcției publice.
Drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții publice în condițiile alineat 3 se stabilesc potrivit salarizării funcțiilor publice în care au fost numite.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul disp. art.3041Cod de procedură civilă, instanța constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
Potrivit art.111 alin.3 din Legea nr.188/1999 "persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art.54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.
Una din condițiile prevăzute de disp. art.54 se referă la vechimea în specialitatea studiilor, iar disp. art.57 lit. b din aceeași lege prevăd o vechime de 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție de grad profesional principal.
Astfel cum rezultă din cartea de muncă depusă în xerox la dosar, reclamanta are o vechime în funcția de contabil de peste 5 ani vechime, situație în care această vechime în aceeași specialitate trebuia avută în vedere de către recurentă la încadrarea în funcția publică de consilier în cadrul Serviciului buget finanțe contabilitate, funcție publică avizată de ANFP ca urmare a transformări postului contractual deținut inițial de către reclamantă, acela de inspector de specialitate economist în cadrul aceleiași instituții.
Disp. art.57 lit.b din Legea nr.188/1999 nu au fost avute în vedere de către recurentă la încadrarea reclamantei în funcția publică, apreciindu-se în mod greșit de către aceasta că reclamanta nu avea vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite, respectiv cu referire strictă doar la vechimea dobândită după absolvirea învățământului superior și interpretându-se astfel în mod greșit disp. art.111 alin.3 din aceeași lege, care se referă la "condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice".
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că în funcția publică cu grad profesional de debutant poate fi numită numai o persoană care nu îndeplinește condițiile minime de vechime în specialitate, ori, așa cum am arătat, reclamanta are o vechime în specialitate, respectiv în funcția de contabil, mai M de cinci ani, care este minimul necesar pentru încadrarea în gradul profesional principal.
În ceea ce privește stabilirea funcțiilor publice pentru recurentă, ca urmare a transformării posturilor contractuale, instanța de recurs constată că avizul dat de Agenția națională a Funcționarilor a fost acordat ca urmare a solicitării acestuia de către recurentă prin adresa nr.28741/2008 (fila 8), iar Hotărârea nr.173/2008 adoptată de Consiliul Județean SMa avut la bază și raportul de specialitate nr.23093/2008 al recurentei.
Prin urmare, funcțiile publice cuprinse în organigrama aprobată prin Hotărârea nr.173/2008 au fost stabilite în principal de către recurentă și nu de către ANFP și nici de către Consiliul Județean SMc are doar le-a avizat, respectiv aprobat, pentru a se putea face numirea pe aceste funcții.
De asemenea, prima instanță a dispus în mod legal obligarea pârâtei să plătească reclamantei diferențele salariale cuvenite pe perioada 3.11.2008 și până la emiterea noului act administrativ reprezentând diferența dintre salariul în casat de aceasta de la numirea în funcția publică de debutant și cel care i s-ar fi cuvenit prin încadrarea în funcția publică de consilier principal clasa I treapta I de salarizare.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs sunt neîntemeiate, iar în temeiul disp. art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul și menținută în totalitate hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
În baza art.274 Cod de procedură civilă va fi obligată recurenta la plata către intimată a sumei de 595 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI,cu sediul în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamanta, domiciliată în S M,-, jud. S M, intimatulSINDICATULcu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 1, jud. S M,împotriva sentinței nr. 267/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 595 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.M/5.11.2009
Jud fond.
Dact.G/10.11.2009
3 com
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Marinescu Simona
