Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 478/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 478/2008
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2425/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu reclamanții SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DE PENITENCIARE- GRUPA SINDICALĂ A PENITENCIARELOR G, pârâții PENITENCIARUL GHERLA, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statuari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată și s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
Curtea, constată că sunt suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a recursului și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.425 din 14.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis acțiunea reclamantului SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DE PENITENCIARE- GRUPA SINDICALĂ A PENITENCIARELOR G, pentru membrii, -, -, I, JUMAN -, -, -, -, ȘT., -, -, -, Gh. -, -, -, - împotriva pârâților PENITENCIARUL GHERLA, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, care au fost obligați la plata către reclamanți a primei de concediu pe perioada octombrie 2004 - decembrie 2006, actualizate cu rata inflației, de la data efectuării plății.
Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, care a fost obligat să efectueze demersurile necesare pentru suplimentarea bugetului Ministerului Justiției, cu sumele necesare plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că în temeiul art. 34 alin. 1 lit. f din Legea nr. 293/2004 și art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. 350/2002, s-a stabilit în favoarea reclamanților dreptul de a beneficia, la plecarea în concediu de odihnă, de o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu, iar aplicarea acestei prevederi deși a fost suspendată succesiv prin legile bugetului, nu echivalează cu pierderea a însăși dreptului consacrat prin actele normative mai sus menționate.
A constatat instanța de fond că dreptul reclamanților a fost doar suspendat și nu și desființat, în conformitate cu disp. art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000.
A mai reținut instanța de fond și incidența disp. art. 38 din Constituție și art. 18 din Codul muncii.
În privința reactualizării sumelor datorate, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 78 din Codul muncii, constatând obligativitatea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate.
În privința excepției lipsei calității procesuale active invocată de către pârâtul Ministerul Justiției - Administrația Națională a penitenciarelor, prima instanță a reținut că potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului anual de execuție. Apoi, în baza disp. nr.HG 208/2005, bugetul de stat este gestionat de acest minister care are obligația să vireze pârâtului de rândul 1 sumele necesare efectuării plății, dar numai în limita creditelor bugetare aprobate, astfel cum prev. disp. art. 4 din Legea nr. 500/2002.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C, solicitând ca în urma admiterii recursului să fie desființată sentința civilă atacată ca fiind netemeinică și nelegală și, în consecință, cererea de chemare în garanție să fie respinsă.
În motivarea recursului, chematul în garanție a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pe temeiul lipsei procedurii prealabile, în cond. art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
A mai apreciat chematul în garanție că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În continuare motivării recursului, chematul în garanție a invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice:" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
1
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe disp. art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamantelor, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantelor care sunt funcționari publici.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamante presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
În privința excepției de inadmisibilitate a acțiunii introductive pe tremeiul lipsei procedurii prealabile, Curtea constată că această excepție este nefondată din următoarele considerente:
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarului public, " cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competenta instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenta altor instanțe."
Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă având ca obiect plata unor drepturi salariale se înscrie pe coordonatele dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 și nu cele speciale ale art. 106 din aceeași lege care face vorbire de respectarea condițiilor și a termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004. (Art. 106 (1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publica emitenta a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.")
Din această perspectivă și reținând că reclamantul atacă un refuz al autorității publice de a-i recunoaște un drept prevăzut de lege, că pentru acest refuz nu este necesară procedura prealabilă așa cum reiese din art. 8 alin. 1 corelat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că tribunalul a statuat corect prin respingerea acestei excepții.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin C.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2.425 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red. Dact./2 ex./26.02.2008. Jud.fond: -,.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Lucia Brehar, Delia Marusciac
