Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 477/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 477/2008
Ședința publică de la 21 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către reclamanții, și pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 2319 din 30 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții-intimați PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL CLUJ, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL CLUJ, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsă fiind restul părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de către reclamanți este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru ( fila 32) și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată și s-a solicitat judecarea în conformitate cu prevederile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă. La data de 19 februarie 2008 s-a înregistrat, din partea recurenților, practică judiciară.
Curtea comunică un exemplar din recursul declarat de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu recurentul.
Recurentul invederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și că se prezintă în nume propriu.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul recurentului pentru susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în partea a sentinței recurate și pe cale de consecință admiterea acțiunii în întregime și obligarea pârâților la plata drepturilor bănești și în continuare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2319 din 30 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj -Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins excepția lipsei plângerii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive înaintată de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-au respins excepțiile de necompetență materială a Tribunalului Cluj și de lipsa plângerii prealabile invocate de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării și s-a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a admis actiunea formulată de reclamantii, în parte:
Pârâtii Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casatie si Justitie și Ministerul Economiei si Finantelor au fost obligați să plătească reclamantilor drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentul economico- financiar si administrativ al PICCJ si cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare si administrative ale celorlalte parchete, pentru perioada 1 noiembrie 2004- 1 noiembrie 2007 actualizate in raport cu rata inflației la data plății efective a acestora.
S-a respins cererea de obligare a pârâtilor la plata drepturilor salariale pentru funcționarii publici din departamentul economico- financiar si administrativ al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casatie si Justitie până la elaborarea unui sistem ne- discriminatoriu de salarizare.
Pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si Ministerul Economiei si Finanțelor au fost obligați să prevadă în bugetul de stat, la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentintei, a sumelor datorate reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Instanța este competentă material să soluționeze cauza, deoarece, potrivit art. 27 alin 1 din OG nr. 137/2000 republicată, în calitate de persoane discriminate, reclamanții au dreptul să pretindă despăgubiri, proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun. Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii.
În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art. 1 alin 2 și art. 295 alin 1 Codul muncii, precum și ale art. 5 din Codul Muncii, care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale Parchetelor de pe lângă Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj.
Prin Hotărârea nr. 262/21 iunie 2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat cu privire la salarizarea diferențiată a funcționarilor publici din cadrul instanțelor de judecată, aplicarea unui tratament diferențiat, raportat la faptul că funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curt ea de Casație și Justiție sunt salarizați potrivit Anexei I din Legea nr. 303/2004, iar funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul celorlalte instanțe de judecată sunt salarizați potrivit Anexei III a aceluiași act normativ, în condițiile în care art. 125 și art. 127 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, reglementează unitar activitatea managerilor economici și recrutarea acestora, indiferent dacă aceștia lucrează la Înalta Curte de Casație și Justiție sau la celelalte instanțe judecătorești.
Potrivit art. 16 alin 1 din Constituția României și art. 23 alin 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, toți oamenii au dreptul fără nici o discriminare la salariu, sporuri și adaosuri egale pentru muncă egală conform și art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și economice și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturile Omului și Libertăților Fundamentale respectiv art. 1 alin 1 din Primul Protocol Adițional la această convenție.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art. 155 din Codul muncii ). Or, sistemul de salarizare este guvernat printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art. 154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situația comparabilă. Deci, tuturor persoanelor care se află în aceeași situație trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 G nr.137/2000 s-a arătat că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. 3 din art. 2 al aceluiași act normativ s-a arătat că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.l, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Or, potrivit art. 27 din OG 137/2000 modificată și republicată, în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate și implicit discriminate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporțional cu prejudiciul suferit și dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării, implicit prin anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin prisma aspectelor reținute, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată.
În ceea ce privește obligația de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, s-a apreciat că aceasta este o obligație solidară, solidaritatea pasivă izvorând, din prevederile art.44, art.35 și art.36 din Legea nr.304/2004, raportate la cele ale G nr.177/2002 și G nr.27/2006, conform cărora pârâții 1-3 sunt persoane juridice care ordonează creditele salariale (principal, secundar, terțiar).
Practic, drepturile bănești nu pot fi plătite decât, după aprobarea dată de toți acești pârâți pentru plata uneia și aceleași sume, deci răspunderea lor este solidară (pentru aceeași sumă). Pârâții sunt toți obligați concomitent de lege să aprobe plata sumei pe care o datorează, fiind de neconceput și vădit ilegal ca plata să fie dispusă exclusiv numai de către unul dintre ordonatori.
S-a reținut, raportat și la Hotărârea din 24 martie 2005 Curții Europene a Drepturilor Omului (publicată în Monitorul Oficial nr.l048/2005), că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a acoperi întreaga sumă solicitată de reclamanți, având poziția unui garant legal, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi primită.
În ceea ce privește actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, s-a apreciat că aceasta este justificată raportat la dispozițiile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, or este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Pe baza acestor considerente și apreciind că au fost încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit. e, pct. i din G nr.137/2000, art.2 alin.1-3, art.29 pct2 din G nr.137/2000, art.2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct. 2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art. 5 și 6 din Codul muncii, precum și dispozițiile art. 1082, 1084, 1039 din Cod civil, precum și art.269 și art.292 din Codul muncii, instanța a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților însă numai în raport cu pârâții de ordin 1-4, astfel că, a admis-o, conform dispozitivului.
Instanța a constatat că pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII nu are calitate procesuală pasivă, prin prisma faptului că între reclamanți și acesta nu există nici un raport juridic, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, a admis excepția și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât
In ceea ce privește excepțiile de inadmisibiliate invocate de către pârâții 1- 4, pentru considerentele deja expuse, s-a apreicat de asemenea că acestea sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs,reclamanții, pârâții MINISTERUL - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
Reclamanții, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâților la plata drepturilor bănești și în continuare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții arată că prin sentința civilă nr.2319/2007 instanța de fond a prevăzut expres ca aceste drepturi să se acorde actualizate cu rata inflației la data plății, dar a respins cererea ca aceste drepturi să fie acordate și în continuare, deși aceștia au solicitat și aceasta prin cererea de chemare în judecată.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că hotărârea judecătorească a instanței de fond este nelegală deoarece a fost pronuntată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Având în vedere că intimații-reclamanții și-au întemeiat solicitările pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 - privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se susține că instanța a procedat în mod nelegal la schimbarea cadrului procesual fixat de aceștia și anume, cercetarea cererii lor prin prisma dispozițiilor actului normativ indicat.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 " persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun ".
Prin urmare, această sintagmă fixează cadrul procesual și stabilește în competența judecătoriei soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ.
În această situație, acțiunea intimaților - reclamanți fiind o acțiune în pretenții se impunea a fi timbrată la valoare.
Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei plângerii prealabile (inadmisibilității acțiunii) - invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare, reținând în mod netemeinic și nelegal că intimații-reclamanți au fost discriminați din punct de vedere al salarizării și pot solicita despăgubiri corespondente și proporțional cu prejudiciul suferit și dovedit, potrivit dreptului comun.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte parchete, aceasta însemnând că instanța a depăsit atributiile puterii judecătoresti- adăugând la lege prin schimbarea sistemului de salarizare al funcționarilor publici - atribut exclusiv al legiuitorului- acțiunea reclamanților fiind inadmisibilă.
Învederează instanței de control judiciar că intimații-reclamanți au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și au solicitat acordarea aceluiași nivel de salarizare cu cel al funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând o presupusă discriminare.
Salarizarea funcționarilor publici din cadrul Aparatului Administrației Prezidențiale, Parlamentului, Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție,Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliului Legislativ, Consiliului Concurenței, Curții de Conturi, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Consiliului Național al Audiovizualului este reglementată în cadrul anexei nr. 1 Ordonanței de Guvern nr.6/2007, iar salarizarea funcționarilor publici din cadrul aparatului propriu al prefecturilor, al instituțiilor subordonate autorităților sau instituțiilor publice centrale, al serviciilor publice deconcentrate, al ministerelor și al altor organe ale administrației publice centrale de specialitate din unitățile administrativ-teritoriale, al inspectoratelor teritoriale de muncă, al caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului B, al Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, al Casei de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, al caselor județene de pensii și a municipiului B, al agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă și a municipiului B, precum și din aparatul propriu al consiliilor județene este reglementată În cadrul anexei nr. 3 la acest act normativ.
Raportat la dispozițiile art. 16 din Constituția României, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 429/2003, potrivit cărora, "Cetățenii sunt egali în fațalegii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări",Curtea1( Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 486 din 27 decembrie 2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamanților îndreptată împotriva MEF.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond, în mod gresit, a respins exceptia inadmisibilitatii acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
In ceea ce priveste excepția inadmisibilității acțiunii, solicită instanței de control judiciar sa constate că intimații-reclamanți nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, iar legiuitorul nu a lăsat la latitudinea părții interesate dacă efectuează sau nu procedura prealabilă, ci a condiționat sesizarea instanței de îndeplinirea ei.
Dreptul la acțiune al reclamanților se naște condiționat de parcurgerea procedurii prealabile.
Drepturile salariale solicitate de intimații-reclamanți pot privi doar pe comitentul acestora și nicidecum pe Ministerul Economiei si Finanțelor care nu are competența în aprobarea bugetului, operațiune care, reprezentând o problemă de stat a fost dată de legiuitor in competența Parlamentului.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații Ministerului Economiei și Finanțelor, încălcându-se astfel regulile prevăzute la art. 14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de Apel constată următoarele:
Motivele de recurs invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate, deoarece calitatea procesuală pasivă a acestuia este justificată de dispozițiile art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002 și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004.
Pârâtul, în baza acestor dispoziții legale răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Excepția inadmisibilității acțiunii pe motivul neîndeplinirii procedurii prealabile a fost corect respinsă de prima instanță.
Astfel, o atare procedură nu este necesară deoarece litigiul de față se înscrie pe coordonatele dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 și nu pe cele speciale ale art. 106 din aceeași lege, care face vorbire de respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004.
În privința recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
primei instanțe cu privire la modul de soluționare a excepției de necompetență materială invocate de pârâtul-recurent sunt corecte.
Astfel, potrivit art. 27 alin 1 din OG nr. 137/2000 republicată, în calitate de persoane discriminate, reclamanții au dreptul să pretindă despăgubiri, proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun. Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii.
În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art. 1 alin 2 și art. 295 alin 1 Codul muncii, precum și ale art. 5 din Codul Muncii, care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Motivul de recurs bazat pe inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii plângerii prealabile a fost analizat anterior și este nefundat conform celor mai sus reținute.
Pe fond, de asemenea criticile din recurs nu sunt întemeiate, cele reținute de prima instanță fiind legale și în acord și cu hotărârea nr. 262/21 iunie 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a constatat cu privire la salarizarea diferențiată a funcționarilor publici din cadrul instanțelor de judecată, aplicarea unui tratament diferențiat, raportat la faptul că funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curt ea de Casație și Justiție sunt salarizați potrivit Anexei I din Legea nr. 303/2004, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul celorlalte instanțe de judecată sunt salarizați potrivit Anexei III a aceluiași act normativ, în condițiile în care art. 125 și art. 127 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, reglementează unitar activitatea managerilor economici și recrutarea acestora, indiferent de locul lor de muncă.
Sistemul de salarizare este guvernat și de principiul egalității de tratament și al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Prin urmare, tuturor persoanelor care se află în aceeași situație trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial.
În ceea ce privește obligația de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, aceasta este o obligație solidară, solidaritatea pasivă izvorând, din prevederile art. 44, art. 35 și art. 36 din Legea nr. 304/2004, raportate la cele ale G nr. 177/2002 și G nr. 27/2006, conform cărora pârâții sunt persoane juridice care ordonează creditele salariale (principal, secundar, terțiar).
Practic, drepturile bănești nu pot fi plătite decât, după aprobarea dată de toți acești pârâți pentru plata uneia și aceleași sume, deci răspunderea lor este solidară (pentru aceeași sumă). Pârâții sunt toți obligați concomitent de lege să aprobe plata sumei pe care o datorează, fiind de neconceput și vădit ilegal ca plata să fie dispusă exclusiv numai de către unul dintre ordonatori.
Cu privire la actualizarea sumelor în raport de inflație, legal s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1084 Cod civil, pentru o reparare integrală și justă a prejudiciului suferit de reclamanți prin discriminarea creată, urmând ca aceste sume să fie achitate și în continuare, pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare, ca urmare a constatării că legea încalcă dispozițiile constituționale și prevederile reglementărilor internaționale, instanța de judecată având obligația de a restabili supremația legii, egalitatea cetățenilor în fața acesteia și totodată să impună autorităților publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor ocrotite de legislația internă și internațională.
Astfel se va reține că reclamanților le-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, art. 1 alin. 2 lit. e, pct. i din G nr. 137/2000, art. 2 alin. 1-3, art. 29 pct. 2 din G nr. 137/2000, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art. 5 și 6 din Codul muncii.
În consecință, fiind fondat, recursul reclamanților se va admite, potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.2319 din 30 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, PARCHETUL CURȚII DE APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI FINANȚELOR să plătească reclamanților drepturile salariale aferente în continuare, până la încetarea stării de discriminare.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI FINANȚELOR B prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva aceleași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Lucia Brehar, Delia Marusciac
