Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 519/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.519/CA/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal declarate de pârâteleAGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRU JUDEȚEAN S, cu sediul în S M,-, jud.S M șiDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în S M,-, jud.S M în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, -, -, -, G, A, G, -, M, -, - -, ,toți cu domiciliul procedural ales în S M, str. -, nr.2. jud.S M și intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE, cu sediul în, Șos.B P, km.18,2, jud.I, împotriva sentinței nr.55/CA din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, că recurentele au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA DEAPEL
deliberând:
Asupra recursurilor în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.55/CA din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, -, -, -, -, G, A, G, -, M, -, - -, și - - toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat -, situat în S M, str. -, nr. 2. împotriva pârâtelor AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENII ÎN AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M,-, județul S M, DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în S M,- și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE, cu sediul în Șoseaua B-P, Km 18,2, localiatea, județul I și în consecință:
A obligat pârâtele AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ - Centrul Județean S M și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ S M, față de reclamanții, și, pe pârâtele AGENȚIA DE PLĂȚII ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ - Centru Județean S M, DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ S M și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE față de reclamanții A, - și și pe AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII ÎN AGRICULTURĂ - Centrul Județean S M, față de restul reclamanților să plătească drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % fiecare, din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație, calculat în raport cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă, pentru perioada 01.01.2004-27.01.2009.
A respins capătul de cerere de acordare a acestor drepturi pentru viitor.
Totodată, a obligat pârâtele să plătească reclamanților suma de 6600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul AGENȚIEI DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ S M, AGENȚIEI NAȚIONALE PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE, anterior având aceeași calitate la DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ S
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, " entru p. activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime în munca;
c) suplimentul postului**);
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare**).
Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Drepturile salariale ale funcționarilor publici au fost reglementate în mod succesiv de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată prin Legea nr. 76/2005, Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007 și prin Ordonanța de Guvern nr. 9/2008 pentru modificarea <LLNK 12007 6130 301 0 32>Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin <LLNK 12007 232 10 201 0 18>Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Referitor la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, s-a reținut că, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr. 2/2006, anterior arătate pentru perioada 2004-2006, dreptul funcționarilor publici la plata acestui spor a fost suspendat.
Din analiza acestor acte normative, instanța a constatat că acestea nu cuprind vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la cele două sporuri, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. Această suspendare a exercițiului unui drept nu înlătură existența dreptului la sporul privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare cuvenită funcționarilor publici pentru că, astfel, s-ar contravenit atât art. 53 din Constituția României revizuită privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație, se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Reținând ca esențială această dispoziție legală în interpretarea actelor normative incidente în cauză, instanța a constatat că suspendarea aplicării prevederilor prin care s-au stabilit drepturi salariale în favoarea reclamanților a fost dispusă prin actele normative amintite pe o durată determinată 2004-2006, iar prelungirea duratei acestei suspendări nu a fost dispusă în mod expres prin actele normative ulterioare prin care s-a dispus din nou suspendarea exercițiului dreptului.
Prin urmare, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de această suspendare reintră de drept în vigoare, după cum, din acest moment reintră în vigoare dreptul la acțiune al reclamantului, suspendat la rândul său pe durata suspendării exercitării dreptului a cărui realizare se solicită pe calea acțiunii în justiție.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ că, drepturile peroanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu puteau fi anulate pe calea unor acte normative de suspendare a aplicării acestora.
În situația dată, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o normă lipsită de conținut trebuie reținut că, suspendarea exercițiului dreptului la cele două sporuri, nu echivalează cu însăși înlăturarea acestora, cât timp existența acestora nu a fost înlăturată prin vreo dispoziție legală.
Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exercițiul dreptului funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcționarilor publici au fost adoptate pentru perioade de timp determinate datorită unor condiții financiare deosebite, respectiv pentru anul bugetar în curs, acestea și-au încetat aplicabilitatea la expirarea perioadei de timp pentru care au fost adoptate.
Prin urmare, instanța a apreciat că solicitarea formulată de funcționarii publici, în sensul constatării îndreptățirii acestora la plata retroactivă a celor două sporuri începând cu data nașterii dreptului și până la zi, la valoarea actualizată a acestor drepturi este întemeiată.
În privința cuantumului celor două sporuri cuvenite funcționarilor public, instanța a constatat că acesta nu a fost prevăzut de lege sau de vreun alt act normativ emis în aplicarea legii, reclamanții solicitând plata acestora în cuantum de 25 % din salariul de bază pentru ambele sporuri, justificând această solicitare prin prisma altor dispoziții legale care reglementează sporuri salariale, prin raportare la proiectul de act normativ ce urma să cuantifice acest spor și prin cea a existenței unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care aceste sporuri au fost acordate în cuantum de 25% fiecare.
Respectarea principiului statului de drept presupune și implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive astfel că este necesar ca titularii unor drepturi (și cu atât mai mult titularii unor drepturi salariale) să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
În acest sens, s-a constatat că, deși dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcționarilor publici a reintrat de drept în vigoare, iar aceștia sunt îndreptățiți la plata retroactivă a acestor drepturi, exercitarea drepturilor salariale ale acestora este îngrădită de lipsa preocupării autorităților statului de a adopta reglementări minimale în domeniu, respectiv de a stabili cuantumul sporurilor la salariul de bază prevăzut de art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Din această perspectivă, instanța a constatat că, potrivit hotărârilor judecătorești depuse la dosarul cauzei de către reclamanți, în situații litigioase identice, instanțele judecătorești din România au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile, prin care au stabilit cuantumul celor două sporuri cuvenite funcționarilor public ca fiind de câte 25% fiecare din salariul de bază.
Față de existența unui număr considerabil de hotărâri judecătorești adoptate în sensul amintit și care au dobândit puterea de lucru judecat, instanța a apreciat că, deși practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept românesc, aceasta poate crea justițiabililor o speranță legitimă în sensul îndreptățirii acestora la un drept recunoscut de instanțele judecătorești unor persoane aflate în situații identice cu aceștia.
În practica Curții Europene privind Drepturile Omului, încălcarea acestei speranțe legitime de către instanțele judecătorești a fost apreciată ca o atingere adusă unui bun și ca o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 (Cauza Stere împotriva României din 26.02.2006).
De asemenea, în practica aceleiași instanțe europene, Cauza Beian împotriva României nr. 1 din 06.12.2007, s-a statuat că divergențele de jurisprudență pot crea insecuritate juridică și reducerea încrederii publicului în sistemul judiciar care are ca efect lipsirea reclamantului de efectele unei legi, în timp ce altor persoane care s-au aflat în situație identică li s-a recunoscut același drept prevăzut de lege.
Față de existența unei jurisprudențe majoritare în sensul admiterii acțiunilor reclamanților, instanța a apreciat că, pentru apărarea unui drept salarial recunoscut de lege al cărui cuantum este stabilit prin hotărâri judecătorești irevocabile, cuantum care astfel constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pentru recunoașterea acestui bun este necesară aplicarea cu prioritate a Convenției Europene privind Drepturile Omului și a practicii anterior amintite Curții Europene privind Drepturile Omului în această materie în sensul recunoașterii dreptului funcționarilor publici la sporul privind suplimentul postului și la sporul treptei de salarizare în cuantumul recunoscut și altor funcționari publici aflați în situații juridice identice.
Cu privire la cererea reclamanților pentru acordarea drepturilor pretinse și pentru viitor, instanța a constatat că pretenția este nefondată, nefiind întrunit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, care să-i îndreptățească să obțină prin constrângere realizarea dreptului; în consecință tribunalul respins acest capăt de cerere conform dispozitivului hotărârii.
Prin urmare, instanța de contencios administrativ a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată motiv pentru care, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d), art. 137 Cod procedură civilă, art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Constituția României și a textelor de lege anterior amintite, obligat pârâtele la plata către reclamanți a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu 01.01.2004 și până la data pronunțării sentinței, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, conform dispozitivului sentinței.
Având în vedere că pârâtele sunt în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă au fost obligate la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de reclamanți, reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M și Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean S
Recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală SMa solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că, sumele de natura celor solicitate nu au fost acordate reclamanților și nici nu puteau fi acordate, deoarece în bugetul său nu au fost alocate sume cu această destinație, prin bugetul de stat și în continuare prin bugetul aprobat de ordonatorul său de credite Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Învederează că, nu s-au îndeplinit actele de procedură cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M, iar în conformitate cu prevederile art.60 și art.308 Cod procedură civilă se impunea chemarea în garanție a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care este ordonatorul principal de credite.
În mod nelegal și netemeinic a reținut instanța de fond că, reclamanții au dreptul la sporurile invocate, acestea constituind un drept născut din raporturile de muncă.
Într-adevăr, în conformitate cu art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar prin legile bugetului de stat, acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost suspendată succesiv potrivit OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007.
Precizează faptul că, suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ, împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare.
Dispozițiile prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost suspendate prin legi succesive, fără întrerupere, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
Mai mult, potrivit art.3 din nr.OG6/2007, cu modificările și completările ulterioare, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Așadar, funcționarii publici au un statut legal și nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit dispozițiilor art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Prin urmare, sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
Învederează că, sistemul de salarizare a funcționarilor publici reglementat de dispozițiile OUG nr.92/2004 (pentru anii 2004 - 2005), nr.OG2/2006 (pentru anul 2006) și de nr.OG6/2007 (pentru anul 2007 - până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici), nu a prevăzut acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nici cuantumul unor asemenea suplimente.
Consideră că, instanța de judecată nu poate să dispună acordarea acestor suplimente și pe cale de consecință obligarea angajatorului să le plătească funcționarului public, ci doar să-l oblige la plata acestor drepturi salariale, cu condiția să fi fost stabilite (cuantificate) de ordonatorul de credite, printr-un act administrativ (ordin, dispoziție), individual pentru fiecare funcționar public în parte.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date spre aplicarea art.29 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță pe baza normelor create pe cale judecătorească sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative este contrară Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, conform căreia "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judecătorească sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
În drept a invocat prevederile art.308 alin.2 Cod procedură civilă, Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
Recurenta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - centrul Județean SMa solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, salarizarea funcționarilor publici a fost stabilită prin acte normative succesive, grila de salarizare actuală fiind prevăzută de nr.OG9/2008 pentru modificarea nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Prin nr.OG6/2007 este reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici, care potrivit alin.2 al art.1 "cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi". În secțiunea a II-a a primului capitol sunt enumerate sporurile acordate funcționarilor publici, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare neregăsindu-se printre acestea.
De asemenea conform art.4 din nr.OG6/2007, "Salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local".
Prin urmare, salarizarea funcționarilor publici este în funcție de postul ocupat și de treaptă, grila de salarizare reflectând acest lucru, instanța de fond în mod greșit acordând reclamanților aceste sporuri.
Actele normative menționate sunt de strictă interpretare. Prin urmare, legislația în materia salarizării funcționarilor publici nu lasă libertatea de negociere a drepturilor bănești acestei categorii de funcționari. De asemenea, nici chiar negocierea, nu presupune automat și acordarea drepturilor în forma și în cuantumul cerut.
Învederează că, drepturile salariale pentru funcționarii publici sunt stabilite de legislația aplicabilă funcționarilor publici, nu prin negociere.
Instanța de fond, arată recurenta, prin acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de 25% fiecare, s-a subrogat atât legiuitorului, cât și voinței părților, stabilind fără motivare, un cuantum fix pentru aceste suplimente ale drepturilor bănești.
Concluzionează că, drepturile bănești acordate de recurentă trebuie să se încadreze în bugetele aprobate potrivit legii, ori în bugetul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentelor cerute de reclamanți, iar cuantumul lor nu este prevăzut în nici un act normativ, pe cale de consecință nu are temei legal pentru a prevedea aceste sume în buget.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.4 și 9, art.304/1 Cod procedură civilă.
Intimații, deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și modificată în parte sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură S
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea acestei instituții, la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Curtea constată că, temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform căruia "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea apreciază că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În speță, nu se poate invoca " legitimă", de care se prevalează intimații, raportat la jurisprudența CEDO și la contextul admiterii de către unele instanțe de judecată din țară a acțiunilor având ca obiect acordarea suplimentului postului și a treptei de salarizare, întrucât, chiar in cauza Beian, Curtea a arătat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale."
S-a mai arătat, într-o altă cauză (Jantner c/Slovakia, nepublicată), că nu se poate trage concluzia existenței unei "speranțe legitime" în situația în care există o controversă privitoare la modul de interpretare și aplicare a normelor de drept intern. În aceeași cauză, Curtea a ajuns la concluzia că, atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că aparține categoriei juridice de "creanță", el nu poate fi considerat ca "valoare patrimonială" și implicit ca "speranță legitimă" decât dacă are o "bază suficientă în dreptul intern", spre exemplu dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale.
Pe de altă parte, în cauza Driha, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, pentru a se verifica dacă interpretarea dată de instanța națională satisface cerințele Convenției, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor Convenției privitoare la calitatea legii. Principiul legalității înseamnă "existența de norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile".
Or, în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, căci în condițiile nereglementării cuantumului sporurilor prevăzute de lege pentru funcționarii publici, nu se poate afirma existența unor norme de drept precise și previzibile, ci din contră, există o incertitudine de natura legislativă, pe care o instanță de judecată nu o poate acoperi, decât cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare către reclamanți - funcționari publici în cadrul Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură SMf iind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Cheltuielile de judecată solicitate de către recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M, nu au fost acordate, deoarece nu au fost dovedite
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile declarate de recurenteleDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂS M șiAGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRU JUDEȚEAN S, împotriva sentinței nr.55 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, -, -, -, -, G, A, G, -, M, -, - -, și - - toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat -, situat în S M, str. -, nr. 2. împotriva pârâtelor AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENII ÎN AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M,-, județul S M, DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în S M,- și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE, cu sediul în Șoseaua B-P, Km 18,2, localiatea, județul I, privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% fiecare din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație, calculate în raport cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă, pentru perioada 01.01.2004 - 27.01.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond -
- tehnoredact. - - 6 ex.
- 11.11.2009
4 com. 12.11.2009 cu:
- DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ S M
- AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRU JUDEȚEAN S
- + pentru încă 80 intimați
- AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
