Anulare proces verbal de contravenție. Decizia 516/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.516/CA/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtulCOMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, cu sediul în O,-/A, jud.B în contradictoriu cu intimata reclamantă- " " - (fostă - " " -),cu sediul în B, Calea, Clădirea, nr.6 -6A,.C - B,.1-2, sector 3 împotriva sentinței nr.416/CA din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.2366./CA/271/2007, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul pârât Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor B - consilier juridic în baza delegației din 20 octombrie 2009, lipsă fiind intimata reclamantă - " " -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, precum și faptul că, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurentului pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D E APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.416/CA din 21 mai 2009, Tribunalul Bihora A dmiS plângerea contravențională formulată de reclamanta - - (FOSTA - -) cu sediul în B, Calea, clădirea, nr.6-6A,.C-B,.1-2 sector 3, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR S M în reprezentarea OFICIULUI JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B cu sediul în S M, str.-.-, nr.3 jud. S M și în consecință a dispus anularea procesului verbal de contravenție seria nr.47418 numărul - din data de 14.02.2007, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele
Procesul verbal de contravenție seria - nr.- încheiat la data de 14.02.2007, a fost întocmit în urma controlului desfășurat la punctul de achiziție "Altex" din complexul comercial "Lotus" O, de către inspectori din cadrul Oficiului de protecție a consumatorilor
Deși reclamanta susține că aceștia nu aveau competența de a întocmi procesul verbal de contravenție, întrucât această societate, cu sediul principal în B nu are punct de lucru în O, nu indică nici un temei juridic pentru susținerile sale, doar o adresă emisă de către Autoritatea Națională a Consumatorilor nr.4120/03.03.2009, din care rezultă că în cazul în care societatea nu are punct de lucru într-un anumit județ, reclamațiile vor fi redirecționate la Oficiul în a cărui rază teritorială are sediul central societatea respectivă.
Adresa nu cuprinde nici o trimitere la vreo dispoziție legală, pentru a se verifica dacă această reglementare putea sau trebuia a fi cunoscută de către persoanele care au întocmit acest proces verbal.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art.9 din 193/2000 "Organele de control efectuează verificări la sesizarea persoanelor prejudiciate prevăzute la art. 2 alin. (1) sau din oficiu"; în speță inspectorii din cadrul C B au verificat clauzele contractului, în urma unei reclamații depuse de un consumator.
Potrivit dispozițiilor art.17 al.5 din Legea nr.289/2004, ancțiunile contravenționale principale și complementare, precum și actele cu caracter administrativ emise în temeiul prezentei legi se pot contesta la instanțele de contencios administrativ competente, prin regulatorul de competență stabilindu-se competența în favoarea secției de contencios administrativ a Tribunalului Bihor.
Față de cele ce preced, instanța a respins apărările reclamantei invocate sub forma necompetenței organelor de control de a întocmi procesul verbal precum și excepția necompetenței teritoriale a instanței.
De asemenea, nu subzistă nici celelalte motive de nulitate ale procesului verbal de contravenție, invocate de către reclamantă, anume lipsa adresei complete și a obiecțiunilor, întrucât nici unul dintre acestea nu constituie motive de nulitate absolută, dintre cele menționate limitativ în art.17 din OG-; procesul verbal fiind întocmit în lipsa reprezentanților reclamantei, este evident că nu conține obiecțiunile formulate de către acesta. Ori, posibilitatea încheierii în lipsă este prevăzută de legiuitor.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție instanța a reținut că acesta este netemeinic și a fost anulat ca atare pentru următoarele motive:
S-a reținut, în primul rând, în sarcina reclamantei că nu a respectat articolul 14 din contractul încheiat între această societate și consumatorul său, în sensul că deși clientul nu a achitat soldul din extras, reclamanta, în calitate de prestator de servicii nu a suspendat linia de credit, așa cum era stipulat în "Condițiile Generale pentru Emiterea și Utilizarea ".
Potrivit acestor dispoziții însă în cazurile în care deținătorul cardului încalcă prevederile condițiilor generale sau au loc întârziere la plată, emitentul (reclamanta) este îndreptățit să diminueze limita de creditare sau să anuleze utilizarea în continuare a cardului.
Prin urmare, reclamanta avea beneficiul de a suspenda utilizarea cardului iar nu obligația, cum în mod eronat au stabilit inspectorii intimatului.
Pentru identitate de rațiune, instanța a constatat netemeinicia celor reținute față de nerespectarea dispozițiilor art.15 din "Condițiile Generale pentru Emiterea și Utilizarea ", referitoare la cazurile în care intervine rezilierea. Astfel, reclamanta avea facultatea de a rezilia convenția părților iar nu obligația, în situația dată, anume de neachitate a două rate consecutive.
În plus, organele de control ale intimatei erau obligate, potrivit dispozițiilor art.11 din 193/2000 să consemneze atât faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute,precum si articolele din lege încălcate de comerciant. Ori, în privința acestor două așa zise fapte reținute în sarcina reclamantei, nu s-a reținut încălcarea vreunei dispoziții legale.
În fine la punctul II s-a reținut de către organele de control că la punctul 30 al contractului dintre părți, la schema de rambursare la poziția 5 - comision pentru plată întârziată, se menționează suma de 300.000 lei (30 RON) pentru orice întârzier, indiferent de numărul de zile de întârziere și nu proporțional cu acest număr, clauză abuzivă în opinia organelor de control ale intimatei, întrucât contravine dispozițiilor art.4 al.1 din 193/2000.
Potrivit dispozițiilor art.4 din 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile parților.
În mod corect a sesizat reclamanta că atributul constatării unei clauze abuzive revine exclusiv instanței de judecată care, în conformitate cu dispozițiile art.13 din lege, "în cazul în care constata existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravenționala conform art. 15 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființa, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.
(2) In caz contrar, instanța va anula procesul-verbal întocmit".
Ori, în speță nu poate fi vorba de o clauză abuzivă suma de 300.000 lei (30 ron) nefiind în măsură să creeze un "dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților" întrucât, pe de o parte nu există o dispoziție legală expresă în cuprinsul 289/2004 în sensul stabilirii penalităților proporțional cu zilele de întârziere, iar pe de altă parte, sub aspectul cuantumului sumei stabilite cu titlu de clauză penală, acesta nu este într-atât de oneros, reprezentând chiar și la data semnării contractului părților, mai puține decât a 10- aparte din salariul minim pe economie.
Instanța a mai reținut că, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, intimatul a invocat existența mai multor clauze abuzive ale contractului încheiat de către reclamantă cu consumatorii săi, însă acestea nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei, întrucât procesul verbal de contravenție fiind un act administrativ, trebuie motivat prin însuși conținutul său, iar nu prin acte ulterioare, extrinseci.
Aceasta în condițiile în care este cunoscut că puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită într-un stat de drept, ca și o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de soluționare a unei petiții prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale categoriilor prevăzute de constituție sau de lege constituie exces de putere, conform dispozițiilor art.2 lit.m) din Legea nr.554/2004.
În jurisprudența comunitară, cât și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și de asemenea, să permită instanțelor competența să efectueze revizuirea actului.
Astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiție, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare ( Cauza C-41/1969).
Față de toate aceste aspecte, instanța în temeiul art.13 al.2 din 193/2000 și art.17 al.5 din 289/2004 a admis plângerea contravențională formulată în cauză și pe cale de consecință a dispus anularea procesului verbal de contravenție seria nr.47418 numărul - din data de 14.02.2007.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal,a declarat recurs COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de reclamanta - " " - (fosta - " " -).
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în urma controlului efectuat la - " " -, s-au analizat contractele de credit pe care acesta le încheie cu persoanele fizice - consumatorii. Comisarii B au constatat că operatorul economic prin contractele pe care le încheie cu persoanele fizice încalcă prevederile Legii nr.193/2000 - privind clauzele abuzive.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond a minimizat în mod nejustificat pericolul social al faptei, încurajând astfel contravenientul să încalce în continuare drepturile consumatorilor și a interpretat greșit actul dedus judecății, încălcând în acest sens prevederile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.193/2000 - privind clauzele abuzive din contracte, "În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului". Reiese în mod evident, din cuprinsul sentinței că, instanța de fond a omis în mod vădit prevederile acestui articol printr-o interpretare greșită a art.15 din "Condițiile Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardurilor " unde se menționează în mod clar situațiile în care se reziliază contractul.
Mai mult, din cuprinsul contractului de credit "Condiții generale - art.21, 22 și 24" -, reiese că operatorul economic are la dispoziție metode de exercitare și constrângere a drepturilor consumatorului oferite prin contract. Astfel din coroborarea prevederilor art.15 cu art.21 din Condițiile Generale pentru Emiterea și Utilizarea reiese că, operatorul economic nu are doar un drept facultativ de reziliere a convenției dintre părți, ci o obligație imperativă de executare a destinatorului.
În drept a invocat prevederile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, prevederile Legii nr.193/2000.
Prin întâmpinare, intimata - " " -, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic a reținut instanța de fond referitor la nerespectarea art.14 din contractul încheiat de societatea comercială intimată cu consumatorul său, că reclamanta intimată avea beneficiul de a suspenda utilizarea cardului și nu obligația, cum în mod eronat au stabilit inspectorii recurentului.
Conform contractului, intimata aveadreptulde a diminua limita de credit și/sau anularea cardului și nu obligația expresă, fiind liberă să aleagă între exercitarea sau neexercitarea acestui drept, în funcție de situație.
Aceeași interpretare greșită a fost dată de către recurent și conținutul pct.15 din "Condițiile Generale pentru Emiterea și Utilizarea ", referitor la rezilierea contractului de către emitent. Și în ace caz, instituția recurentă face confuzie între dreptul de a cere rezilierea contractului, plus anularea valabilității cardului și o eventuală obligație pe care intimata ar fi avut-o în acest sens.
Atât diminuarea limitei de credit, anularea cardului, cât și rezilierea contractului se efectuează de către intimată, conform normelor și reglementărilor interne privind administrarea și respectiv diminuarea riscului, în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.
În funcție de evaluarea internă a riscului, societatea adoptă măsurile care se impun, având dreptul de a diminua limita de credit, anula cardul și, respectiv, rezilia contractul, în funcție de situația particulară.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.193/2000, organele de control ale intimatei erau obligate să consemneze în procesul verbal de contravenție, atât faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum și articolele din lege, încălcate de comerciant. Ori, în privința acestor două fapte reținute în sarcina reclamantei, nu s-a reținut încălcarea vreunei dispoziții legale.
În ceea ce privește poziția 5 din tabelul de la finalul Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea (denumită în conținutul procesului verbal "schema de rambursare"), instanța de fond a apreciat corect că această clauză contractuală nu poate fi considerată oclauză abuzivă, astfel cum este definită aceasta de prevederile art.4 din Legea nr.193/2000, republicată și art.2 lit.d din nr.OG21/1992, prin ea necreindu-se în detrimentul consumatorului, și contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Includerea în contract a unei sume de 300.000 ROL, cu titlu de comision pentru plata întârziată, nu constituie o clauză abuzivă. Această sumă este fixă, nefiind stabilită proporțional cu debitul neachitat, iar comisionul se aplică indiferent de cuantumul ratei unei persoane.
Instanța de recurs consideră de asemenea că, nu este suficientă invocarea de către recurentă a prevederilor art.1 alin.2 din Legea nr.193/2000, în conformitate cu care "în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului".
Mai mult, instanța de fond a reținut corect și că atributul constatării unei clauze abuzive revine exclusiv instanței de judecată, în conformitate cu art.13 din Legea nr.193/2000.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B, ca fiind nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentulCOMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B,împotriva sentinței nr.416/CA din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 28.10.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 4 ex.
- 11.11.2009
2 com. 12.11.2009 cu:
- COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B,
- - " " - (fostă - " " -),
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
