Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 517/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.517/CA/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal declarate de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B, cu sediul în O, Calea, nr.2, jud.B în contradictoriu cu intimatul reclamant G, din O,-, jud.B, și intimații pârâțiINSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ,cu sediul în B, sector 6,- șiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - reprezentat prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr.533/CA din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant G - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.248 din 6 octombrie 2009, emisă de Baroul Bihor - Societatea Civilă Profesională de Avocați &, lipsă fiind recurentul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, recurentul pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, intimatul pârât INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, și intimatul pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - reprezentat prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, că intimatul reclamant Gad epus la dosar întâmpinare în 2 exemplare, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, față de prevederile art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și nbr.HG386/2007, care statuează că bugetul de stat este gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, astfel că o asemenea cauză care vizează drepturi salariale plătibile din bugetul de stat conferă calitate procesuală pasivă acestui minister. De asemenea, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, față de prevederile legale în materia gestionării banilor publici, întrucât ordonatorul principal de credite Ministerul Administrației și Internelor, neavând incluse în bugetul solicitat sumele de bani necesare plății acestor drepturi, este necesară obligarea unicului gestionar al banilor publici - Ministerul Finanțelor Publice, la virarea către ordonatorul principal a banilor necesar plății drepturilor cuvenite. În ceea ce privește fondul cauzei, arată că, s-a statuat cât se poate de clar că, prin suspendarea plății unui spor nu se poate considera că dreptul intimatului reclamant nu a existat pe acea perioadă, întrucât exercițiul lui a fost doar suspendat și nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și să devină lipsit de orice valoare.
CURTEA DEAPEL
deliberând:
Asupra recursurilor în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.533/CA din 25 iunie 2009, Tribunalul Bihorar espins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a admis acțiunea formulată de reclamantul G, domiciliat în O, str. - nr.13, jud.B, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL D E INTERNE ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în O, P-ța - nr.1/A, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în B,-, sector 6, și INSPECTORATUL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ AL JUDEȚULUI B, cu sediul în O, Calea nr.2-4, jud.B, și, în consecință:
A dispus obligarea pârâților la plata în favoarea reclamantului a sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din OG nr.38/2003 aferent anului 2005, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație calculat până la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul d e Interne și Reformei Administrative și a obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, să vireze pârâtului sumele necesare plății drepturilor cuvenite reclamantului, conform sentinței, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că în conformitate cu disp.art.28 din 500/2002 privind finanțele publice, "proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite, respectiv propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite", precum și cu disp. HG 386/2007, conform cărora bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, drept pentru care a respins ca nefondată excepția invocată.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul Gaî ndeplinit funcția de ofițer de poliție de frontieră în cadrul Inspectoratului Poliției de Frontieră al Județului B până la data de 31.03.2006, aspect necontestat de către pârâți. În virtutea acestei calități, reclamantul solicită obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, prevăzut de art.6 din OG 38/2003. Pe considerentul că acest spor a fost suspendat pentru anul 2005 în temeiul art.2 al.1 din OUG 118/2004, pârâții refuză plata acestuia.
Conform disp.art.6 din OG 38/2003, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Prin suspendarea plății sporului de fidelitate pe anul 2005, dispusă prin OUG 118/2004, nu se poate considera că dreptul reclamantului la acest spor nu există în perioada respectivă, întrucât s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate, precum și disp.art.53 din Constituția României revizuită privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la. Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus", ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anului pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare, în acest sens pronunțându-se și prin Decizia nr.112/2008.
Susținerile pârâților, conform cărora nu pot fi acordate sporurile salariale solicitate prin acțiune, întrucât în bugetul, aprobat pe anul 2005, nu au fost incluse aceste cheltuieli, nu au putut fi reținute ca fiind fondate, întrucât OG 38/2003 prevede în mod imperativ acordarea dreptului la sporul de fidelitate al polițiștilor, necondiționat de alocarea sau nealocarea fondurilor necesare plății acestui drept.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din OG 38/2003, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 și, în consecință, a admis acțiunea formulată de reclamantul
Totodată, pentru a se realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit, ca urmare a lipsirii reclamantului de drepturile salariale solicitate și la care era îndreptățit, instanța a dispus obligarea pârâților la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor consemnate mai sus, până la data plății efective.
Totodată, văzând că în bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative pe anul 2005 nu au fost incluse sumele necesare plății sporului de fidelitate ale polițiștilor, ținând cont de disp.art.4 din 500/2002, conform cărora sumele aprobate la partea de cheltuieli prin buget în cadrul cărora se angajează, se ordonează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și, pe cale de consecință, a obligat acest minister să vireze pârâtului sumele necesare plății drepturilor cuvenite reclamantului, conform sentinței, respingând implicit excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție.
Instanța de fond a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen au declarat recurs Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice.
Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Bas olicitat prin recursul declarat, admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată că hotărârea instanței de fond este criticabilă, sub aspectele prevăzute de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, pentru faptul că aceasta este lipsită de temei legal și s-a dat cu aplicarea greșită a legii.
În conformitate cu prevederile art.6 din nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază ".
Cu toate acestea potrivit art.2 alin.1 din nr.OUG118/2004, privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.353/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, dispozițiile art.6 din nr.OG38/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu puteau produce efecte juridice.
În această situație, în bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate. De altfel, în art.57 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi salariale ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță, se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual".
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor legale invocate, exercițiul dreptului prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003, a fost suspendat în anul 2005 și faptul că șeful B are calitatea de ordonator terțiar de credite, apreciază că instituția recurentă nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, întrucât aceasta ar echivala cu recunoașterea producerii de efecte juridice a unui act normativ a cărui aplicare, în perioada de referință, era suspendată, iar pe de altă parte, B s-a aflat în imposibilitatea achitării acestor drepturi bănești către angajații săi, din moment ce sumele respective nu au fost alocate în acest scop de către ordonatorul principal, respectiv ordonatorul secundar de credite.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B - în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, respingerea cererii de chemare în garanție și exonerarea Ministerului Finanțelor Publice de la plata drepturilor bănești acordate și de la alocarea fondurilor necesare efectuării plății.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, potrivit prevederilor art.28 lit.d și e din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice: "proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite, respectiv propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Având în vedere faptul că în speță, raporturi juridice de muncă s-au stabilit între reclamant și, care are atribuții în ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Finanțelor Publice, consideră că acesta nu poate fi obligat la plata unor sporuri aparținând angajaților altor instituții și nici într-un caz nu poate avea calitate de pârât în cauză.
Ba mai mult, atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Guvernul României răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite, sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite prin legea bugetară anuală.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți, această obligație revenindu-i, cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite a proiectului bugetului propriu pentru anul viitor.
În conformitatea cu dispozițiile art.60 - 63 Cod procedură civilă, instituția chemării în garanție reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea jurisdicțională, care conferă uneia dintre părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane care ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar cădea în pretenții. Aceste prevederi legale se întemeiază pe existența unei obligații de garanție, care însă nu exista în sarcina sa față de angajații
Temeiul unei astfel de cereri trebuie să îl constituie obligația ce ăi revine chematului în garanție în baza legii, contractului sau a unei obligații de restituire, condiții ce nu se regăsesc în prezenta cauză. Între Ministerul Finanțelor Publice și nu exista nici o obligație de garanție în baza legii, a contractului, ori a vreunei obligații de restituire, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - - în mod pretins nejustificat nu a acordat drepturi bănești cuvenite de drept reclamanților, nu ăi conferă acesteia nici o garanție legală din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească reclamantei într-un litigiu izvorât dintr-un raport de muncă.
Invocă Decizia nr.838/27.05.2009 a Curții Constituționale, prin care aceasta a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, precum și faptul că are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor. nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Gas olicitat respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, față de prevederile art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și nbr.HG386/2007, care statuează că bugetul de stat este gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, astfel că o asemenea cauză care vizează drepturi salariale plătibile din bugetul de stat conferă calitate procesuală pasivă acestui minister.
De asemenea, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, față de prevederile legale în materia gestionării banilor publici, întrucât ordonatorul principal de credite Ministerul Administrației și Internelor, neavând incluse în bugetul solicitat sumele de bani necesare plății acestor drepturi, este necesară obligarea unicului gestionar al banilor publici - Ministerul Finanțelor Publice, la virarea către ordonatorul principal a banilor necesar plății drepturilor cuvenite.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că, s-a statuat cât se poate de clar că, prin suspendarea plății unui spor nu se poate considera că dreptul intimatului reclamant nu a existat pe acea perioadă, întrucât exercițiul lui a fost doar suspendat și nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și să devină lipsit de orice valoare.
Instanța de recurs, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține următoarele:
Intimatul reclamant Gaî ndeplinit funcția de ofițer de poliție de frontieră în cadrul B până la data de 31.03.2006.
Acesta era îndreptățit potrivit art.6 din nr.OG38/2003 de a obține și încasa un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, însă acestuia nu i s-a achitat acest spor în anul 2005, deoarece prin nr.OUG118/2004 s-a suspendat plata sporului de fidelitate pe anul 2005.
Această suspendare a plății sporului de fidelitate pe anul 2005 nu poate fi considerată ca fiind echivalentă cu inexistența dreptului la plata sporului, cum invocă nejustificat recurenții, deoarece prin aceasta s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate, precum și reglementările comunitare cuprinse în art.1 din protocolul nr.1 CEDO.
În caz contrar, s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial prevăzut de lege și a cărei existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și să devină lipsit de orice valoare.
După cum în mod judicios a reținut și prima instanță, acest drept la plata sporului de fidelitate, nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, deoarece acest fapt ar duce la o îngrădire nelegitimă a exercitării lui și la existența unei obligații lipsite de conținut. După încetarea perioadei suspendării exercițiului dreptului, titularul acestui drept este îndreptățit a solicita și obține plata drepturilor bănești de care a fost privat datorită suspendării.
De asemenea, nu pot fi considerate fondate motivele de recurs privitoare la inexistența obligației instituției de plată a sporului datorită neprevederii sumelor necesare plății în bugetul alocat pe anul 2005, deoarece legiuitorul nu a condiționat existența dreptului de alocarea sau nealocarea fondurilor necesare plății sporului de fidelitate.
Este adevărat că prevederile art.57 din nr.OG38/2003, prevede că acordarea drepturilor bănești reglementate de ordonanță, se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, însă această prevedere nu poate fi interpretată în sensul în care drepturile bănești recunoscute de același act normativ să fie inexistente și lipsite de conținut, ci în sensul în care ea să producă efectele juridice pe care legiuitorul le-a urmărit prin edictarea ei, respectiv evitarea efectuării unor cheltuieli neaprobate, concomitent cu efectuarea demersurilor necesare pentru realizarea efectivă a drepturilor patrimoniale recunoscute de legiuitor titularilor drepturilor respective.
Drept urmare, instanța de recurs reține că motivele de recurs invocate de recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B în acest sens, sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de acesta să fie respins ca nefondat, în conformitate cu prevederile art.312 Cod procedură civilă.
Cât privește recursul declarat în cauză de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, privitor la excepția lipsei calității sale procesual pasive și a chemării sale în garanție, se reține că motivele de recurs invocate sunt fondate.
Astfel, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legii bugetului pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite, iar rectificarea bugetului de stat în vederea modificării bugetului aprobat are loc prin lege.
Din interpretarea prevederilor Legii nr.50/2002, rezultă că Ministerul Finanțelor apare ca un administrator al bugetului statului, repartizând către ordonatorii principali de credite sumele aprobate prin legea bugetului de stat.
În consecință, acesta nu poate avea calitate procesual pasivă în cauză, atâta vreme cât nu are ca atribuție să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prezentate și aprobate în legea bugetului de stat.
De asemenea, în cauză raporturi juridice nu s-au stabilit între intimatul reclamant și recurentul chemat în garanție, ci între reclamant și, care are atribuții în ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați. Atât, cât și sunt ordonatori principali de credite, situație în care creditele aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În sarcina Ministerului Finanțelor Publice nu există vreo obligație de garanție în baza legii sau al altui contract pentru obligațiile prevăzute de lege în sarcina Ori, potrivit art.60 - 63 Cod procedură civilă, instituția chemării în garanție reprezintă acea formă de participare a terților la proces, care conferă posibilitatea introducerii în cauză a unor persoane care ar avea vreo obligație de garanție sau de despăgubiri față de partea ce a solicitat introducerea în cauză, în situația pierderii procesului.
În cauză, între autoritatea chemată în garanție și autoritățile pârâte nu există un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerului Finanțelor de art.19 din Legea nr.500/2002 neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.
Drept urmare, se reține că în mod eronat prima instanță a reținut că această recurentă are calitate procesual pasivă în cauză și a dispus admiterea cererii de chemare a sa în garanție.
În consecință, în temeiul prevederilor art.304 pct.9, art.312Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, va fi admis iar hotărârea recurată va fi modificată în parte, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive și respingerii cererii de chemare în garanție cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.533/CA din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 28.10.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 7 ex.
- 09.11.2009
5 com. 10.11.2009 cu:
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,
- INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B,
- G,
- INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ,
- MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - reprezentat prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios,
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
