Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 520/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.520
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C-S împotriva sentinței civile nr.1780/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâtul - intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr.2421/115/12.09.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, actualizate cu coeficientul de inflație, ce i se cuvin pentru anii 2002 - 2003, în calitate de polițist - funcționar public din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Prin sentința civila nr.1780/24.10.2008 Tribunalul C-S a respins excepția tardivității acțiunii reclamantului, excepție invocată de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, invocată din oficiu.
Tribunalul a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C - S și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și a obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, față de reclamant, la calcularea și plata drepturilor bănești, reprezentând primele de concediu aferente perioadei 24.08.2002 - 31.12.2003, drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație, calculat de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății.
În motivarea sentinței se reține referitor la excepția tardivității acțiunii, invocată de reclamant prin întâmpinare, că prescripția extinctivă este o sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului, conform dispozițiilor art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
În speța de față, starea de pasivitate a reclamantului nu s-a datorat unor atitudini personale pur subiective, ci ea a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința acestuia, respectiv de apariția unor acte normative succesive - legile bugetului de stat pe anii 2001 - 2002, care i-au afectat liberul exercițiu al drepturilor procesuale.
Se constată că legile bugetului de stat adoptate pe parcursul anilor 2001 - 2002 au suspendat cursul prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, potrivit dispozițiilor art.13 din Decretul nr.167/1958 iar, în conformitate cu art.15, din același act normativ, cursul prescripției se reia după încetarea suspendării.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, invocată din oficiu, instanța constată că reclamantul se află în raporturi de serviciu cu Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, conform adeverinței nr.-/04.09.2008 (fila 6 dosar), iar Inspectoratul de Poliție al Județului C-S are calitatea de ordonator terțiar de credite, calitate în care are obligația de a asigura alocațiile bugetare necesare plății drepturilor salariale.
Pe fond, instanța a menționat în considerentele sentinței că potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului, polițistul este funcționar public civil cu statut special. Se arată că din adeverința nr. -/04.09.2008 a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C-S (fila 6 dosar), rezultă că reclamantul a fost încadrat la C-S în perioada 24.08.2002 - 31.12.2003, în calitate de funcționar public cu statut special. Dispozițiile art.28 alin.1 lit. e) din Legea nr.360/2002 prevăd dreptul polițistului la concedii de odihnă plătite, iar prevederile art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 reglementează dreptul polițistului la prima de concediu. Art.78 alin.1 din Statutul polițistului prevede că dispozițiile legii se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public și ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului; statutul funcționarului public reglementează în art.35 alin.2, dreptul acestora la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, prima egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Se menționează ca prin nr.OG146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor actelor normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006. Art.2 alin.1 al acestei ordonanțe de urgență include în categoria personalului, căruia îi sunt aplicate prevederile acestui act normativ și funcționarii publici cu statut special, respectiv polițiștii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a luat în considerare tardivitatea acțiunii, care se referă la unele drepturi pretinse de reclamant pentru anii 2002 și 2003, după termenul de prescripție de trei ani în care conform prevederilor art.47 din nr.OG38/2003 pot fi solicitate de către polițiști drepturile de natură salarială.
Menționează, că pe fondul cauzei, în mod greșit Tribunalul C-S a admis cererea reclamantului, fără a avea în vedere că dreptul polițiștilor la primă de concediu a fost instituit prin nr.OG38/2003 cu aplicare de la data de 01.01.2004, astfel încât dreptul pretins pentru anii 2002 și 2003 nu există în condițiile în care legea dispune numai pentru viitor și nu există prevederi legale care să statueze acordarea acestor prime anterior datei de 01.01.2004.
Totodată, arată că instanța de fond nu a avut în vedere că C-S este ordonator terțiar de credite care primește alocațiile bugetare necesare plății salariilor pentru întregul personal de la care este ordonator secundar, acesta primind la rândul său repartizarea fondurilor de la ordonatorul principal de credite care este Mai arată că potrivit prevederilor art.57 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, acordarea drepturilor bănești reglementate prin acest act normativ se face numai în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
Legal citat, intimatul - reclamant nu a formulat întâmpinare, în acord cu prevederile art. 308 Cod procedură civilă.
Examinând recursul de față, în raport de prevederile art.304 și urm. Cod procedură civilă, prin raportare la motivele invocate de către recurent, precum și la înscrisurile existente la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Reclamantul are calitatea de polițist activând în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C-S, conform adeverinței nr.-/04.09.2008 (fila 6 dosar fond ), din Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata primei de concediu aferentă anilor 2002 și 2003.
În rezolvarea acestei chestiuni, instanța observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art.37 alin.(2) teza I din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare, - prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "pentru a se asigura" - potrivit art.329 alin.1 Cod de Procedură Civilă - "interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art.329 alin.3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art.34 alin.(2) (devenit art.35 alin.2) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art.37 alin.(2) teza I din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamantul solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art.34 alin.(2) (devenit art.35 alin. 2) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamantul susține că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici le sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr.38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr.188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamantului este reglementat prin Legea nr.360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr.101/2004); prin Legea nr.101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr.562/2004; și prin Legea nr.24/2005.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002, "polițistul estefuncționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art.78 alin.1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederileLegii nr.188/1999privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002, prevede însă că "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare lasalarizarea și alte drepturi ale personalului militardin instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile 78 alin.2 din Legea nr.360/2002, instanța constată că reclamanților le sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr.38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr.138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2002 - 2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamantului dispozițiile art.34 alin.(2) (devenit art.35 alin.2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât dispozițiile din Legea nr.188/1999 privind acordarea primei de concediu nu sunt aplicabile reclamantului pentru perioada 2002 - 2003, iar dispozițiile Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar nu prevăd acordarea primei de concediu, instanța constată caracterul nefondat al cererii formulate de reclamant.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul - intimat.
Totodată, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de C-S formulat împotriva sentinței civile nr.1780/24.10.2008.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.04.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/23.04.09/TEHNORED:/23.04.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-S/Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
