Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--14.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.525
Ședința publică din 08.05.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.196/22.01.2008 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul de Poliție al Județului T și Inspectoratul de Poliție al Județului C S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că la dosar a fost formulată cerere de judecată în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.196/22.01.2008 pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice. A admis acțiunea principală formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICE ȘI CONTENCIOS, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B prin DGFP T, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C -
A obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și J la plata către reclamant a primei de concediu aferenta anului 2006, proporțional cu perioada în care a fost angajat în cadrul MIRA, și anume începând cu data de 01.04.2006, sumă ce urmează fi actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării acestor plați către ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MEF, instanța nu contestă faptul ca neavând calitatea de ordonator principal de credite MEF, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare dispoziția de plata instituită ca efect al admiterii acțiunii față de pârâții, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul MI.A și a sumelor pretinse, aspect ce justifică necesitatea ca prezenta hotărâre să-i fie opozabila și MEF. Ca atare MEF este cel care coordonează acțiunile ce sunt de responsabilitatea Guvernului cu privire la pregătirea legilor de rectificare a bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite. Prin urmare instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor Publice.
Față de actele existente la dosar, instanța a retinut că reclamantul a avut calitatea de funcționar public - polițist în cadrul Secției Regionale de Transporturi CSp ână în data de 01.10.2005 iar de la data menționată funcționează în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi
Prin urmare, reclamantul are calitatea de funcționar public civil cu statut special-polițist fiind angajat la secția Regională de Politie Transporturi T, în cadrul MIRA iar drepturile bănești îi sunt plătite de către IPJ
Susținerea pârâtului IPJ T privind lipsa calității procesuale pasive raportat la faptul că reclamantul este angajat al Secției Regionale de Poliție Transporturi T, ce este direct subordonată Inspectoratului General al Poliției Române nu are relevanță juridică în cauză, câtă vreme structura menționată face parte integrantă din MIRA iar drepturile salariale îi sunt achitate de către IPJ Ordonatorii principali de credite, in speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative, au obligația să asigure aplicarea prevederilor referitoare la plata primelor de concediu, respectiv sporului de fidelitate.
Astfel fiind, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului IPJ T.
Raportat la calitatea reclamantului, îi sunt aplicabile prev. art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora "la plecarea în concediul de odihna, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special si ca atare ii sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competenta instanțelor de contencios administrativ in soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componenta a drepturilor salariale si se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat până la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 până la 31.12.2005 și prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendată până la 31.12.2006.
Nu s-a reținut susținerea reclamantului că aceste suspendări contravin disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca și drept fundamental înscris între drepturile și libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituita României nu se confundă cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, aceasta fiind adiacentă indemnizației de concediu.
De altfel și Curtea Constituționala sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispoziției de suspendare din legile bugetare nr.507/2003 și nr.511/2004, le-a respins ca inadmisibilă, respectiv neîntemeiată prin decizia nr.38/2005.
Cu toate acestea nu se poate considera că dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 nu există, câta vreme dispozițiile legale ce-l consacră, sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale.
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică aplicarea legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel în ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
În acest sens s-a pronunțat și JBp rin decizia de admitere a recursului în interesul legii nr. XII/5.02.2007 publicată în din 30.10.2007 în care a reținut că potrivit art.38 din Codul muncii drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.
Concluzionând că obligațiile cuprinse în OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Lg. 353/2003, precum și cele ale Lg. 511/2004 și Lg.379/2005 au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorită unor condiții financiare deosebite, Jad ecis ca în aplicarea art.37 al.2 teza I OG 38/2003, prima de concediu se cuvine pe perioada anilor 2004-2006.
Văzând si caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, conform art. 329 al 3.proc.civ. instanța a procedat la admiterea acțiunii reclamantului și a obligat pârâții la plata către aceasta a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, proporțional cu perioada în care a fost angajat în cadrul MIRA, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, pentru a asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanta prin neplata la termen a acestor sume.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție a MEF formulată de MIRA față de împrejurarea că reclamantul și-a stabilit cadrul procesual prin cererea de chemare în judecată, a menționat că se judecă în contradictoriu și cu pârâtul MEF, astfel că MEF nu poate cumula calitatea de pârât cu cea de chemat în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, solicitând modificarea în parte a sentinței în partea privind admiterea cererii de chemare în garanție a, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a, iar pe fond respingerea acțiunii.
Arată că rolul Ministerului Finanțelor Publice este acela de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de ordonator principal de credite și prin urmare nu poate fi obligat Ministerul Finanțelor la plata drepturilor bănești cuvenite salariaților altor instituții care au calitate de ordonatori principali de credite.
În legătură cu sporul de fidelitate, consideră că reclamantul nu este îndreptățit la plata acestor drepturi neîndeplinind condițiile legale.
Recursul este nefondat.
Conform art.6 din OG nr.38/2003, polițiștii beneficiază de spor de fidelitate în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională și, în anul 2005, prin art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004, s-a suspendat aplicarea acestor dispoziții, pârâții având obligația să se încadreze în cheltuielile de personal alocate prin buget.
Dreptul pretins de reclamant prin acțiune s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, obligație care a fost suspendată prin normele legale arătate.
Cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine instanței care constată că dreptul la sporul de fidelitate constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și drept urmare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse potrivit art.53 din Constituție.
În acest sens, art.18 din Codul Muncii prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz și arbitraj.
Or, suspendarea prin acte normative a unui drept câștigat nu poate reprezenta doar o restrângere a dreptului, ci ea operează ca o veritabilă lipsire de drepturi, subiectivă, arbitrară și abuzivă.
În favoarea legalității cererii reclamantului trebuie invocate și prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Referitor la primele de concediu cuvenite reclamantului, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, Curtea constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.37 al.2 din nr.OG38/2003, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Întrucât reclamantul intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtului MEF prin DGFP T împotriva sentinței civile 196/2008 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./25.06.2008
Tehnored. /26.06.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Mircea Ionel Chiu, Cristian
