Alte cereri. Decizia 517/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--17.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.517
Ședința publică din 08.05.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.1116/R din 5 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea contestatorului lipsă - avocat dr., iar în reprezentarea intimatei DGFP A se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, intimata Tad epus note de ședință.
Reprezentanta intimatei A depune delegație iar reprezentantul contestatorului depune note de ședință la care anexează un set de acte primite de la societatea comercială comisionar vamal și arată că depune acest acte pentru informarea instanței și nu cu titlu de probe. Aceste înscrisuri le comunică și reprezentantei intimatei
Față de excepțiile invocate de intimați prin întâmpinări, instanța acordă cuvântul părților pentru a-și exprima punctul de vedere.
Reprezentanta intimatei A solicită admiterea excepției de tardivitate a introducerii contestației în anulare întrucât decizia atacată i-a fost comunicată contestatorului la 27.02.2008 iar contestația în anulare a fost înregistrată la 17.03.2008.
Reprezentantul contestatorului solicită respingerea acestei excepții întrucât contestația a fost expediată poștal la data de 13.03.2008 și face această dovadă depunând recipisa emisă de T, A 1, recipisă pe care instanța o prezintă spre vedere și reprezentantei intimatei DGFP A, care, față de această dovadă, arată că nu mai susține excepția tardivității.
Reprezentanta intimatei arată că susține în continuare excepția nulității contestației în anulare întrucât aceasta nu cuprinde mențiunea privind numele și sediul profesional al reprezentantului, deci nu reiese clar cine este reprezentantul.
Reprezentantul contestatorului solicită respingerea ca nefondată a acestei excepții, art.133 al.1 Cod procedură civilă nefiind aplicabil în speță.
Instanța arată că urmează a se pronunța asupra excepțiilor invocate și, nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată în scris cu consecința rejudecării recursului, fără cheltuieli de judecată. Susține că instanța de recurs a comis o greșeală materială omițând să observe că la dosar se află contractul de vânzare cumpărare din 07.07.2006, dată anterioară operațiunii vamale definitive și tot dintr-o greșeală materială nu a cenzurat considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond. Depune practică judiciară privitoare la erori materiale.
Reprezentanta intimatei DGFP A solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă întrucât nu suntem în prezența unor erori materiale, motivele invocate nefiind prevăzute de art.318 Cod procedură civilă. Depune cu titlu de practică judiciară o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță la data de 17 martie 2008, contestatorul, a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice A să se dispună anularea în parte a deciziei civile nr.1116/R din 5 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, și rejudecând cauza în fond, să se respingă recursurile formulate de pârâte și să se mențină în totalitate sentința civilă nr.2080 din 17 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad.
În drept, contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art.318 alin.1 teza I din Codul d e procedură civilă.
În motivarea contestației în anulare se arată următoarele:
Conform art.318 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. În speță, soluția Curții de Apel Timișoara de modificare în parte a sentinței recurate este rezultatul unei astfel de erori.
Din punct de vedere al interpretării legii, instanța de recurs a apreciat în mod just că singura condiție legală care trebuia îndeplinită pentru ca autoturismul să fie scutit de la plata drepturilor de import este aceea ca autoturismul să fi fost achiziționat anterior datei importului.
Însă, data importului acestui bun, aspect de necontestat în speță, a fost 12.07.2006, iar data achiziționării sale a fost 07.07.2006, deci anterioară operațiunii vamale definitive.
În aceste condiții, concluzia Curții de Apel Timișoara, în conformitate cu care nu a fost respectată cerința legală pentru ca importul autoturismului să fie scutit de la plata drepturilor de import, nu poate fi decât rezultatul unei erori materiale, instanța de recurs omițând din greșeală să ia în considerare contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului, care există și în varianta originală și tradus, la filele 16 și 17 din dosar ( și filele 67-68 din dosarul de fond), sau apreciind din greșeală că data acestui contract este ulterioară datei importului.
Contestatorul mai arată că instanța de fond a admis acțiunea mai întâi pentru că temeiul controlului ulterior, respectiv art.100 alin.3 Cod vamal, nu este aplicabil în speță, din moment ce organele vamale nu au indicat alte elemente care să justifice schimbarea cuantumului datoriei vamale, respectiv a regimului vamal, decât cele avute în vedere inițial.
Această parte a considerentelor sentinței pronunțate de Tribunalul Arad în prezentul dosar nu a format obiectul vreunuia dintre recursurile formulate, și nici nu a fost cenzurată de Curtea de Apel Timișoara, de presupus că tot în urma unei greșeli materiale a instanței de control judiciar.
În lipsa oricăreia dintre erorile materiale descrise mai sus, soluția pronunțată asupra recursurilor ar fi fost diferită, deci toate condițiile art.318 alin.1 teza I Cod procedură civilă sunt îndeplinite în speță.
Pentru aceste considerente, contestatorul solicită admiterea contestației în anulare cu consecința respingerii recursurilor și menținerii sentinței pronunțate de Tribunalul Arad ca temeinică și legală.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele au solicitat respingerea contestației în anulare, ca fiind inadmisibilă și tardivă.
Din examinarea actelor și probelor de la dosar, instanța va reține că reclamantul contestator a formulat contestația în anulare în termenul legal prevăzut de art.319 din Codul d e procedură civilă iar contestația este întemeiată conform art.318 alin.1 teza I din Codul d e procedură civilă, având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.1116/R din 5 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr-, s-au admis recursurile formulate de pârâtele Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale T și DGFP A, împotriva sentinței civile nr.2080/17.07.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
A modificat sentința recurată, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantului și, în consecință, a anulat procesul verbal nr.21577/20.12.2006 încheiat de Biroul Vamal A și decizia de regularizare nr.2078/20.12.2006 încheiată de aceeași autoritate vamală și decizia nr.107/28.02.2007 emisă de DGFP A cu privire la datoria vamală aferentă importului autoturismului marca Ford, serie șasiu 1FMFU17L14LB87835. A menținut în rest sentința recurată.
În motivarea acestei decizii civile, Curtea de Apel Timișoaraa reținut următoarele:
Curtea a constatat că sunt incidente în cauză prevederile art.3 și art.4 lit.a din nr.OG59/2003, texte legale care prevăd următoarele:
Art.3
Sunt scutite de la plata drepturilor de import bunurile personale introduse de către persoanele fizice care își mută domiciliul sau reședința, după caz, dintr-o țară terță pe teritoriul României.
Art.4
este limitată la bunurile personale care:
a) au fost în posesia persoanei interesate și, fiind vorba de bunuri neconsumptibile, au fost utilizate de aceasta la locul vechiului domiciliu sau vechii reședințe, după caz, cel puțin 6 luni înainte de data la care a încetat să aibă domiciliul ori reședința, după caz, în țara terță de proveniență. Excepție de la această regulă fac cazurile particulare justificate de circumstanțe, aprobate de autoritatea vamală sau de Ministerul Afacerilor Externe, după caz.
Având ca reper aceste texte legale, rezultă că pentru a fi scutite de la plata drepturilor de import este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:
1). ca bunurile respective să fi fost achiziționate anterior introducerii acestora în țară, condiție ce se degajă din sintagma "bunurile personale introduse în țară " (art.3), precum și din sintagma " este limitată la bunurile personale " (art.4);
2). să fi fost în posesia importatorului (art.4 a);
3). să fi fost utilizate de importator la locul vechiului domiciliu cel puțin 6 luni înainte de data la care a încetat să aibă domiciliul/reședința în țara terță de proveniență (art.4 lit.a).
De remarcat că reclamantul are aprobare de la Ministerul Afacerilor Externe acordată în baza art.4 lit.a, care îl dispensează de îndeplinirea exigențelor legale stipulate în norma juridică precitată. Aceasta înseamnă că pentru bunurile importate nu se cer îndeplinite nici condiția posesiei bunurilor și nici cea a utilizării cel puțin 6 luni a bunurilor pe teritoriul statului unde a domiciliat, ci doar condiția ca autoturismele să fi fost achiziționate anterior datei importului.
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă că această condiție este îndeplinită doar în privința autoturismului Ford care a fost achiziționat înaintea efectuării importului, la data de 17.05.2006, operațiunea vamală amintită având loc la data de 05.06.2006, în timp ce celălalt autoturism a fost achiziționat ulterior întoarcerii reclamantului în România, după finalizarea misiunii sale.
Așa fiind, rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală în privința autoturismului pentru care reclamantul nu beneficiază de scutire de la plata drepturilor de import, potrivit prevederilor art.4 lit.a din nr.OG59/2003.
În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâta A, aceasta este nefondată întrucât în contestația formulată reclamantul contestă plata drepturilor de import reținute în cele două procese-verbale pe care le-a contestat în prezenta cauză, astfel că excepția a fost respinsă.
Potrivit art.318 alin.1 din Codul d e procedură civilă se prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În cauza de față se constată că instanța de recurs a apreciat că singura condiție legală care trebuie îndeplinită pentru ca autoturismul să fie scutit de la plata drepturilor de import este ca autoturismul să fi fost achiziționat anterior datei importului. Or, din actele și probele de la dosar, rezultă că reclamantul a importat acest autoturism la data de 12 iulie 2006, iar data achiziționării a fost 7 iulie 2006, anterioară operațiunii vamale definitive.
Rezultă din cele de mai sus, că decizia instanței de recurs, potrivit căreia nu a fost respectată cerința legală pentru ca importul autoturismului să fie acutit de la plata drepturilor de import, constituie rezultatul unei erori materiale, în condițiile în care instanța de recurs a omis din greșeală să ia în considerare contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului, existent la dosarul cauzei (filele 16-17 dosar și filele 67-68 dosarul tribunalului).
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 318 și următoarele din Codul d e procedură civilă să admită contestația în anulare, să anuleze decizia civilă nr.1116/R din 5 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în parte, și fixează termen pentru judecarea recursurilor declarate de pârâte împotriva sentinței civile nr.2080 din 17 iulie 2007 Tribunalului Arad, la data de 19 iunie 2008, în partea privind datoria vamală aferentă importului autoturismului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.1116/R din 5 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-. Anulează decizia atacată și fixează termen pentru rejudecarea recursurilor declarate de pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T pentru și A, împotriva sentinței civile nr.2080 din 17 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, la data de 19 iunie 2008, în partea privind datoria vamală aferentă importului autoturismului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- - - - - - -
aflat în aflat în
Semnează Semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Red./10.06.2008
Tehnored. /11.06.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Mircea Ionel Chiu, Cristian
