Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 533/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 533/CA/2009
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ reprezentată prin AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ A împotriva sentinței nr. 3542/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentanta recurentei pârâtă, consilier juridic și mandatara intimatului reclamant, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că cererea de strămutare formulată de Sindicatul Liber și Independent al AJOFM Haf ost respinsă la data de 14.04.2009, conform extrasului de pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Mandatara intimatului reclamant depune la dosar un set de decizii pronunțate de instanțe din țară și decizia nr. 185/12.02.2009 pronunțată de Curtea Constituțională.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Fără cheltuieli de judecată.
Mandatara intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat - sub toate cele trei aspecte invocate, instanța fiind ținută a se raporta doar la motivele de recurs invocate.
Astfel, în ce privește prescripția dreptului la acțiune, mandatara intimatului reclamant arată că, așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei Curții Constituționale depusă la dosar, în perioada 2004 - 2006 s-a suspendat exercițiul dreptului la acțiune, ca atare reclamanții își pot exercita dreptul după ce dispozițiile OUG nr. 92/2004 nu mai produc efecte.
Referitor la cea de-a doua critică și anume că drepturile solicitate ar fi nejustificate, reclamanții beneficiind de toate drepturile cuvenite în materia funcției publice și a funcționarilor publici, mandatara intimaților reclamanți arată că se recunoaște faptul că a fost suspendat dreptul de a cere, reclamanții au făcut dovada că sunt funcționari publici și cu toate acestea respectivele drepturi nu le-au fost acordate.
Solicită a nu fi reținută nici cea de-a treia critică adusă sentinței instanței de fond și anume că respectivele sume nu sunt prevăzute în bugetul de salarii, pentru că aceasta nu este culpa reclamanților.
Mai mult de atât, față de împrejurarea că alte instanțe din țară au admis irevocabil asemenea cererii, apreciază că o soluție contrară ar crea o absolută și inadmisibilă discriminare între funcționarii din instituțiile Ministerului Muncii.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față
Prin acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamanții, -, -, G, R, R, Tot, -, a, PrunteanuD., R, Juduc a, -, Tarța, -, u, -, a, a, a, reprezentați de Sindicatul Liber și Independent al AJOFM H în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H s-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul gradului în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 22 martie 2004 și până la data de 1 ianuarie 2007, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății.
În motivare se arată că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Agenției Județeane pentru Ocuparea Forței de Muncă.
În această calitate au dreptul conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul gradului.
Deși ar fi trebuit să beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv a fost suspendată în mod continuu printr-o serie de acte normative.
În drept se invocă dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003, Legea nr.554/2004 și Constituția României.
Prin Sentința nr.3542/CA/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis în parte acțiunea reclamanților, reținând că în art.31 alin.1 al Legii nr.188/1999 este prevăzut ca drept salarial "suplimentul postului" și "suplimentul corespunzător treptei de salarizare", iar ca urmare a încetării suspendării, aceste reglementări au fost repuse în vigoare, drepturile solicitate pot fi acordate deoarece sunt prevăzute de lege, iar faptul ca nu sunt individualizate nu poate constitui un motiv de respingere a cererii de acordare, deoarece se ajunge la situația in care norma legală rămâne fără efecte.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a H, a necompetenței materiale a Tribunalului și prescripția dreptului la acțiune.
Împotriva hotărârii declarat recurs pârâta solicitând a se dispune modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se susține că aceste drepturi nu pot fi acordate deoarece nu sunt individualizate de lege, iar pe de alta parte sumele nu sunt cuprinse în buget pentru a putea fi efectuată plata, susține ca nu are calitate procesuala pasiva, deoarece reclamanții nu se afla în raporturi de serviciu cu parata. Pârâta susține că a intervenit prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile solicitate potrivit art.1 din Decretul 167/1958.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Reclamanții au formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 22 martie 2004 - 13 august 2005 și solicită menținerea sentinței pronunțate pentru celelalte pretenții ca fiind legală și temeinică.
Instanța apreciază recursul pârâtei ca fondat pentru următoarele considerente:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive pentru reclamanții, invocată de pârâtă se constată că este nefondată, deoarece reclamanții se află în raporturi de serviciu cu pârâta.
Excepția prescripției dreptului la acțiune se constată a fi întemeiată pentru perioada 22 martie 2004 - 1 septembrie 2005.
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit.c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:" Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit:"Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii"
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamanții când fac trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamantul nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanții nu au o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și în concluzie nu se poate reține că prin neacordarea acestor drepturi se nesocotește dreptul de proprietate al reclamantului astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ce privește presupusa încălcare a art.53 din Constituția României se reține că nici aceasta nu este fondată întrucât drepturile solicitate de reclamanți nefiind reglementate sub toate aspectele care conturează conținutul lor concluzia este că reclamanții nu au încă aceste drepturi, nefiind drepturi actuale, acțiunea fiind prematură.
Instanța consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică,astfel că sunt incidente prevederile art.304 pct.9,art.304 /1 pr. civ. și recursul pârâtei se va admite ca fondat, se va modifica sentința atacată și se va respinge acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamanți.
Se constata ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ reprezentată prin AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ A împotriva sentinței nr. 3542/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților, G, R, R, A, R, A, A, A, A, reprezentați de LIBER ȘI INDEPENDENT AL AJOFM H împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./18 05 2009
Jud. fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
