Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 535/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 535/2008
Ședința publică de la 29 Februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2252 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, recurent, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru în considerarea prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
La data de 12 februarie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin care se solicită respingerea recursului.
La data de 13.02.2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea Inspectoratului de Poliție Județean S, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2252 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantului, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN S care au fost obligați să plătească reclamantului suma de 729 lei sumă brută fără inflație reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, care se va actualiza în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul I împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și obligat chematul în garanție să avanseze sumele necesare efectuării plății.
Totodată au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de J S și chemata în garanție.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că eclamantul este angajat al LP. Intre aceștia au fost stabilite raporturi de muncă guvernate de principiile cuprinse în Codul muncii iar potrivit art.40(2) lit."c" angajatorul este obligat să acorde salariaților drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Calitatea procesuală presupune îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a reclama în justiție încălcarea unui drept sau interes, precum și obligația celui care a generat starea conflictuală de a răspunde față de încălcarea sau nerespectarea dreptului sau interesului litigios.
Din această perspectivă, drepturilor solicitate de reclamant prin acțiune, le corespund obligațiile corelative ale pârâtului I de a i le recunoaște și acorda.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a chematului în garanție:
Excepția este susținută prin aceea că, în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție, întrucât raportul dintre pârâtul de rândul I și chematul în garanție nu este un raport de dreptul muncii care să justifice o astfel de cerere. In același sens, se mai precizează faptul că nu are obligația de a garanta pârâtul de rândul I pentru sumele la care eventual acesta ar urma să fie obligat în baza raportului de muncă generat de contractul de muncă.
Pârâtul de rândul I este singurul obligat să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate de reclamant.
Susținerile chematului în garanție formulate în vederea precizării poziției sale fată de acțiunea reclamantului sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
În temeiul art. 60 din Codul d e procedură civilă pârâtul de rândul Iac hemat în garanție pentru ca în situația în care ar urma să fie obligat să plătească reclamantului drepturile bănești solicitate prin acțiune, să poată cere acestuia să-i vireze sumele necesare. Potrivit art.57 din nr.OG 38/2003 activitatea reclamantului este finanțată de la bugetul de stat, iar în temeiul art. 19 din Legea nr.500/2002 coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului anual de execuție.
Prin urmare, prin funcția de coordonare stabilită de legiuitor în sarcina acesta are obligația de armonizare a deciziilor și măsurilor necesare și eficiente în elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor de credite.
Această funcție este cea care acordă pârâtului de rândul II dreptul procesual de a chema în garanție chiar în condiția în care obligația de plată incumbă pârâtului de rândul I și chiar în condiția în care această obligație este generată de un raport de muncă.
, potrivit art. 4 (4) din Legea nr. 500/2002 angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat, se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Este un argument în plus care concură la netemeinicia excepției invocate de chematul în garanție.
Așa fiind, excepția lipsei calității procesuale a chematului în garanție este neîntemeiată și a fost respinsă.
Asupra fondului cauzei.
Reclamantul are calitatea de funcționar public, angajat al pârâtului de rândul I iar potrivit art. 37 pct.2 din nr.OG 38/2003 este îndreptățit la plata unei prime de vacanță. Reclamantul precizează că nu a beneficiat de plata acestui drept.
In cauză nu se contestă susținerea reclamantului ci se argumentează faptul că
prin legile bugetare acest drept a fost suspendat.
Suspendarea dreptului nu echivalează cu desființarea sau anularea acestuia. În
sensul celor de mai sus s-a pronunțat și prin decizia XXIII/2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Rezultă deci din cele ce preced că acțiunea reclamantului așa cum a fost promovată, este întemeiată, instanța a admis acțiunea conform celor de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S în numele Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor arătând că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamantului, a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și reformei administrative și a obligat chematul în garanție să avanseze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare reprezentând prima de vacanță pe anul 2006 actualizată cu indicele de inflație până la data plății.
Prin recursul formulat pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice a Județului S critică sentința prin aceea că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu nu constituie un drept constituțional fundamental care nu ar mai putea fi modificat sau anulat, astfel că legiuitorul este în drept să acorde aceste drepturi, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Recurenta arată totodată că art.33 din Legea nr.188/1999 nu a produs efecte din momentul intrării în vigoare a art.3 din OUG nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici, iar pentru perioada martie 2001 - 31.12.2006, aceste dispoziții nu au produs efecte iar reclamanții nu pot beneficia de prima de concediu.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicită respingerea recursului Ministerului Economiei și Finanțelor în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta și să mențină ca temeinice și legale dispozițiile instanței de fond privind admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În motivare se arată că drepturile pretinse pe calea acțiunii dedusă judecății sunt prevăzute de OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, respectiv de art.37 alin.2 teza
Deși existența acestor drepturi nu a fost contestată niciodată totuși suspendarea succesivă a aplicării lor prin diferite legi ale bugetului de stat a determinat imposibilitatea acordării acestora pentru perioadele respective.
Așa cum s-a arătat și instanței de fond, potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat se face numai în limita creditelor bugetare aprobate - sumele aprobate la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonează și se efectuează plăți, reprezentând limite maxime care nu pot fi depășite iar orice angajare sau utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați în condițiile art.72 din același act normativ.
Potrivit art.28 din Legea nr.500/2002, proiectele legilor bugetare și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Art.34 din aceeași lege instituie obligația în sarcina ordonatorilor principali de credite ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget.
Prin întâmpinarea formulată de Inspectoratul de Poliție Județean S se solicită respingerea recursului ca nefondat.
În motivare se arată că procedura de soluționare a litigiilor izvorâte din raporturi juridice de muncă este reglementată de Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Conform prevederilor art.82 din acest act normativ "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Faptul că raporturile dintre Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor nu sunt raporturi de dreptul muncii nu poate, de asemenea, să determine inadmisibilitatea formulării unei cereri de chemare în garanție, deoarece, odată investită cu judecarea cererii principale, instanța își prorogă competența și asupra cererilor incidente conform art.17 pr.civ.
Se mai arată că în mod corect instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, reținând faptul că potrivit art.57 din OG nr.38/2003 activitatea polițiștilor este finanțată de la bugetul de stat acordarea drepturilor bănești reglementate prin acest act normativ realizându-se în limita fondurilor bugetare aprobate anual. Totodată arată că în bugetul aprobat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe anii 2004 - 2006 nu au fost prevăzute sume cu acest scop.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, reclamanții sunt funcționari publici fiind salarizați potrivit OUG nr.92/2004.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată prin art.3 alin.1 din OUG nr.33/26.02.2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată prin Legea nr.386/2001, până la data de 1 ianuarie 2002, însă potrivit art.III alin.3 din același act normativ pe perioada suspendării redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr.188/1999.
Chiar dacă prin legi bugetare succesive, Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004, a fost prelungit de fiecare dată termenul de suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocarea în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin.2 din Constituție și art.1 din Codul civil.
Cu privire la critica adusă sentinței în privința obligării la plata daunelor interese se constată că și aceasta este nefondată întrucât plata primei de vacanță se asimilează drepturilor salariale de care au beneficiat reclamanții până la intrarea în vigoare a OUG nr.77/2002, iar în principiu salariul și celelalte drepturi se plătesc la data convenită, orice întârziere atrăgând răspunderea angajatorului pentru daune interese (art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici coroborate cu art.161 din alin.4 Codul muncii ) în scopul acoperirii prejudiciului suferit, ori este de notorietate ca prejudiciul pe care îl încearcă orice persoană îndreptățită la încasarea salariului constă în deprecierea leului, salariul real scăzând proporțional cu indicele de inflație.
Așa fiind, recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, se reține că acesta nu este fondat deoarece așa cum s-a reținut, chiar dacă prin legi bugetare succesive s-a suspendat exercițiul dreptului în discuție, acesta nu a fost desființat în esență el subzistând și în prezent, ca atare, subzistă obligația de a plăti reclamanților prima de concediu prevăzută de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 în sarcina ordonatorilor de credite, indiferent de rangul lor, considerent pentru care în mod temeinic s-a respins de către prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul IPJ S și chemata în garanție.
În mod similar a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.XXIII din 12 decembrie 2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă,fiind aplicabilă regula de interpretare logică "ubi eadem est rațio, eadem lex esse debet", tocmai pentru ca un drept prevăzut să nu devină o obligație lipsită de conținut.
Curtea Constituțională prin decizia nr.38/25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe 2004 și 2005, însă aceasta nu poate fi adusă ca un argument care să conducă la respingerea acțiunii întrucât suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantului la această primă.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge recursul în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2252 din 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./04.03.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
