Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 548/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 548/CA
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurent Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței nr.371/ca/11.05.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 octombrie.2009.
După deliberare;
CURTEA D E APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față;
Prin se4ntința civilă nr. 371/ca din 11 mai 2009 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul Regional Pentru Protecția Consumatorilor I - I, s-a dispus anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. 19/22.04.2008 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta la plata către reclamant sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că actul administrativ sancționator fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 50 alin.3 din HG nr. 1344/31.10.2007 privind normele de organizare și funcționare comisiilor de disciplină.
Acest text de lege indică mențiunile obligatorii ce trebuie să se regăsească în actul administrativ de sancționare și anume:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
.
e) instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
După cum se poate observa textul de lege mai sus menționat enumeră elementele obligatorii ale unei decizii de sancționare iar în condițiile în care nulitatea absolută este expres prevăzută rezultă faptul că vătămarea ca urmare nerespectării se prezumă.
Tribunalul apreciază că dispozițiile de la pct. a), b) și e) ale art. 50 alin.3 au fost încălcate de organul administrativ.
În primul rând deși în raportul comisiei de disciplină se regăsesc o serie de fapte
imputabile funcționarului public, în decizia de sancționare este descrisă extrem de succint una singură și anume anularea actelor de control fără cererea motivată formulată către șeful ierarhic superior, fără existența unui acord scris al acestuia. Fără se individualiza actele căror anulare s- dispus.
Celelalte mențiuni din decizia de sancționare gen "neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor" și " încălcarea obligației de a-și îndeplini sarcinile de serviciu cu responsabilitate, competență" sunt niște formulări generale, unele din ele fiind niște reproduceri ale textelor de lege fără evidenția în concret ce reprezintă acele fapte.
Instanța apreciază că dispozițiile art. 4 din decizie în care se arată că faptele ce constituie abatere disciplinară sunt detaliate în raportul nr. 100/15.04.2008 parte integrantă din decizie nu acoperă neajunsurile din actul sancționator referitoare la descrierea faptei.
Art. 50 alin. 3 din HG nr. 1344/31.10.2007 solicită expres ca descrierea faptei să se regăsească în decizie, iar potrivit art. 4 al art. 50 anexarea raportului comisiei de disciplină era oricum obligatorie.
Rezultă deci că decizia de sancționare disciplinară nr. 19/22.04.2008 trebuie analizată doar prin prisma singurei fapte descrise în conținutul său și anume anularea actelor de control fără cererea motivată formulată către șeful ierarhic superior, fără existența unui acord scris al acestuia.
Și în ceea ce privește această faptă instanța apreciază că nu au fost respectate cerințele de la art. 50 alin.3 lit. b) respectiv temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară.
S- reținut în primul rând art. 77 alin.2 lit. b) din Legea 188/1999 respectiv neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor, temei juridic apreciat ca fiind greșit de către instanță deoarece din descrierea făcută nu rezultă caracterul respectiv al abaterii.
S- reținut și art. 77 alin.2 lit. j) din Legea 188/1999 cu un conținut care nu se regăsește în textul legal în vigoare la data emiterii actului administrativ. (textul art. 77 alin.2 lit. avea la acea dată următorul conținut: "încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici).
Indicarea temeiului legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară nu se înțelege numai indicarea normei juridice sancționatoare ci și indicarea tuturor textelor ce prevăd obligațiile legale încălcate.
Ori sub acest aspect organul administrativ emis să insereze în actul sancționator ca temei juridic și dispozițiile art. 8.1.1. din Procedura cadru de control a conformității produselor și serviciilor destinate consumatorilor, singurul text care prevedea procedura pretins încălcată de funcționarul public și anume procedura revocării proceselor-verbale de constatare și sancționare contravențiilor.
În al treilea rând instanța constată că au fost încălcate și dispozițiile art. 50 alin. 3 lit. e) din HG nr. 1344/31.10.2007.
Legiuitorul obligă la indicarea în actul sancționator instanței competente, prin acest lucru înțelegându-se identificarea în concret acestei instanțe, cerință neîndeplinită de formularea generală de la art. 6 din decizie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor, care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că toate elementele de detaliu se regăsesc în raportul comisiei de disciplină care de fapt face parte integrantă din Decizia nr. 19/22.04.2007 și pe care în mod greșit instanța de fond nu le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței.
Consideră recurentul că anexele unui act administrativ fac parte integrantă din acel act și nu pot fi considerate ca fiind norme legale încălcate.
Prin întâmpinarea formulată, se solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței recurate, deoarece actul sancționator a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 50 alin. 3 lit. a, b și e din nr.HG 1344/2007.
Curtea, examinând cererea de recurs și dosarul de fond, urmează a reține următoarele:
Reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 19 din 22.04.20087, prin care s-a dispus
sancționarea acestuia cu diminuarea drepturilor salariale cu un procent de 5 % pe durata de "o lună".
În mod corect s-a reținut că singura faptă care s-ar putea aprecia ca fiind descrisă în conținutul său în cuprinsul deciziei de sancționare (anularea actelor de control fără cererea motivată către șeful ierarhic inferior) nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 77 alin. 2 lit. b din Legea nr. 188/1999 sau în cele ale art. 77 alin. 2 lit. j din același act normativ. Lipsa unui temei legal în cuprinsul deciziei sancționatoare trebuie raportată nu numai la indicarea normei sancționatoare, dar și la toate textele legale care prevăd obligațiile legale încălcate de funcționarul public, decizia contestată fiind tributară și în această privință.
Nu se poate reține faptul că lipsa descrierii faptelor săvârșite sau a temeiului legal din cuprinsul deciziei de sancționare ar putea fi suplinite de conținutul raportului Comisiei de Disciplină. Acesta nu face parte integrantă din decizie, art. 50 alin. 4 din nr.HG 1344/2007 impunând sub sancțiunea nulității absolute anexarea raportului comisiei de disciplină la decizia de sancționare, sub sancțiunea nulității absolute.
Decizia de sancționare este, prin prisma reglementării speciale incidente, un act administrativ de sine stătător, cu dispoziții obligatorii. Astfel, descrierea faptelor și a textului sancționator erau imperios necesare raportat la dispozițiile legale aplicabile. Astfel, textul art. 50 alin. 3 din nr.HG 1344/2007 prevede sub sancțiunea nulității absolute mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ de sancționare; descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea, termenul în care sancțiunea poate fi contestată, instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară. Ori, nici această ultimă mențiune nu a fost cuprinsă în decizia contestată, la art. 6 precizându-se doar că aceasta poate fi contestată la "secția contencios a instanței teritoriale competente". Ori, pentru a fi respectate dispozițiile art. 50 alin. 3 din nr.HG 1344/2007 era nevoie să fie indicat ca instanță competentă Tribunalul Iași.
Față de cele reținute și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă se va respinge recursul și va fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor I, contra sentinței civile nr. 371/CA/11.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.11.2009
Tribunalul Iași - jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Aurelia
