Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia civilă nr. 558/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi au fost pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN B, împotriva sentinței civile nr. 602 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare, s-a constatat lipsa părților, cauza fiind lăsată la sfârșitul ședinței față de solicitarea recurenților-pârâți în acest sens, când au răspuns: consilier juridic pentru recurenții-pârâți Ministerul Educației, Cercetării și T și Inspectoratul Școlar Județean B și intimata-reclamantă, asistată de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se comunică reprezentantului recurenților-pârâți două copii de pe întâmpinarea formulată în cauză de intimata-reclamantă, pentru ambele părți reprezentate de acesta.
Instanța constată că prin întâmpinarea formulată s-a invocat nulitatea recursurilor și anularea acestora, invocându-se dispozițiile art. 133 și art. 302 alin. 1 Cod procedură civilă, totodată, invocându-se și lipsa calității procesuale active.
Consilier juridic pentru recurenții-pârâți, având în vedere că prima zi de înfățișare a trecut, solicită decăderea intimatei-reclamante din dreptul de a mai depune întâmpinare.
Avocat pentru intimata-reclamantă depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță onorariu avocat și lasă la aprecierea instanței cele invocate de reprezentantul recurenților-pârâți, însă, referitor la întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă, arată că aceasta a fost depusă fără încunoștiințarea sa prealabilă. Astfel, înțelege ca la acest termen să arate că nu mai susține excepția nulității recursului invocată prin această întâmpinare, iar referitor la excepția lipsei calității procesuale active, solicită a se lua act că aceasta este ca o apărare formulată de intimata-reclamantă la motivul de recurs prin care Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat această excepție.
Consilier juridic pentru recurenții-pârâți depune la dosar o serie de înscrisuri, ce sunt comunicate și apărătorului intimatei-reclamante.
Avocat pentru intimata-reclamantă arată că nu solicită un nou termen pentru a lua cunoștință de aceste înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic pentru recurenții-pârâți Ministerul Educației, Cercetării și T și Inspectoratul Școlar Județean B, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate, modificarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește recursul formulat de Inspectoratul Școlar Județean B, respectiv motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arată că, instanța de fond a reținut în mod greșit răspunderea disciplinară a reclamantei, respectiv faptul că aceasta trebuia cercetată conform prevederilor legale în materie. Astfel, reținerea instanței de fond este greșită întrucât statutul intimatei-reclamante era acela de director cu un contract de management, iar raporturile juridice sunt de natură administrativă, fiind incidente dispozițiile dreptului administrativ. Față de acestea, văzând motivele reținute de către instanța de fond, există o vădită eroare de drept a instanței când invocă răspunderea disciplinară în loc de răspunderea administrativă.
În continuare, referitor la temeiul încetării raporturilor de serviciu, obligațiile pe care le avea reclamanta sunt indicate în preambulul deciziei contestate și în contractul de management semnat de aceasta, totodată acestea rezultă și din alte acte normative incidente postului pe care-l ocupa, respectiv de director adjunct, deci, chiar dacă aceasta nu le avea trecute în fișa postului, îi sunt opozabile.
Mai arată că, temeiul cu privire la încetarea contractului subzistă, putându-se reține cel puțin o culpă simplă în executarea acestor obligații.
De asemenea, referitor la excepția procedurii prealabile, Legea contenciosului administrativ fixează un termen de 30 de zile pentru răspuns la plângere, însă, așa cum se constată din probele depuse, acțiunea a fost introdusă prematur, deci înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege. Față de acest aspect, instanța de fond trebuia să respingă acțiunea ca prematură și nu mai trebuia intrat pe fondul cauzei.
În continuare, cu privire la taxa judiciară de timbru față de toate capetele de cerere, consideră că aceasta a fost insuficientă în condițiile în care cererea formulată de reclamantă conținea un capăt de cerere patrimonial și capete de cerere nepatrimoniale, astfel că taxa judiciară de timbru trebuia plătită pe fiecare capăt de cerere separat, însă s-a plătit mai puțin.
Un ultim aspect se referă la greșita apreciere a probelor, respectiv greșita aplicare a dispozițiilor legale, aplicându-se un regulament ulterior intrat în vigoare.
În concluzie, față de acestea, avându-se în vedere și motivele expuse pe larg prin recursul declarat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiate.
Avocat pentru intimata-reclamantă, având cuvântul, arată că marea majoritate a materialului probator în cauză, este format din mai multe acte care să scuze sau să acuze pe intimată. generală cu privire la aceste fapte, deficiențele constatate nu se adeveresc, acest lucru rezultând din actele și rapoartele emise în cauză de autoritățile ierarhic superioare.
Referitor la hotărârea recurată, arată că aceasta este legală și temeinică, abordarea instanței de fond fiind cea mai potrivită.
Astfel, arată că, între reclamantă, în calitate de manager cu atribuții de director adjunct și celelalte persoane cu atribuții de conducere, a intervenit o situație conflictuală, care a durat între anii 2004-2005 și, în urma acestora, s-au emis rapoartele nr. 10747/10.11.2005 și nr. 11746/06.12.2005, aflate la filele 15 și 29 din dosarul de fond, nr. 1308/2006 al Tribunalului Bacău, rapoarte care nu găsesc o culpă exclusivă a reclamantei în derularea activității acesteia.
Cu toate acestea, la data de 07.12.2005, Inspectoratul Școlar Județean B emite decizia nr. 3915, prin care reclamanta este destituită din funcție, aceasta formulând o serie de contestații administrative și, la data de 24.01.2006, se emite Decizia nr. 30, prin care se dispune eliberarea din funcție a reclamantei pe două considerente: deficiențe în activitate și alte deficiențe.
În continuare, arată că, este discutabil dacă într-un contract managerial, contract sinalagmatic, acesta nu poate fi revocat prin voința uneia din părți, printr-o decizie de revocare. Arată astfel că, decizia este dată pe motivul clauzelor contractuale din contractul de mandat și, de reținut că, nu este vorba de un contract de muncă.
În continuare, cu privire la procedura prealabilă, arată că, reclamanta s-a adresat atât Inspectoratului Școlar Județean B cât și Ministerului Educației, Cercetării și T și, motivat de faptul că nu a primit nici un răspuns, s-a adresat instanței pentru contestarea deciziei de eliberare din funcție pentru a nu pierde termenul de contestare la instanță. Referitor la calcularea acestui termen, arată că acesta a fost greșit calculat de autoritate, de reținut în această situație fiind dispozițiile art. 122 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că reclamantei i s-au aplicat două sancțiuni pentru aceleași fapte. În continuare, cu privire la obligațiile reclamantei din contractul de management, arată că, instanța de fond a reținut corect că, în condițiile în care formularul contractului de management este identic pentru directori și directori adjuncți, diferența trebuia să rezulte din fișa postului, însă, în ceea ce o privește pe reclamantă această fișă a postului pentru anul școlar 2004-2005 a dispărut. În continuare, referitor la aceleași dispoziții, corect instanța de fond reține că diferența între atribuțiile directorului și cele ale directorului adjunct este dată de dispozițiile art. 18-27 pentru director și art. 28 pentru director adjunct din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, dispoziții din care rezultă realizarea planului managerial anual este atribuția directorului și nu a directorului adjunct.
În concluzie, față de cele mai sus-arătate, având în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru recurenții-pârâți, având cuvântul, în replică, arată că nu s-au aplicat două sancțiuni pentru aceeași faptă, decizia nr. 3915 fiind revocată, iar referitor la excepția prescripției, solicită a se constata că, contractul de management este un contract de natură administrativă. De asemenea, referitor la fișa postului, arată că aceasta nu se emite anual decât dacă apar noi atribuții, astfel că poate exista o singură fișă a postului pe toată durata mandatului. Totodată, referitor la daunele morale acordate de către instanța de fond, arată că acestea trebuiau probate de către reclamantă, conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil, însă acest lucru nu s-a întâmplat, instanța de fond mergând doar pe o simplă prezumție. În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 602 din 14.12.2007 Tribunalul Bacăua hotărât următoarele:
- a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și a decăderii din dreptul de a completa acțiunea;
- a admis, în parte, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Educației și Cercetării doar cu privire la cererile privind anulare a deciziei 30/2006, reintegrarea și plata drepturilor salariale;
- a admis, în parte, contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu Inspectoratul Județean al Județului B și Ministerul Educației și Cercetării, așa cum a fost completată;
- a anulat decizia 30/ 24.01.2006 a B;
- a respins cererea privind anularea deciziei de soluționare a contestației, ca lipsită de obiect;
- a respins cererea privind reintegrarea în funcția de manager școlar, cu atribuții de Director Adjunct, ca nefondată;
- a obligat pârâtul B la plata către reclamantă de daune materiale, reprezentând diferențe salariale dintre salariu de manager școlar și salariul realizat pentru perioada 01.02.2006- 27.03.2007, reactualizate în raport de indicele de inflație, până la data plății efective;
- a obligat pârâții, în solidar, la plata de daune morale către reclamantă în sumă de 5000 ron;
- a obligat, în părți egale, la plata către reclamantă a sumei de 1039 lei - cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta încheiat cu pârâtul J contractul de management educațional nr.180/27.03.2003. Conform deciziei B nr. 84727.03.203, reclamanta a fost în perioada de probă 90 de zile - în perioada 01.04.2003 -01.07.2003 - fiind numită manager școlar la 01.07.2003 pe o durată de 4 ani, cu atribuții de director adjunct la Colegiul Economic " "
Potrivit art. 4 din acest contract reclamanta avea drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr. 84/1995, ale Regulamentului de organizare și funcționare unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul nr.4747/2001, precum și de alte acte normative elaborate de Ministerul Educației, T și Cercetării sau de Inspectoratul Școlar general.
Atribuțiile reclamantei trebuiau stabilite de directorul colegiului, prin fișa postului; întrucât această fișă a postului pentru 2004-2005 nu a fost comunicată reclamantei, aceasta s-a adresat instanței de judecată, iar prin sentința civilă nr. 484/26.04.2006 Tribunalul Bacău, l-a obligat pe directorul Colegiului Economic " " B să-i comunice reclamantei fișa postului și fișa de evaluare pentru 2004-2005; această hotărâre nu a fost pusă în executare.
În urma cercetărilor efectuate de către pârâtul J au fost întocmite două rapoarte de către Comisia de Cercetare ale neregulilor semnalate în activitatea de management a conducerii Colegiului Economic ", rapoarte înregistrate la pârâtul JBs ub nr. 10747 din 10.11.2005 și respectiv nr. 11746 din 6.12.2005. În baza acestor rapoarte, pârâtul Bae mis decizia nr. 3915 din 07.12.2005 prin care reclamanta a fost sancționată cu destituirea din funcția de director adjunct al Colegiului Economic " " Această decizie a fost, însă, revocată prin hotărârea Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar al Județului B, din 22.12.2005, ca fiind emisă cu încălcarea termenului de 6 luni de la data săvârșirii faptelor; în baza acestei hotărâri, a fost emisă decizia nr. 3951/23.12.2005
Întrucât situația conflictuală de la Colegiul Economic nu a încetat la data de 24.01.2006, pârâtul Bae mis o nouă decizie, respectiv decizia nr. 30/2006, prin care, începând cu data de 01.02.2006, reclamanta este eliberată din funcția de manager educațional cu atribuții de director adjunct al Colegiului Economic " " B, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 4.2 pct.4, 10, 11 din contractul de management. În preambulul acestei decizii s-a reținut că sancționarea s-a luat în baza rapoartelor Comisiei de cercetare sesizărilor privind existența unor deficiențe în activitatea managerială a conducerii colegiului, înregistrate sub nr. 10747/10.11.2005 și 11746/06.12.2005 la
Reclamanta a contestat decizia nr. 30/2006 atât la pârâtul B (contestație înregistrată sub nr.1328/03.02.2006), cât și la pârâtul, contestație înregistrată sub nr.15735/09.02.2006. Întrucât nu a primit răspuns la nici una din contestațiile depuse la pârâți și exista pericolul să piardă termenul de 30 de zile pentru contestarea deciziei la instanță (având în vedere că decizia contestată a fost emisă la data de 24.01.2006), reclamanta s- adresat instanței de judecată la data de 22.02.2006 cu prezenta contestație.
Pârâtul i-a răspuns reclamantei, cu adresa nr. 15735/18.04.2006, că nu se poate pronunța asupra "memoriului" deoarece reclamanta a investit instanța de judecată cu cererea de anulare a deciziei nr. 30/2006 a B și dacă ar răspunde ar încălca principiul separației puterilor în stat.
Excepția lipsei procedurii prealabile nu poate fi reținută întrucât reclamanta a efectuat această procedură cu ambii pârâți, prin contestațiile administrative înregistrate sub nr. 1328/3.02.2006 și sub nr. 15735/09.02.2006. Pârâtul avea obligația legală de a răspunde la contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 30/2006, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 84/1995 coroborat cu dispozițiile art. 122 alin. 2 din Statutul Personalului Didactic. De asemenea, prevăzuse în decizie, drept cale de atac, contestarea la, în calitate de organ ierarhic superior emitentului. Adresa nr. 15735 din 18.04.2006 reprezintă și un refuz de a soluționa o cerere legală a reclamantei, refuz ce se încadrează în prevederile art. 1 Legea nr. 554/2004.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a este întemeiată doar în parte, pârâtul având calitate procesuală cu privire la pct. 2 din acțiune, cum a fost completată, prin care se solicită anularea deciziei ce se va emite de în soluționarea contestației depusă la acesta și cu privire la pct. 6 privind plata de daune morale, însă nu și cu privire la celelalte capete de cerere.
Este întemeiată excepția lipsei de obiect a cererii privind anularea deciziei emisă de deoarece o asemenea decizie nu există, nefiind soluționată contestația depusă de reclamantă la acest pârât.
Decăderea este o sancțiune pentru neformularea în termenul legal unei cereri, sancțiune care însă nu are caracter imperativ, părțile putând să accepte tacit sau expres soluționarea cererii completatoare chiar după prima zi de înfățișare. Invocarea de către pârâtul B nesocotirii dispozițiilor art. 132 din Codul d e procedură civilă putea fi făcută "în limine litis" adică la termenul când a fost făcută această cerere, dacă pârâtul a fost prezent sau la termenul următor, însă în ambele cazuri mai înainte de a se pune în discuție alte aspecte procedurale, sub sancțiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai invoca neregularitatea procedurală respectivă. Completarea acțiunii de către reclamantă s-a făcut la termenul din 18.09.2006, când reprezentantul pârâtului nu a fost prezent, însă ulterior a fost prezent la toate termenele, iar neregularitatea s-a invocat abia la termenul din 16.11.2007, când cercetarea judecătorească era terminată, astfel că instanța consideră pârâtul B decăzut din dreptul de a mai invoca această neregularitate, el acceptând tacit modificarea acțiunii de către reclamantă.
Pe fondul cauzei, se constată că decizia contestată este lovită de nulitate, pentru următoarele motive.
Decizia a fost emisă pentru fapte petrecute în cursul anului 2004 și 2005, fapte constatate prin rapoartele de cercetare nr. 10747/10.1.2005 și nr. 11746/6.12.2005 ale comisiilor constituite la nivelul B, rapoarte care au stat și la baza emiterii deciziei nr. 3915 din 7.12.2005 decizie care a fost revocată de B, tocmai pentru că faptele pentru care a fost sancționată reclamanta se petrecuseră cu mai mult de 6 luni înainte de emiterea acestei decizii.
Pe lângă faptul că dreptul de a aplica sancțiunea s-a prescris, prin trecerea unui termen mai mare de 6 luni de la săvârșirea faptelor, pârâtul B, nu mai era nici în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea celor 2 rapoarte, termen în care putea aplica sancțiunea conform art. 122 alin. 1 din Legea nr. 128/1997.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada efectuării cercetării prealabile și a audierii reclamantei, în fața comisiei de cercetare, în vederea luării acestei sancțiuni, conform art. 120 din Statutul personalului didactic. Totodată, pentru aceleași fapte nu se pot aplica două sancțiuni, întâi prin decizia nr. 3915/2005 și apoi prin decizia nr. 30/2006.
Decizia nu este temeinică nici cu privire la faptele reținute în sarcina reclamantei ca abateri disciplinare. Din preambulul deciziei contestate rezultă că s-au încălcat prevederile art. 4.2. pct. 4,10 și 11 din contractul de management nr. 180/27.03.2005. Aceste obligații constau în elaborarea anuală a normării unității de învățământ cu cadre didactice și personal nedidactic; respectarea cadrului legal existent referitor la gestionarea fondurilor bugetare și extrabugetare de care dispune unitatea școlară pe care conduce; prezentarea semestrială sau după caz la solicitarea consiliului profesoral, a stadiului realizării planului managerial anual. De asemenea, cu privire la atribuțiile directorului și directorului adjunct, s-a reținut că acestea sunt cele prevăzute în cap. III secțiunea a 2-a din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul nr. 4747/2001. Dispozițiile art. 18 -27 se referă la atribuțiile directorului și art. 28 la atribuțiile directorului adjunct; potrivit art. 28, directorul adjunct îndeplinește atribuțiile delegate de director pe perioade determinate, precum și cele stabilite de, cu excepția dreptului de a semna documentele contabile și actele de studii, iar potrivit alin. 3 directorul adjunct își desfășoară activitatea în subordinea directorului, care îi elaborează fișa postului, îi evaluează activitatea și îi acordă calificativul anual și răspunde în fața directorului, a Consiliului profesoral, a consiliului de administrație și a organelor de control pentru activitatea proprie, conform fișei postului.
În condițiile în care formularul contractului de management este identic pentru director și directori adjuncți, directorul Colegiului Economic " " trebuia să-i stabilească atribuțiile reclamantei prin fișa postului întrucât atribuțiile din contractul de management sunt ale directorului, conform. Pârâtul B nu a făcut dovada că obligațiile pe care pretinde că le-a încălcat reclamanta îi aparțineau acesteia, în condițiile în care reclamantei nu i s-a întocmit fișa postului pentru anul școlar 2004-2005, nici după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr.484/2006 a Tribunalului Bacău
Reintegrarea în funcție se impune a fi respinsă întrucât, la data de 01.07.2007, contractul de management educațional și-a încetat valabilitatea, prin împlinirea termenului de 4 ani stabilit prin contract.
Ca efect al anulării deciziei contestate pârâtul B va fi obligat la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de conducere de care a fost lipsită reclamanta de la data destituirii și până la data încetării contractului de management, reactualizate în raport de indicele de inflație, până la data plății efective.
Cererea de daune morale este întemeiată având în vedere că prin decizia contestată s-a produs un prejudiciu moral reclamantei, care anterior deținuse funcții de conducere peste 10 ani, avea o pregătire profesională meritorie, deținând gradul I ca profesor și conform actelor depuse la dosarul cauzei, activitatea acesteia fusese evaluată cu"excepțional" de mai multe ori. Prin decizia contestată, dar mai ales prin articolele apărute în mass-media și având în vedere stresul în care a trăit și lucrat reclamanta timp de 1 an de zile, s-a adus atingere prestigiului profesional al reclamantei, producându-i-se acesteia un prejudiciu moral, ce nu poate fi înlăturat decât prin obligarea pârâților în solidar la plata de daune morale. Pârâtul, chiar dacă nu a emis decizia contestată, prin refuzul de a soluționa contestația formulată de aceasta a prelungit stresul reclamantei, mărind nejustificat perioada de soluționare a cauzei, astfel că se justifică și obligarea sa la plata daunelor morale, fiind îndeplinite cerințele răspunderii delictuale prevăzută de art. 998-999 cod civil.
Prin încheierea pronunțată la data de 25.02.2008 Tribunalul Bacăua dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 602/2006, în sensul că perioada pentru care se acordă drepturile salariale este 1.02.2006 - 1.07.2007, în loc de 1.02.2006 - 27.03.2007. S-a reținut că la calculul drepturilor bănești, din eroare, s-a avut în vedere, ca dată încheiere încheierii contractului, data de 23.03.2003, în condițiile în care reclamanta a avut o perioadă de probă de 90 de zile; prin urmare, termenul de 4 ani trebuie calculat de la 1.07.2006 în loc de 23.03.2006.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului au formulat recurs ambii pârâți.
.-și, în drept, recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, art. 132 din Codul d e procedură civilă, art. 7 alin. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, pârâtulMinisterul Educației, Cercetării șiși-a argumentat recursul după cum urmează:
Motivarea tribunalului este contradictorie în ceea ce privește calitatea sa procesuală pasivă. Astfel, deși a reținut că ministerul are calitate procesuală cu privire la anularea deciziei pe care urma să o emită, în dispozitiv acest capăt de cerere a fost respins ca lipsit de obiect.
Tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Instanța era obligată să raporteze excepția lipsei procedurii prealabile doar la capătul de cerere referitor la anularea deciziei care urma să fie emisă de în soluționarea contestației formulate de reclamantă, capăt de cerere pentru care s-a reținut calitatea sa procesuală pasivă.
Instanța a reținut calitatea sa procesuală cu privire la daunele morale fără a fi dovedit culpa și în condițiile în care pentru celelalte capete de cerere s-a reținut că ministerul nu are calitate procesuală. Nu există legătură de cauzalitate între fapta ministerului și apariția în presă a unor articole cu privire la reclamantă.
Instanța a încălcat prevederile art. 132 din Codul d e procedură civilă și a considerat greșit că acest dispoziții nu au caracter imperativ. În schimb, față de pârâtul Baa plicat sancțiunea decăderii.
În momentul în care ministerul a început cercetarea contestației nr. 15735/9.02.2006 instanța de judecată fusese deja sesizată cu o cerere având același obiect cu contestația. Ținând cont de principiul constituțional al separației puterilor în stat nu mai avea dreptul să se pronunțe cu privire la anularea unei decizii care făcea obiectul unei judecăți.
II.Inspectoratul Județean al Județuluia solicitat casarea/modificarea în tot a sentinței și, în principal, respingerea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile ori, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motive:
Instanța a reținut în mod greșit instituția răspunderii disciplinare, deși din conținut deciziei nr. 30/2006 rezultă că temeiul expres al încetării contractului nr. 189/2003 îl constituie neexecutarea obligațiilor art. 4.2 pct. 4, 10 și 11 din contract. Deci, este vorba de o răspundere contractuală care nu se confundă cu răspunderea disciplinară.
Instanța a răsturnat sarcina probei și astfel nu a solicitat reclamantei să facă dovada îndeplinirii obligațiilor care-i reveneau potrivit contractului.
Prin respingerea cererii de reintegrare instanța a recunoscut implicit valabilitatea deciziei anulate, dat fiind că termenul contractual de 4 ani este suspendat pe durata litigiului.
Nu au fost dovedite toate elementele răspunderii contractuale pentru a se acorda daune morale.
În mod greșit instanța nu a inclus perioada de probă de 90 de zile în durata mandatului, ajungând la concluzia că mandatul reclamantei a expirat la data de 1.07.2007.
Instanța a aplicat Ordinul nr. 3297/2004 unui concurs susținut în anul 2002 când în vigoare erau Ordinul 3448/2002, încălcând flagrant principiul neretroactivității prevăzut de art. 15 din Constituție.
Obligațiile încălcate de reclamantă izvorăsc direct din contractul de management educațional nr. 180/2003 sau din acte normative incidente postului de director adjunct, obligații opozabile reclamantei chiar dacă nu erau prevăzute în fișa postului pentru anul școlar 2004-2005. Instanța a dat o greșită apreciere a probelor; din probele administrate rezultă că reclamanta cunoștea conținutul fișei postului; aceleași obligații se regăsesc și fișele postului pe anii anteriori.
Au fost acordate cheltuieli de judecată în lipsa contractului de asistență juridică și a chitanțelor pentru dosarul nr-.
În lipsa curgerii termenului de 30 de zile pentru răspunsul la plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, această procedură nu poate fi considerată îndeplinită, acțiunea fiind, de aceea, inadmisibilă.
Acțiunea a fost insuficient timbrată. Reclamanta a achitat insuficient o taxă judiciară de timbru de 39 de lei pentru toate capetele de cerere din acțiune și din completarea la acțiune.
Acțiunea a fost formulată prematur la data de 9.02.2006 în condițiile în care Ministerul Educației, Cercetării și a fost sesizat cu contestația la data de 23.02.2006. Doar ministerul era competent să soluționeze recursul grațios, în baza art. 156 alin. 4 din Legea nr. 84/1995. Mai mult, nu există identitate de obiect între memoriul evocat și contestația completată, astfel încât procedura prealabilă nu este îndeplinită nici sub aceste aspect.
Prima zi de înfățișare a fost cel mai târziu la termenul din 12.04.2006, astfel că reclamanta își putea completa acțiunea până la termenul din 14.07.2006 și nu la 14.09.2006.
Acțiunea este și neîntemeiată. Ca urmare a neexecutării obligațiilor din contractul de management Bad ispus, în temeiul art. 9 alin. 1 lit. b din contract, încetarea contractului. Acest temei era îndestulător pentru eliberarea reclamantei din funcție. Reclamanta, în calitate de director adjunct de specialitate, era singura care avea competența să gestioneze activitatea școlii postliceale.
Decizia nr. 3951/2006 a fost revocată pentru aplicarea sancțiunii cu depășirea termenelor prevăzute de art. 268 din Legea nr. 53/203 și nu pentru motive de fond.
Prinîntâmpinareintimata-reclamantă a invocat următoarele excepții: 1) nulitatea recursurilor pentru lipsa semnăturilor reprezentanților legali conform art. 133 și art. 302 alin. 1 din Codul d e procedură civilă; 2) lipsa calității procesuale active în situația în care dispozițiile art. 133 alin. 2 din Codul d e procedură civilă vor fi considerate aplicabile. La termenul de astăzi intimat a renunțat la susținerea excepției nulității recursurilor, iar cea de-a doua excepția a fost menținută ca apărare la recursul Ministerului Educației, Cercetării și
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs și de apărările intimatei,curtea de apelconstată următoarele:
Recursul pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și
Tribunalul a reținut că acest pârât are calitate procesuală pasivă pentru două capete de cerere: anularea deciziei prin care urma să soluționeze contestația - capăt de cerere pentru care, însă, a fost reținută o altă excepție, respectiv lipsa de obiect - și acordarea daunelor morale. Acest din urmă capăt de cerere, alături de cheltuielile de judecată, a fost singurul admis în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Se constată, însă, că tribunalul a reținut că ministerul pârât ar avea calitate procesuală pasivă în privința daunelor morale, dar nu a arătat și motivele pentru care acest pârât are legitimare procesuală pasivă.
Acordarea despăgubirilor pentru daune morale cauzate (art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004) are un caracter accesoriu în raport de cererea de anulare a actului administrativ ori de obligare a autorității să emită un act administrativ sau să elibereze un alt înscris (art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004). Aceasta înseamnă că daunele morale vor putea fi acordate în cazul în care instanța anulează actul administrativ emis de autoritatea care urmează a fi obligată la plata despăgubirilor ori o obligă să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. În cauză, față de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și nu a fost admis nici un capăt de cerere dintre cele la care se referă art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Pentru a putea considera posibilă obligarea acestui pârât la plata daunelor era necesar, cel puțin, ca reclamanta să fi cerut, iar instanța să fi hotărât ca ministerul pârât să fie obligat să răspundă contestației formulate de reclamantă în cadrul procedurii prealabile.
Pe de altă parte, tribunalul nu a motivat nici pe fond motivele pentru care pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a fost obligat la plata daunelor morale. Se constată că această obligație a fost stabilită fără a să se fi făcut dovada faptului cauzator de prejudiciu, a culpei pârâtului, dar mai ales a legăturii de cauzalitate dintre faptul cauzator de prejudiciu și prejudiciul moral al reclamantei. Având în vedere termenele în care reclamanta a formulat contestația și, respectiv a sesizat instanța, nu poate fi vorba de un motiv nejustificat de soluționare a contestației și nici de vreo culpă a pârâtului.
Pentru motivele arătate, recursul pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și va fi admis, iar hotărârea recurată va fi modificată în parte, cu consecința înlăturării obligației pârâtului de plată a despăgubirilor pentru daune morale și a cheltuielilor de judecată.
II.Recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Județean al Județului B
▪ acțiunii
Cererea de chemare în judecată cu care a fost investit Tribunalul Bacău - Secția civilă la data de 22.02.2006 a avut un singur capăt de cerere și anume anularea deciziei nr. 30 din 2401.2006 emisă de pârâtul Inspectoratul Județean al Județului instanța cu un litigiu considerat a fi de dreptul muncii, reclamanta nu a timbrat acțiunea și nici instanța nu i-a pus în vedere reclamantei să timbreze acțiunea.
Scoaterea cauzei de pe rolul Secției civile a fost dispusă de tribunal prin încheierea din 12.04.2006, iar primul termen de judecată la Secția comercială și de contencios administrativ a fost la data de 16.06.2006. Cu toate acestea, reclamantei i s-a pus în vedere să timbreze acțiunea - cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar - abia la termenul din 9.11.2007, după mai mult de un an de la investire; reclamanta s-a supus obligației de plată, făcând dovada plății la termenul din 16.11.2007.
Pe de altă parte, această instanță constată că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 146 din Legea nr. 128/1997.
Chiar dacă acțiunea nu ar fi fost timbrată sancțiunea nu ar putea fi aceea de anulare a acțiuni, astfel cum a susținut recurentul-pârât, în acest sens dispunându-se prin art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997.
▪ Decăderea din dreptul de completare a acțiunii.
Solicitarea de introducere în cauză a Ministerului Educației, Cercetării și T, în calitate de pârât, a fost făcută, la primul termen de judecată în fața Secției comerciale și de contencios administrativ, de către reprezentantul pârâtului Inspectoratul Județean al Județului B, iar apoi a fost considerată necesară și pusă în discuție din oficiu de instanță la termenele de 14.07.2006 și 1.09.2006, la acest din urmă termen cauza fiind suspendată în temeiul art. 242 pct. 1 din Codul d e procedură civilă (deși nu erau întrunite condițiile pentru aplicarea acestui text). Cererea de repunere pe rol a fost formulată de reclamantă la data de 5.09.2006.
Este de reținut că, la termenul din 14.07.2006 la care instanța a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză a ministerului, reclamanta s-a opus acestei măsuri, motiv pentru care instanța a considerat că se impune a fi pusă în discuție excepția inadmisibilității acțiunii.
Acestea sunt condițiile premergătoare formulării de către reclamantă, la data de 14.09.2006, a cererii de completare a acțiunii atât sub aspectul părților - prin solicitarea de introducere în cauză a, ca pârât - cât și al obiectului, reclamanta solicitând, pe lângă anularea deciziei nr. 30/2006 emisă de Inspectoratul Județean al Județului B: anularea deciziei pe care o va da la contestația sa; reintegrarea în postul de director adjunct; plata drepturilor bănești în sumă reactualizată; obligarea pârâților la plata sumei de 150 milioane lei daune morale. Așadar, completarea acțiunii a fost determinată, în principal, de instanță, tribunalul considerând necesară atât introducerea în cauză a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, cât și soluționarea de către minister a contestației formulate de reclamantă în cadrul plângerii prealabile.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 132 nu au caracter imperativ, momentul până la care reclamantul poate să-și modifice cererea de chemare în judecată nefiind de ordine publică. Completarea acțiunii a fost comunicată pârâtului Inspectoratul Județean al Județului B odată cu citația pentru termenul din 6.10.2006,termen la care pârâtul nu a înțeles să invoce decăderea reclamantei din termenul de completare a acțiunii; încălcarea dispozițiilor art. 132 din Codul d e procedură civilă a fost invocată de pârât abia la termenul din 16.11.2007.
În consecință, decăderea nu mai putea fi constată de instanță după o perioadă mai mare de un de la data la care pârâtul o putea invoca, perioadă în care s-au acordat numeroase termene de judecată.
▪ Lipsa plângerii prealabile și prematuritatea acțiunii
Reclamanta a sesizat Ministerul Educației, Cercetării și cu contestația înregistrată la data de 9.02.2006, astfel că nu poate fi vorba despre lipsa procedurii prealabile. În privința termenului în care reclamanta putea sesiza instanța de contencios administrativ curtea de apel consideră că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a fost respectat avându-se în vedere data sesizării instanței de contencios administrativ - 11.05.2006 - iar nu data sesizării tribunalului ca instanță de litigii de muncă.
▪ Legalitatea hotărârii recurate
Prima instanță a considerat că decizia nr. 30/2006 este lovită de nulitate motivat de faptul că sancțiunea a fost aplicată cu depășirea termenului de 6 luni de la săvârșirea faptelor imputate reclamantei. În mod corect, tribunalul reținut că faptele pentru care pârâtul Inspectoratul Județean al Județului Bad ecis, prin decizia nr. 30/24.01.2006, eliberarea reclamantei din funcția de manager educațional cu atribuții de director adjunct sunt aceleași cu cele pentru care anterior, prin decizia nr. 3915/15.12.2005, reclamanta a fost destituită din funcția de director adjunct, respectiv pentru deficiențele constatate prin rapoartele Comisiei de cercetare a sesizărilor, înregistrate sub nr. 10747/10.11.2005 și nr. 11746/6.12.2005.
Reținând încălcarea art. 268 din Codul muncii, pârâtul și-a revocat prima decizie și pentru a evita sancțiunea anulabilității - pentru același motiv al tardivității aplicării sancțiunii - pârâtul Inspectoratul Județean al Județului Bae mis cea de-a doua decizie substituind doar motivarea în drept, în sensul că a reținut încălcarea dispozițiilor din contractul de management educațional nr. 180/2003, spre deosebire de prima decizie în care a reținut încălcarea dispozițiilor din Legea nr. 128/1997. În acest mod, pârâtul a considerat că dacă în cazul primei decizii sancțiunea avea caracter disciplinar fiindu-i aplicabile dispozițiile din Codul muncii și din Legea nr. 128/1997, în cel de-al doilea caz este vorba de o răspundere contractuală. Însă, instanța nu poate reține această teză întrucât nu există două tipuri de răspundere. Reclamanta ocupa o funcție de conducere în învățământul preuniversitar în considerarea, în primul rând, a calității sale de cadru didactic titular, condiție impusă de art. 21 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, iar în al doilea rând, a faptului că câștigase un concurs pentru ocuparea postului de conducere, condiție impusă de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 128/1997. Aceste dispoziții au fost reținute, alături de dispozițiile similare din Legea nr. 84/1995 (art. 145 alin. 1, 7 și 10) și de prevederile Ordinului nr. 3448/2002 (în vigoare la acea dată, fiind reținut greșit de către tribunal Ordinul nr. 3297/2004) și în decizia nr. 84/27.03.2003 emisă de Inspectoratul Județean al Județului
Încheierea contractului de management educațional între director și inspectorul școlar general este prevăzută de art. 21 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 în scopul exercitării atribuțiilor care îi revin directorului. În același sens sunt și dispozițiile art. 16 alin. (2) din Ordinul nr. 3448/2002.
Existența acestui contract nu poate transfera răspunderea cadrului didactic cu funcție de conducere în domeniul răspunderii contractuale de drept comun căci, în acest din urmă caz, încetarea contractului în temeiul art. 9 (din contract) nu ar putea fi dispusă de una din părțile contractante (în cauză, de inspectorul școlar general, în calitate de manager educațional), ci ar trebui pronunțată, tot potrivit normelor de drept comun, de către instanța de judecată. Nu pot fi reținute dispozițiile dreptului comun doar în ceea ce privește termenele în care poate fi invocată neîndeplinirea obligațiilor contractuale, iar în toate celelalte privințe să fie reținute dispozițiile dreptului muncii ori dispozițiile speciale aplicabile personalului didactic cuprinse în Legea nr. 84/1995, în Legea nr. 128/1997 și în ordinele date în aplicarea acestor legi de ministrul învățământului ori de inspectoratele școlare.
Eliberarea reclamantei din funcția de conducere a fost făcută de inspectorul școlar general în aplicarea art. 31 din Legea nr. 128/1997, în calitatea sa de persoană care a dispus numirea reclamantei prin decizia nr. 84/2003; faptul că a fost contestată această decizie de eliberare din funcție atrage competența instanței de contencios administrativ. În temeiul art. 10 din contractul de management competența ar fi fost tot a instanței de contencios administrativ, dar, așa cum s-a arătat anterior, încetarea contractului pentru motivul reglementat de art. 9 lit. b) ar fi trebuit pronunțată de instanță, iar nu de una dintre părțile contractante.
Constatând a fi întemeiat motivul reținut de tribunal privind tardivitatea aplicării sancțiunii, curtea de apel constată a fi de prisos analiza celorlalte motive care vizează legalitatea și temeinicia deciziei contestate.
Sunt corecte considerentele tribunalului și în ceea ce privește reintegrarea în funcție, soluția instanției sub acest aspect neputând fi în nici un caz considerată ca un argument de legalitate a deciziei nr. 30/2006, astfel cum susține recurentul-pârât. Nicio dispoziție legală ori contractuală nu prevede posibilitatea întreruperii mandatului de 4 ani pentru care un cadru didactic este numit într-o funcție de conducere.
De asemenea, daunele morale se consideră a fi fost corect stabilite de tribunal în sarcina pârâtului Inspectoratul Județean al Județului B fiind pe deplin justificate de atitudinea inspectoratului care a dispus în mod abuziv cu privire la statutul reclamantei de director adjunct prin emiterea celei de-a doua decizi de sancționare pentru aceleași deficiențe pentru săvârșirea cărora prima decizie a fost considerată chiar de emitent tardivă. Articolele din presa locală cu privire la situația reclamantei sunt de natură a avea repercusiuni de imagine negativă în plan social și de a-i provoca reclamantei, în acest mod, suferințe morale.
Față de cele ce preced, recursul pârâtului Inspectoratul Județean al Județului B va fi respins ca nefundat, iar în baza art. 274 din Codul d e procedură civilă acest pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimata-reclamantă în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, împotriva sentinței civile nr. 602 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu recurentul-pârât Inspectoratul Județean al Județului
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Înlătură obligația Ministerului Educației, Cercetării și T de plată a daunelor morale și cheltuielilor de judecată.
Respinge recursul pârâtului Inspectoratul Școlar al județului B împotriva sentinței civile nr. 602 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și
Obligă Inspectoratul Școlar al județului B să plătească intimatei-reclamante suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. /
Red.
3 ex. 07 oct. 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
