Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 562/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 562
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul FCS împotriva sentinței civile nr. 227/20.II.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C S, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor și Inspectoratul Județean de Poliție C S, având ca obiect litigiu privind funcționarii public.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin cererea de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea reclamantului intimat, în 2 exemplare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.227/20.02.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis acțiunea reclamantului, a obligat pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S să plătească reclamantului sumele reprezentând primele de concediu pentru perioada ianuarie 2004 - august 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, a obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S să plătească reclamantului sumele reprezentând sporul de fidelitate pentru perioada ianuarie 2005 - august 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, a obligat pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S să plătească reclamantului sumele reprezentând primele de concediu pentru perioada septembrie 2005 - 11.04.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata sumele reprezentând sporul de fidelitate pentru perioada septembrie 2005 - decembrie 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În motivarea s-a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de ofițer de poliție activ în structura Inspectoratul de Poliție al Județului C-S în perioada 01 ianuarie 2004 -31 august 2005, iar în perioada 01 septembrie 2005 - 31 decembrie 2006 funcționat în structura Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C- Calitatea reclamantului de funcționar public cu statut special nu a fost contestată de pârâți și rezultă din adeverința nr. -/19.12.2007 emisă de C-S, existând între aceștia și reclamant raporturi de serviciu.
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei-credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii. Condițiile în care aceste drepturile salariale sunt stabilite trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999, republicată.
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.3 al.1 din OUG nr.33/2001, art.12 al.4 din Legea nr.743/2001, art.10 al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003 și art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și în atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
În ceea ce privește sporul de fidelitate instanța reține că potrivit dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de Apărare Națională, Ordine Publică și Siguranță Națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin Ordin al ministrului de interne". Plata acestui spor nu este lăsată de legiuitor la aprecierea instituției, așa cum este cazul salariului de merit.
Prin art. 2 din OUG nr. 118/2004 a fost suspendat dreptul polițiștilor de a primi sporul de fidelitate. Aceste dispoziții de suspendare nu conțin însă referiri la abrogarea sau înlăturarea dreptului. Astfel, dreptul polițistului de a i se plăti sporul de fidelitate a rămas în vigoare, numai plata sa a fost suspendată pentru anul 2005. În consecință, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
În cauză a declarat recurs pârâtul IPJ C-S solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare recurentul susține că instanța de fond a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, dispozițiile art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004 în care dispune: "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.
Ulterior, acest drept a fost suspendat prin art.8 alin.7 din Legea nr. nr.511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005 și prin art.5 alin.5 din Legea nr. 379/2005, Legea bugetului pe anul 2006.
În art.64 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se prevede că "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată", în alineatul 2 menționându-se expres că "la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Față de prevederile legale imperative invocate, instituția nu poate fi obligată la plata acestor drepturi, acordarea primelor de concediu polițiștilor având ca rezultat încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare.
Mai mult, în ambele acte normative susmenționate este prevăzută obligația ordonatorului principal de credite să se încadreze în cheltuielile de personal, menționate pentru fiecare, în anexele la legile bugetare, iar conform prevederilor art.57 din OG nr.38/2003: "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual", unităților, aflate sub incidența Legii nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
În motivarea hotărârii, instanța a invocat prevederile " art.41 pct.2 din Constituția României" și cele ale Legii nr.360/2002 care consacră dreptul polițiștilor la concediu de odihnă plătit, susținând că neacordarea primelor de concediu anulează una din componentele acestui drept, mai precis pe cea patrimonială.
Referitor la această afirmație, precizează că art.37 alin.1 din nr.OG38/2003 dispune: "polițiștii, pe timpul cât se află în concediu de odihnă plătiți, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute".
Instanța de fond nu a avut în vedere prevederile menționate mai sus și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Referitor la admiterea capătului de cerere privind plata sporului de fidelitate instanța de fond nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, dispozițiile art.2, alin.1 din OUG nr.118/24.11.2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor, aprobată prin legea nr.28/2005, unde este prevăzut faptul că: "În anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art.6 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări de Legea nr.-, cu modificările și completările ulterioare".
Dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevăd că "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
În art.64 alin.1 di Legea nr.- privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se prevede că " în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevăd, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată", în alineatul 2 menționându-se expres că, La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Prin urmare, pentru anul 2005, dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, nu puteau și nu pot produce efecte juridice.
Mai mult, în Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 este prevăzută obligația ordonatorilor principali de credite să se încadreze în cheltuielile de personal, menționate pentru fiecare, în anexele la lege, iar conform prevederilor art.57 din OG nr.38/2003, "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual" unităților, aflate sub incidența Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului.
Mai arată că, în conformitate cu prevederile art.57 din OG nr.38/2003, acordarea drepturilor bănești reglementate prin această ordonanță, deci și a sporului de fidelitate, se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă se respinge ca nefondat, pentru că:
În privința suspendării aplicării dreptului din litigiu, prin legi bugetare, instanța constată că exercițiul dreptului în discuție, a fost suspendat printr-o serie de acte normative ulterioare, nu echivalează cu o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Drept urmare dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune beneficiarii prevederilor legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2007.
Că așa este, rezultă cu echivoc și din prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Constatarea Curții Constituționale privitoare la dispozițiile legii bugetare, invocată prin recurs, este irelevantă în soluționarea acțiunii pentru că instanța de fond nu a acordat drepturi neconstituționale reclamantului.
Apărarea recurentului legată de încadrarea sa în prevederile bugetare în vigoare nu este de natură să înlăture existența drepturilor din litigiu, atâta timp cât acestea au fost prevăzute prin lege și drept urmare se cuvine a fi acordate, pentru considerentele expuse în sentință.
În consecință, pentru motivele expuse recursul pârâtului se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul FCS împotriva sentinței civile nr. 227/20.II.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 14.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./16.05.2008
Tehnored. /04.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C
Judecători: și.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Barbă Ionel
