Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 561/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 561
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul C S, împotriva sentinței civile nr. 238/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, G, și chematul în garanție intimat Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin cererea de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea reclamantului intimat, în 2 exemplare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 238/22.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa admis acțiunea formulată de reclamanții, G, și, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C - S, a obligat pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C - S să plătească reclamanților primele de concediu cuvenite pe perioada 2004 - 2005, actualizate, la data executării hotărârii; a obligat pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C - S să plătească reclamanților sporul de fidelitate cuvenit pe 2005, actualizat la data executării prezentei hotărâri și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că reclamanții, G, au avut calitatea de funcționari publici cu statut special, respectiv polițiști activi în structura C - S în anii 2004 - 2005, că și-au încetat raporturile de activitate, prin pensionare după cum urmează: reclamantul la data de 31.12.2005; reclamantul la data de 31.10.2005; reclamantul G la data de 30.11.2005 și reclamantul la data de 30.11.2005.
Potrivit dispozițiilor art. 37 al. 2 din nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia la plecarea în concediul de odihnă, primesc o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Prin legile anuale ale bugetului de stat, precum și prin actele normative de salarizare ale funcționarilor publici, până la data de 31.12.2006, prevederile referitoare la acordarea primelor de concediu au fost suspendate succesiv.
Prin OUG nr. 146/2007 s-a reglementat modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006.
Din expunerea de motive a OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate, a rezultat că acest act normativ a fost adoptat în vederea reducerii cheltuielilor bugetare, a înlăturării inechităților dintre persoanele care au obținut deja drepturile respective și persoanele care nu au primit respectivele prime, elemente ce vizează interesul public și constituie o situație excepțională, precum și necesitatea cuprinderii în bugetul pe anul 2008 sumelor necesare acordării primelor de concediu pentru anii în care acestea au fost suspendate. Potrivit prevederilor art. 1 al. 2, în categoria personalului care beneficiază de prevederile OUG nr. 146/2007 intră și funcționarii publici cu statut special.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamanți, G, a obligat pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C - S, în raport de perioada în care reclamanții au funcționat ca polițiști, să plătească acestora drepturile bănești, reprezentând primele de concediu, cuvenite pentru anii 2004 - 2005, actualizate la data executării hotărârii.
Referitor la sporul de fidelitate solicitat de reclamanți, instanța de fond a reținut că aceștia, în perioada în care au avut calitatea de funcționari publici cu statut special, au beneficiat de un spor de fidelitate de 10% din salariul de bază, iar potrivit dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003, polițiștii beneficiază de spor de fidelitate în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și că în anul 2005 prin art. 2 al. 1 di nr.OUG 118/2004 s-a suspendat aplicarea acestor dispoziții, pârâtul având obligația să se încadreze în cheltuielile de personal alocate prin buget, reclamanții au considerat că prin această suspendare se încalcă prevederile Constituției.
Referitor la dispozițiile art. 53 din Constituția României, instanța de fond a constatat că prin decizia nr. 108/14.02.2006, Curtea Constituțională a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate și garantate de constituție, astfel că nu este cazul să se sesizeze Curtea Constituțională cu privire la o astfel de excepție, din moment ce există deja o astfel de soluție.
Instanța de fond a constatat că dispozițiile privind suspendarea sporului de fidelitate, necondiționând de vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercitării acestuia, ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate că au înlăturat însăși existența dreptului, suspendarea neechivalând cu înlăturarea dreptului respectiv, dreptul respectiv neputând astfel să fie golit de substanța sa prin suspendare, ceea ce ar constitui o ignorare nelegitimă a exercitării lui. Instanța de fond a constatat că chiar și suspendată fiind aplicarea sa, dreptul material există și dacă există acest drept, nimic nu împiedică pe titularul său, în cazul când nu a obținut realizarea acestuia pe cale amiabilă, să solicite concursul instanței de judecată pentru realizarea efectivă a acestuia, atât în virtutea principiului liberului acces la justiție, cât și al încrederii în statul de drept ce implică asigurarea aplicării legii.
Astfel instanța de fond Față a obligat pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C - S să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate, cuvenit pe 2005, proporțional cu perioada în care reclamanții au avut calitate de polițiști, actualizat la data executării hotărârii.
Instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârât, întrucât acest minister nu este titularul alocațiilor bugetare prin care se face plata cheltuielilor de personal ale Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C - S, iar raporturile de serviciu ale reclamanților se desfășoară în cadrul pârâtului, care, în calitate de ordonator terțiar de credite are obligația asigurării efective a drepturilor salariale solicitate în cauză.
În cauză a declarat recurs pârâtul IPJ C-S solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare recurentul susține că instanța de fond a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, dispozițiile art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004 în care dispune: "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.
Ulterior, acest drept a fost suspendat prin art.8 alin.7 din Legea nr. nr.511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005 și prin art.5 alin.5 din Legea nr. 379/2005, Legea bugetului pe anul 2006.
În art.64 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se prevede că "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată", în alineatul 2 menționându-se expres că "la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Față de prevederile legale imperative invocate, instituția nu poate fi obligată la plata acestor drepturi, acordarea primelor de concediu polițiștilor având ca rezultat încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare.
Mai mult, în ambele acte normative susmenționate este prevăzută obligația ordonatorului principal de credite să se încadreze în cheltuielile de personal, menționate pentru fiecare, în anexele la legile bugetare, iar conform prevederilor art.57 din OG nr.38/2003: "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual", unităților, aflate sub incidența Legii nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
În motivarea hotărârii, instanța a invocat prevederile " art.41 pct.2 din Constituția României" și cele ale Legii nr.360/2002 care consacră dreptul polițiștilor la concediu de odihnă plătit, susținând că neacordarea primelor de concediu anulează una din componentele acestui drept, mai precis pe cea patrimonială.
Referitor la această afirmație, precizează că art.37 alin.1 din nr.OG38/2003 dispune: "polițiștii, pe timpul cât se află în concediu de odihnă plătiți, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute".
Instanța de fond nu a avut în vedere prevederile menționate mai sus și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Referitor la admiterea capătului de cerere privind plata sporului de fidelitate instanța de fond nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, dispozițiile art.2, alin.1 din OUG nr.118/24.11.2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor, aprobată prin legea nr.28/2005, unde este prevăzut faptul că: "În anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art.6 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări de Legea nr.-, cu modificările și completările ulterioare".
Dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevăd că "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
În art.64 alin.1 din Legea nr.- privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se prevede că " în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevăd, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată", în alineatul 2 menționându-se expres că, La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Prin urmare, pentru anul 2005, dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, nu puteau și nu pot produce efecte juridice.
Mai mult, în Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 este prevăzută obligația ordonatorilor principali de credite să se încadreze în cheltuielile de personal, menționate pentru fiecare, în anexele la lege, iar conform prevederilor art.57 din OG nr.38/2003, "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual" unităților, aflate sub incidența Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului.
Mai arată că, în conformitate cu prevederile art.57 din OG nr.38/2003, acordarea drepturilor bănești reglementate prin această ordonanță, deci și a sporului de fidelitate, se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă se respinge ca nefondat, pentru că:
În privința suspendării aplicării dreptului din litigiu, prin legi bugetare, instanța constată că exercițiul dreptului în discuție, a fost suspendat printr-o serie de acte normative ulterioare, nu echivalează cu o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Drept urmare dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune beneficiarii prevederilor legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2007.
Că așa este, rezultă cu echivoc și din prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Constatarea Curții Constituționale privitoare la dispozițiile legii bugetare, invocată prin recurs, este irelevantă în soluționarea acțiunii pentru că instanța de fond nu a acordat drepturi neconstituționale reclamanților.
Apărarea recurentului legată de încadrarea sa în prevederile bugetare în vigoare nu este de natură să înlăture existența drepturilor din litigiu, atâta timp cât acestea au fost prevăzute prin lege și drept urmare se cuvine a fi acordate, pentru considerentele expuse în sentință.
În consecință, pentru motivele expuse recursul pârâtului se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul C S, împotriva sentinței civile nr. 238/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./05.06.2008
Tehnored. /12.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C
Judecători:,.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Barbă Ionel
