Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 560/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 21.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.560
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin T, împotriva sentinței civile nr. 324/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Inspectoratul Județean de Poliție T și Instituția Prefectului Județul T - Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin cererea de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 324/19.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulata si precizata de reclamantul, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Instituția Prefectului Județului T - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, si Ministerul Finanțelor Publice B prin DGFP T; a obligat parații Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Instituția Prefectului Județului T la plata catre reclamant a sumelor reprezentând prima de concediu aferenta anului 2006 si a sporului de fidelitate de pana la 20% aferent anului 2005, sume ce vor fi actualizate in raport cu rata inflației la data plătii efective; a obligat paratul Ministerul Economiei si Finanțelor B sa aloce fondurile necesare acordării acestor drepturi; a respins acțiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratul IPJ T și a respins cererea de chemare in garanție a Ministerul Economiei si Finanțelor B formulata de paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut, referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art.7 din nr.554/2004, ca, disp.art.91 ind.1 din nr.215/2006, prevăd competenta instanțelor de contencios-administrativ in cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici, iar trimiterea la instanța de contencios-administrativ, este o trimitere la aplicarea nr.554/2004.
Cu toate acestea, prev.art.7 din nr.554/2004, privind procedura prealabila, nu sunt aplicabile in speță, întrucât acestea vizează situația in care o persoana se considera vătămata intr-un drept al sau, sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral. Deci, nu in toate situațiile in care se stabilește competenta instanței de contencios-administrativ este necesara si îndeplinirea procedurii prealabile, ci doar in cazul existentei unui act administrativ vatamator așa cum este definit actul administrativ tipic la art.2 lit.c din nr.554/2004, nu si in cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau a tăcerii autorităților sau instituțiilor publice, textul de lege referindu-se la vatamarea produsa printr-un act administrativ unilateral.
Ca atare in speța, in lipsa unui act administrativ unilateral, reclamantul nu avea obligația parcurgerii procedurii prealabile prev.de art.7 din Lg.nr.554/2004, aflându-se in fapt in unei tăceri a instituțiilor publice, astfel incit, instanța de fond a respins excepția invocata de MFP.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, instanța de fond nu a contestat faptul ca neavând calitatea de ordonator principal de credite MFP, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant si ca atare dispoziția de plata instituita ca efect al admiterii acțiunii de parații, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocarii catre bugetul MI.RA si a sumelor pretinse, aspect ce justifica necesitatea ca prezenta hotărâre sa-i fie opozabila si MFP.
Cata vreme reclamantul a fixat cadrul procesual prin chemarea in judecata a pentru alocarea sumelor necesare plaților pretinse instanța de fond a apreciat ca nu se poate proceda ca efect al admiterii acțiunii, si la admiterea cererii de chemare in garanție formulata de paratul MIRA, fiind incompatibila calitatea de parat, direct obligat, cu aceea de chemata in garantie.
de actele existente la dosar, instanța de fond a reținut ca reclamantul are calitatea de funcționar public civil cu statut special-polițist fiind angajat la Serviciul Public Comunitar Regim permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Jud T începând cu 1.12.2005 si pana in prezent. Anterior datei de 1.12.2005 a fost angajat la Inspectoratul pentru Situații de Urgenta "" T din cadrul Inspectoratului general pentru Situații de Urgenta, așa cum rezulta din adeverința nr. 72597/10.01.2008 eliberata de Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatricularea Vehiculelor.
Susținerea paratului IPJ T privind lipsa calității procesuale pasive raportat la faptul ca reclamantul nu a fost niciodată angajatul IPJ T, corespunde realității de cele consemnate in adeverința mai sus menționata ținând cont si de faptul ca plata primei de concediu se efectuează de către instituțiile la care au fost angajați beneficiarii in perioada solicitata, așa cum rezulta din prev art 4 al.4 OG 146/2007. In privința sporului de fidelitate instanța de fond a reținut ca acesta a fost solicitat pe anul 2005 iar in aceasta perioada reclamantul s-a aflat in raporturi de serviciu cu Instituția prefectului Județului T astfel încât văzând si disp.art. 41 Cod procedură civilă, instanța de fond admis excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ T, respingând acțiunea reclamantului de aceasta instituție.
Raportat la calitatea reclamantului de agent de politie, ii sunt aplicabile prev. art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea si alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora " la plecarea in concediul de odihna, polițistul primește o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu".
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special si ca atare ii sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competenta instanțelor de contencios administrativ in soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componenta a drepturilor salariale si se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate prin art.5 al.5 din nr.379/2005 pana la 31.12.2006.
Prima instanță nu a reținut, susținerea reclamantului ca aceasta suspendare contravine disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca si drept fundamental înscris intre drepturile si libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituita României nu se confunda cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, aceasta fiind adiacenta indemnizației de concediu.
Cu toate acestea instanța de fond nu a considerat ca dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, nu exista câta vreme dispozițiile legale ce-i consacra, sunt in vigoare si in prezent si nu au fost declarate neconstituționale
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost in funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia si care nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cat timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturata existenta pana la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii in statul de drept care implica aplicarea legilor adoptate in spiritul si litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute sa nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada in care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel in ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
In acest sens s-a pronunțat si JBp rin decizia de admitere a recursului in interesul legii nr XII/5.02.2007 publicata in din 30.10.2007 in care a reținut ca potrivit art 38 din Codul muncii drepturile persoanelor încadrate in munca nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror incalcari a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de munca, prima de concediu nu putea fi anulata prin actele normative menționate.
Obligațiile cuprinse in OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, astfel cum a fost aprobata cu modificări prin L 353/2003, precum si cele ale L 511/2004 si 379/2005 au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorita unor condiții financiare deosebite, Jad ecis ca in aplicarea art. 37 al.2 teza I OG 38/2003,prima de concediu se cuvine pe perioada anilor 2004-2006.
Văzând si caracterul obligatoriu al deciziei enunțate, conform art 329 al 3.proc.civ. instanța de fond a admis acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizata, a obligat paratii MIRA si Instituia Prefectului Județului T la plata către aceasta a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferenta anului 2006 actualizata in raport cu rata inflației la data plații efective, pentru a asigura astfel repararea integrala a prejudiciului suferit de reclamanta prin neplata la termen a acestor sume.
Soluția instanței de fond a fost confirmata de altfel si de apariția OUG 146/2007 publicata in O la 20.12.2007 ce stabilesc dreptul la plata primei de concediu pe anul 2001-2006 precizând totodată ca in situația in care in aceasta perioada au intervenit modificări ale raporturilor de serviciu ale persoanelor indreptatite sa primească prime de concediu plata acestor drepturi se efectuează de către instituțiile la care acestea au fost angajate in perioada respectiva (art.4 al.4). Parata Instituția Prefectului Județului T are calitate procesual pasiva in cauza întrucât este instituția angajatoare începând cu data de 1.12.2005 fiind obligata la plata primei de concediu pe anul 2006.Sustinerea acestui parat in sensul lipsei calității procesual pasive pe motiv ca are calitatea de ordonator terțiar de credite, a fost respinsa de instanța de fond, întrucât in litigiile privind plata drepturilor bănești cadrul procesual a fost fixat de reclamant prin chemarea in judecata atât a ordonatorului principal de credite (MIRA) cat si a ordonatorului terțiar de credite (Instituția Prefectului Jud T ) care deține si calitatea de instituie angajatoare.
Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța de fond a reținut ca reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special-agent de politie. In acesta calitate, beneficiază de prev.art.6 din OG nr.38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurata, polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza, in condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Este adevărat ca, prin disp.art.2 al.1 din OUG nr.118/2004, aprobata prin nr.28/2005, pentru anul 2005, s-a suspendat aplicarea disp.6 din OG nr.38/2003, dar nu se poate considera ca drepturile stabilite prin art.6 din OG nr.38/2003, nu exista, câta vreme dispozițiile legale ce-i consacra, sunt in vigoare, in prezent nemaifiind suspendata aplicarea acesteia, iar pe de alta parte aceste disp. nu au fost declarate neconstituționale. Pe de alta parte, plata sporului de fidelitate a fost reluata pentru anul 2006
Disp.art.6 din OG nr.38/2003, prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost in funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia si care nu pot fi considerate ca ar înlătura insasi existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu insasi înlăturarea lui cat timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturata existenta pana la introducerea acțiunii.
Instanța de fond a procedat la obligarea acelorași parați la plata sporului de fidelitate aferenta anului 2005 in cuantum de pana la 20% actualizat cu rata inflației la data plații efective.
În cauză a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul rejudecării cauzei sub toate aspectele, în principal, pe cale de excepție respingerea acțiuni ca inadmisibilă, pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatori prevăzute de art. 109 al.2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, tot pe cale de excepție, constatarea lipsi calități procesuale pasive ca pârât a Ministerul Economiei și Finanțelor, iar, în subsidiar, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, de asemenea în subsidiar, respingerea acțiuni reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recurentul arată că instanța de fond în mod neîntemeiat a respins excepția privind inadmisibilitatea acțiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 109 al. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul nu poate solicita direct în instanță pretenții de natură salarială, câtă vreme procedura contestației prealabile nu este parcursă, prin depunerea unei cererii prealabile, având acest obiect la angajator și finalizată prin emiterea unui răspuns al cererea prealabilă.
De asemenea recurentul arată că nu are nicio relație de muncă cu reclamantul și că nu trebuie confundat cu Statul Român.
Astfel, art.18 alin.2 lit. b și art.28 lit. e din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice, prevăd că:
Art.18 " - 2) Guvernul asigură: - b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de prezenta lege;".
Art.28 "Elaborarea bugetelor - Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza: - e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; -".
Ministrul Internelor și Reformei Administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministrul Finanțelor Publice, și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților, nu poate fi obligat la plata un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare de stat care sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului are în exclusivitate numai Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel în aceste relații.
Prin urmare, consideră ca în mod eronat și nelegal instanța de fond a respins excepția invocată de ca neîntemeiată, deși se impunea admiterea acesteia.
În mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă, având în vedere faptul că în speță nu au fost întrunite cerințele prevăzute de art.60 - 63 Cod procedură civilă, respectiv instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire, obligație care în speță nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu, se constată că este fondat și se admite, se modifică în parte sentința civilă nr. 324/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și se vor menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
a fost admisă acțiunea și fără îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 pentru că din analiza sistematică a dispozițiilor art. 91 și 93 din Legea nr. 188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precizat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.
De precizat, că în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art. 89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, în calitate de funcționar public, de a-i fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei intimate Instituția Prefectului Județul T - Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin T, împotriva sentinței civile nr. 324/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor. Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./06.06.2008
Tehnored. /10.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș.
Judecători:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Barbă Ionel
