Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 566/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 566/CA/2008
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII,PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr.313/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța față de actele de la dosar, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- reclamanții G, ȘI au solicitat în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ S și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE să fie obligați prin hotărâre judecătorească la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2001- 2002, raportat la perioada efectiv lucrată, actualizată cu indicele de inflație de la data la care este datorată și până la data plății efective. În motivarea cererii se arată că reclamanții în calitate de funcționari publici beneficiază de aceste drepturi în temeiul dispozițiilor art. 34 din 188/1999 și că suspendarea succesivă a plății este nelegală și contrară Codului muncii și Constituției.
Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 313/CA/2007 respins excepția prescripției acțiunii, și a admis acțiunea reclamanților obligând pârâții 1și 2 la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2001- 2002, raportat la perioada efectiv lucrată de reclamant, suma actualizată cu indicele de inflație de la data la care este datorată și până la data plății efective.
Prin considerentele expuse, instanța a reținut că reclamanții au aceste drepturi, dar nu au fost achitate deoarece plata a fost suspendată succesiv, suspendarea operând și asupra cursului prescripției. Suspendarea nu înseamnă că aceste drepturi au fost înlăturate, ci doar s-a amânat plata. Acțiunea reclamantului a fost respinsă ca efect al admiterii excepției lipsei capacității de folosință,persoana decedând anterior promovării acțiunii,iar pentru reclamantul decedat în timpul procesului- - acțiunea a fost disjunsă și suspendată de drept conform art.243 pr. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii. În drept s-au invocat prevederile art. 304 indice 1, 304 pct. 5,7 și 9 Cod procedură civilă, iar recursul este scutit de plata timbrajului potrivit art. 17 din 146/1997.
Prin motivele de recurs se critică soluția instanței sub aspectul că dreptul de a solicita primele de concediu nu este actual atâta timp cât a fost suspendat prin dispoziții succesive. Totodată, recurentul a susținut că primele de vacanță reprezintă drepturi salariale suplimentare a căror stabilire și acordare intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului și nu reprezintă drepturi sau libertăți fundamentale al căror exercițiu să poată fi restrâns numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 53 din Constituția României.
Un alt motiv de recurs a vizat greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru primele de concediu aferente anilor 2001-2002.
Reclamanții intimați nu au depus întâmpinare..
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor de recurs, Curtea constată următoarele:
Critica recurentului privind nelegala acordare a primelor de vacanță pentru perioada 2001-2002 nu este fondată. Astfel, se reține că reclamanții au calitatea de funcționari publici. Această categorie de personal este salarizată în conformitate cu dispozițiile 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, OUG 192/2002, iar în prezent prin OUG 92/2004. Potrivit art.33 (2) din 188/1999, devenit art. 34 după republicare, funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. De asemenea, potrivit art.4 (2) din OUG 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar în art.23 din aceeași ordonanță se stabilește că funcționarii publici au dreptul la concediu de odihnă în condițiile legii. Ulterior, a fost adoptată OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, (OF.108/2.03.2001), intrată în vigoare la data de 2 03 2001, care prevede prin art. III (1) că aplicarea art. 33(2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă din 188/1999 (OF.600/8 12 1999) cu modificările și completările ulterioare se suspendă până la 1 01 2002.
Prin 473/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002, (OF.784/11 12 2001), intrată în vigoare la data de 11 12 2001, în art. 12(4) se arată expres că termenele prevăzute la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31. 12. 2002.
Este adevărat că aplicarea prevederilor privind primele de concediu a fost suspendata prin acte normative succesive,dar această suspendare nu înseamnă abrogarea acestor texte legale. Suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor din diferite considerente este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat.Reclamanții au investit instanța de judecată la data de 30 oct. 2007, iar instanța a pronunțat hotărârea la data de 11 dec. 2007, dată la care s-a epuizat suspendarea legală dispusă până la data de 31 12 2002.
Este adevărat că suspendarea plății acestor drepturi s-a dispus prin acte normative edictate conform dispozițiilor 24/2000 privind normele de tehnica legislative si potrivit art. 64 în care se prevede că în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. Dar, este la fel de adevărat că același articol in aliniatul (2) stipulează ca la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.
În consecință, acordarea primei de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială și chiar dacă aplicarea dispozițiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării nimic nu împiedică instanța de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin. În aceste condiții nu au relevanță nici deciziile pronunțate de Curtea Constituțională privind respingerea excepțiilor invocate.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de pârât privind respingerea de către prima instanță a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001, 2002, în cauză se constată că această excepție era întemeiată și trebuia admisă, față de prevederile art.283 din Codul muncii, și față de data investirii instanței de judecată. Suspendarea plății primei de concediu pentru anul 2001 operat până la data de 1.01.2002, dată la care dreptul la acțiune a început să curgă, iar față de data formulării acțiunii, se constată că a intervenit prescripția dreptului la acțiune. Și pentru anii 2002 a intervenit prescripția pentru aceleași considerente. Acest termen a fost calculat doar de la data încetării suspendării,însă apreciindu-se că legile bugetului prin care s-au dispus suspendările au produs efecte juridice doar pentru un an,cât au fost în vigoare,astfel că de la data ieșirii lor din vigoare, primele de concediu aferente anului respectiv puteau și trebuiau a fi cerute în următorii trei ani -termenul general de prescripție. Însă între timp a apărut OUG146/2007 prin care legiuitorul a înțeles să repună în drepturi funcționarii publici indiferent de faptul că au acționat sau nu în instanță în termenul legal de prescripție. Astfel în art.1 se arată că "ordonanța reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare,în perioada 2001-2006.
Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției,membrii corpului diplomatic și consular al României,precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale." Față de acest nou temei juridic soluția instanței de fond în ce privește acordarea drepturilor și pentru perioada anilor 2001-2003 apare ca legală și va fi păstrată.
Nefiind incidente prevederile art. 304 pct.9,304 /1 Cod procedură civilă se va fi respinge recursul pârâtului ca nefondat potrivit art.312 al. 2 Cod procedură civilă și va fi menținută hotărârea atacată ca legală.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr.313/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./09.04.2008
Jud.fond -,
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș
