Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--21.08.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.6
Ședința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare, după repunerea pe rol a recursului formulat de pârâta Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr.1559/22.06.2007, pronunțată în dosar nr.- al Tribunalului C S, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat, iar în reprezentarea pârâtei recurente se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat depune împuternicire avocațială.
Instanța dispune rectificarea încheierii dată în ședința publică din 22.11.2007 în sensul că, judecarea cauzei a fost suspendată conform prevederilor art.40 alin.2 Cod procedură civilă întrucât această măsură a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție (fila 12).
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii contestației formulate și menținerii ca legale și temeinice a deciziilor nr.37/2007 și nr.42/2007 emise de Direcția Silvică Reșița. În esență, arată că instanța de fond a făcut o individualizare greșită a sancțiunii și a reținut aplicabilitatea Legii nr.188/1999 ce reprezintă dreptul comun în ce privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici. În speță operează prevederile nr.OUG59/2000 privind Statutul personalului silvic, care primează fiind o lege specială. Prezintă starea de fapt care s-a creat la momentul săvârșirii de către reclamant a abaterilor disciplinare, conchizând că este pe deplin justificată sancțiunea desfacerii contractului de muncă. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Consideră că desfacerea contractului de muncă este o sancțiune prea aspră, mai ales având în vedere că nu din proprie inițiativă și-a părăsit postul pentru a participa la respectiva masă festivă, ci la invitația șefului său ierarhic. Totodată solicită instanței să aibă în vedere aspectul că reclamantul a avut doar rezultate bune în activitatea sa de până atunci, fiind ales chiar lider al grupei sindicale. Precizează că până la sfârșitul ședinței de judecată va depune justificarea cheltuielilor de judecată solicitate.
(Notă:reprezentantul reclamantului intimat nu a depus nici un înscris privind cheltuielile de judecată solicitate.)
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1559/22.VI.2007 pronunțată în dosar nr. - Tribunalul C - Saa dmis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Direcția Silvică Reșița, a anulat decizia nr.37/05.02.2007 și nr.42/15.02.2007 emise de pârâtă, pentru desfacerea contractului de muncă, a înlocuit sancțiunea cu diminuarea salariului cu 10% pe luna decembrie 2006, dispus reîncadrarea contestatorului în postul avut și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale.
S-a reținut că prin decizia nr. 42/15.02.2007 s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 16.02.2007, în baza art.48 alin 2 lit."f" din OUG nr.59/2000 privind statutului personalului silvic.
Prin această decizie s-a modificat art.1 din decizia nr.37 din 05.02.2007, numai sub aspectul datei privind desfacerea contractului individual de muncă.
S-a reținut că în data de 14.12.2006 contestatorul a încălcat disciplina la locul de muncă prin consumul de băuturi alcoolice în incinta unității și în timpul exercitării serviciului de pază, precum și agresarea verbală și fizică a șefului de ocol și a unui inginer.
În speță, este indubitabil faptul că reclamantul a avut cu pârâta raporturi de serviciu în calitate de funcționar public.
Conform art.1 din Legea nr.188/8.12.1999 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.251/2006, prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu.
Deci, această lege reprezintă dreptul comun în materie, aplicabil tuturor funcționarilor publici, așa cum Codul Muncii reprezintă dreptul comun pentru ceilalți salariați.
Art.5 alin.1 din lege prevede în mod limitativ de la lit."a" la "g" serviciile publice care pot beneficia de statute speciale pentru funcționarii publici.
Pârâta din cauză nu intră în niciuna dintre aceste categorii. Este doar o "direcție" cu competențe limitate teritorial și trebuia să-și adapteze normele de funcționare și organizare după legea generală și comună în materie, mai ales, după modificarea substanțială dispusă prin Legea nr. 251/2006.
În această situația instanța va trebui să analizeze cauza conform legislației aplicabile, cu referire concretă la starea de fapt, dar și la concordanța cu normele juridice care deja s-au aplicat.
În sistemul Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici sunt reglementate în cap. VIII.
Art.65 alin.1 din lege definește sintagma de "abatere disciplinară" iar alin.2 prevede exemplificativ faptele, comise sau omise, care pot atrage răspunderea disciplinară și sunt enumerate de la lit."a" la lit."k", ultima literă se referă generic la "alte fapte" și a fost stabilită prin modificarea prevăzută de art. I pct.57 din Legea 251/2006.
Prin art. 65 alin.3 din lege sunt prevăzute limitativ, de la lit."a" la "e", sancțiunile disciplinare care se aplică unui funcționar public, în ordinea gravității.
Conform art.68 din lege, funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare.
Art.89 din lege, alin.1, așa cum a fost nuanțat prin modificarea dispusă prin art. I pct.87 din Legea 251/2006, reiterează drepturile prevăzute de art. 68, însă prevede dreptul la petiție pe calea prevăzută de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ în condițiile și termenele special prevăzute de această lege specială.
Se referă la încetarea raportului de serviciu pe motive considerate netemeinice și se poate solicita anularea actului administrativ precum și plata de către autoritatea sau instituția emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Conform alin. 2 din art.89, nemodificat, la solicitarea funcționatului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ, va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
Conform art.65 alin 4 din lege, la individualizarea sancțiunii disciplinare, se ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului,precum și existența antecedentelor acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate.
Este indubitabil că abaterea disciplinară a fost săvârșită, însă nu poate fi considerată de o gravitate maximă și nici nu a produs, consecințe corespunzătoare, însă s-a săvârșit în condiții deosebite.
Prin probe s-a dovedit indubitabil că toți participanții la petrecere au consumat alcool, inclusiv membrii "comisiei" constituite ad-hoc, imediat după miezul nopții, moment în care de fapt s-a hotărât sancționarea reclamantului și numai a acestuia, ceilalți autoconsiderându-se imaculați.
Singurul argument palpabil al constatării săvârșirii unei abateri numai de către reclamant este faptul că acesta era de serviciu și a fost necesară înlocuirea lui din post cu o altă persoană, după miezul nopții, dar care era prezentă la aceeași petrecere.
Actul constatator și incriminator inițial este procesul verbal încheiat în data de 14 (modificată în 15, de două ori) decembrie 2006 orele 01,05 de către o comisie formată din patru persoane, toate participante la petrecere.
Din probele testimoniale rezultă că toți participanții la petrecere au consumat alcool, în asemenea situații discuțiile contradictorii sunt inevitabile dar vina principală a contestatorului a fost că l-a "agresat verbal și fizic" pe un domn inginer, cu o funcție superioară, deși era stagiar. Acesta, ca martor, s-a prezentat în fața instanței în uniforma de gală a silvicultorilor considerați superiori.
La ora începerii petrecerii, contestatorul, care a fost chiar invitat, avea de ales între disciplina la locul de muncă și invitația șefului ierarhic direct. A ales ultima variantă, însă a încălcat disciplina și trebuia sancționat.
Din probele dosarului nu rezultă că a mai fost sancționat vreodată și chiar a fost ales lider sindical pentru o perioadă mare de timp.
În această situație instanța trebuie să analizeze individualizarea măsurii disciplinare.
Prima sancțiune prevăzută de lege, respectiv "mustrarea scrisă" are un caracter pur formal și se aplică direct de către persoana care a dispus numirea în funcție, fără o cercetare prealabilă.
A doua sancțiune, în ordinea gravității,este prevăzută de art. 65 alin 2 lit. "b" din lege și constă în diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni., gradual și ca individualizare, cu sancțiunea prevăzută de art. 48 alin 2 lit."c" din OG nr. 59/2000.
În baza probelor scrise și testimoniale administrate în cauză, instanța a constatat că această sancțiune corespunde abaterii disciplinare care a fost săvârșită.
Față de aceste considerente instanța a admis în parte contestația, a anulat deciziile atacate și a modificat sancțiunea disciplinară cu diminuarea salariului cu 10% numai pe luna decembrie 2006.
S-a dispus reîncadrarea contestatorului pe funcția avută, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale actualizate la zi, până la data încadrării efective.
Referitor la cheltuielile de judecată, reprezentând numai onorariu de avocat în suma de 500 lei, cu aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța le-a stabilit proporțional cu admiterea în parte a acțiunii și anume suma de 300 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea sentinței și respingerea contestației formulată de reclamant.
În motivarea recursului, a invocat în primul rând, că legea aplicabilă reclamantului nu este Legea 188/1999, ci OUG nr. 59/2000, astfel că prima instanță a aplicat în mod greșit prevederile art.65 alin 2 din Legea 188/1999 iar asupra faptelor reclamantului, a menționat că acesta a încălcat nu numai îndatoririle din statut, ci și din planul de pază.
Asupra sancțiunii aplicate, susține că, în raport de comportamentul reclamantului și încălcarea atribuțiilor de serviciu, este greșită înlocuirea sancțiunii aplicate cu diminuarea salariului, astfel că s-a făcut o greșită individualizare a gravității faptei săvârșite.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel constată că nu este fondat, și-l va respinge conform următoarelor considerente:
În mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea normelor cuprinse în Legea 188/1999, fiind vorba de raporturile de serviciu dintre părți; reclamantul, ca funcționar public intră sub incidența prevederilor Legii nr. 188/1999, acestea fiind normele de drept comun, astfel că în consecință, și sistemul sancțiunilor este în mod imperios raportat la normele cuprinse în prevederile art.65 alin 3 din lege; susținerile recurentei, prezentate de altfel și în fața instanței de judecată asupra aplicării exclusiv a contractului colectiv de muncă și Statutul personalului silvic, nu au justificare, incidența Legii nr.188/1999, modificată prin prevederile Legii nr. 251/2006 fiind obligatorie.
Asupra temeiului sancțiunii aplicate, este de reținut contextul săvârșirii faptei de către reclamant, în condițiile unei petreceri organizate de Ocolul Silvic, la care au participat mai multe persoane, cu ocazia sărbătorii deschiderii sezonului de vânătoare; au fost atât membri comisiei instituite ad-hoc cât și reclamantul, scandalul ivindu-se pe fondul consumului de alcool de către toți participanții, iar reclamantul reproșând unui inginer stagiar chestiuni legate de serviciul lor.
Plecând de la aceste considerente, este evident că sancționarea cu măsura extremă a desfacerii contractului de muncă, a unei persoane care nu mai are sancțiuni disciplinare și a fost lider sindical o perioadă mare de timp, apare ca disproporționată și injustă, iar prima instanță a făcut o corectă apreciere a gravității faptei, dispunând aplicarea sancțiunii diminuării drepturilor salariale.
Pe cale de consecință, constatându-se că motivele de recurs sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza art. 312(1) Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Asuprea cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, se constată că nu s-a depus nici o dovadă a cuantumul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtei Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr.1559/2007, pronunțată în dosar nr.- al Tribunalului C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./01.02.2008
Tehnored. //07.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
