Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 26/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--11.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.26
Ședința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.744/17.10.2007, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal, iar în reprezentarea pârâtei recurente se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reprezentantul reclamantului intimat - avocat - a depus cerere prin care solicită luarea cauzei după ora 12.
Reprezentanta reclamantei recurente depune delegație.
Cauza fiind luată la a doua strigare fără ca reprezentantul reclamantului intimat să fie prezent, având în vedere că reclamantul intimat are pregătire juridică, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că susține recursul așa cum a fost formulat în scris.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1250/25.05.2006, pronunțată în dosarul nr.5527/C/2006, Tribunalul Timișa admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T și-n consecință: a obligat pârâta la rectificarea deciziei nr.120/15.07.2003, în sensul de a se trece funcția de consilier juridic superior, clasa I, treapta 1 de salarizare, în loc de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, treapta 1 de salarizare; a obligat pârâta la acordarea drepturilor salariale de bază, corespunzător funcției de consilier juridic superior, clasa I, treapta 1 de salarizare, la care se adaugă sporul de vechime corespunzător; a obligat pârâta la plata diferențelor salariale aferente funcției, actualizate cu rata indicelui de inflație, începând cu data de 15.07.2003 și până la data plății efective. A obligat pârâta să rectifice carnetul de muncă, în sensul înscrierii noii încadrări profesionale și anume consilier juridic superior, clasa I, treapta 1 de salarizare.
Prin decizia civilă nr.323/18.04.2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și a casat hotărârea, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la secția de contencios administrativ a Tribunalului Timiș, reținând că reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999, întrucât litigiile dintre funcționarii publici și instituțiile publice la care sunt încadrați intră în competența de soluționare a acestor instanțe.
Prin sentința civilă nr.744/17.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T și în consecință: a dispus rectificarea Deciziei nr. 120/15.07.2003 emisa de anexa 1 poziția 6 din lista Serviciului Juridic in sensul rectificării încadrării reclamantului din funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, treapta 1 de salarizare în funcția de consilier juridic, clasa I grad profesional superior, treapta 1 de salarizare; a obligat pârâta la rectificarea Carnetului de muncă al reclamantului în sensul înscrierii încadrării în funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare începând cu data de 15.07.2003; a obligat pârâta la plata către reclamant a diferenței de drepturi salariale corespunzătoare noii încadrări în funcția de consilier juridic, clasa 1, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare începând cu data de 15.07.2003 și până în prezent actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective; a obligat parata la plata către reclamant a diferențelor de drepturi asimilate salariului (sporuri, prime, stimulente) corespunzătoare noii încadrări în funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare începând cu data de 15.07.2003 și până la zi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Instanța a reținut că reclamantul s- încadrat la DGFP T începând cu 01.02.1999 în funcția de consilier juridic clasa I grad profesional asistent treapta 1 de salarizare. Prin Decizia nr.120/15.07.2003 privind reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul DGFP T s-a decis ca începând cu data de 15.07.2003, reîncadrarea funcționarilor publici în funcțiile publice prevăzute de Lg.161/2003 conform Ordinului Președintelui ANFP 218/2003 și Instrucțiunilor MFP nr.-/2003 completate cu nr. -/2003, reclamantul fiind reîncadrat în funcția publică de execuție -consilier juridic asistent clasa Urmare a cererii înregistrată de reclamant la DGFP T sub nr.51447/20.10.2005, i-a fost comunicată decizia de reîncadrare la data de 28.10.2005 conform actului de la fila 18 dosar 10636/2005 al Tribunalului Timiș iar la data de 4.11.2005 reclamantul a înregistrat sub nr.54239 contestația împotriva Deciziei nr.120/15.07.2003 emisă de DGFP
Pe fondul cauzei instanța a mai reținut că înainte de apariția Legii 161/2003 și a Ordinului 218/2003 reclamantul era angajat pe funcția de consilier juridic categoria A, clasa a III-a, treapta 1 de salarizare iar prin Decizia nr. 120/15.07.2003 a DGFP T intervenită prin apariția actelor normative mai sus menționate a fost reîncadrat în funcția consilier juridic asistent clasa 1.
Raportat la susținerea reclamantului potrivit căreia se impune reîncadrarea în grad profesional "superior" întrucât a îndeplinit condițiile prevăzute de art.4 din Ordinul 218/2003, instanța a reținut că prin Legea 161/2003 s-a modificat și completat Lg.188/99 cu obligația autorităților și instituțiilor publice de a proceda la reîncadrarea funcționarilor publici pe noile funcții publice până la 15.07.2003.
Reîncadrarea în funcția publică de execuție s-a realizat conform art.4 din Ordinul 218/2003 prin acordarea unui punctaj ținând cont de criteriile prevăzute la art 2 al 1 lit. a - d din ordinul respectiv. Reclamantul a obținut astfel un punctaj de 8,997 puncte cum rezultă din adeverința DGFP T 52800/28.10.2005. Pârâta nu a procedat la reîncadrarea reclamantului în gradul profesional "superior" cu motivarea ca s-au avut în vedere instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici în sensul că aceasta se putea realiza numai în limita funcțiilor stabilite conform art XVI din Lg.161/2003. În acest sens susține pârâta este și nota nr.472.8.23/2003 care prevede că indiferent de punctajul obținut conform criteriilor de reîncadrare funcționarii publici care au obținut cel puțin punctajul minim vor fi reîncadrați pe funcțiile publice corespunzătoare în limita funcțiilor prevăzute în statul de funcții.
Față de această notă instanța a reținut că nu constituie o normă legală nefiind dată în aplicarea unui act normativ ci reprezintă doar un punct de vedere al Ministerului Finanțelor Publice și care este contrară prevederilor art.4 al.1 lit.a și art.5 al.1 din Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici aprobate prin Ordinul 218/2003 din care rezultă că încadrarea se face în mod obligatoriu în funcție de punctajul obținut și în ordinea acestora. Caracterul obligatoriu rezultă din sintagma folosită în art.2 al.1 din anexa 1 la Ordinul 218/2003 unde se arată că funcționarii publici vor fi numiți în funcțiile publice prevăzute de Lg.188/99 dacă îndeplinesc condițiile legale pentru ocuparea unei funcții publice și cu aplicarea cumulativă a criteriilor prevăzute la literele a-d din același articol.
În speță s-a constatat că reclamantul a îndeplinit atât condițiile legale pentru ocuparea funcției publice cât și condițiile speciale reprezentând obținerea unui punctaj superior punctajului minim de 7 puncte pentru încadrarea în gradul profesional "superior". Situația invocată de pârâtă în sensul că reîncadrarea se putea realiza numai în limita funcțiilor publice prevăzute în statul de funcții nu reprezintă o justificare pertinentă pentru refuzul reîncadrării reclamantului în gradul profesional "superior" întrucât însăși prin dispozițiile art.5 al 2 din anexa 1 la Ordinul 218/2003 s-a prevăzut că în situația în care numărul funcționarilor publici care au obținut punctajele minime prevăzute pentru reîncadrare este mai mare decât numărul funcțiilor publice stabilite și avizate pentru gradele profesionale se vor aplica criterii suplimentare, enumerate la literele a-c al.2 din art.5 în urma cărora să se poată ajunge astfel la o departajare a funcționarilor publici. În condițiile în care reclamantul a obținut un punctaj general de 8,997 puncte pârâta nu a făcut dovada că în limita funcțiilor publice pentru gradul profesional superior reclamantul nu a putut fi reîncadrat deoarece ordinea punctajului obținut nu i-a permis acest lucru, și nu a depus nici un înscris din care să rezulte în mod concret cum s-a realizat reîncadrarea efectivă a funcționarilor publici din DGFP T și modalitatea de valorificare a punctajelor obținute de fiecare dintre aceștia. În fapt aceasta era singura ipoteză în care pârâta putea invoca neîncadrarea reclamantului în gradul profesional "superior" în condițiile în care acesta a îndeplinit criteriile generale și speciale pentru încadrarea în acest grad profesional. Din acest punct de vedere tabelul nominal și statul de funcții depuse la termenul de judecata din 17.10.2007 sunt fără relevanță juridică pentru că nu rezultă cum au fost reîncadrați în funcțiile publice de execuție consilierii juridici ai DGFP T prin raportare la punctajele obținute. Statul de funcții depus de DGFP T reprezintă rezultatul deciziei de reîncadrare nr.120/15.07.2003 și nu o condiție sau o premiză a acestei operațiuni de reîncadrare.
Instanța a mai reținut că invocarea de către pârâtă a disp.art.57 al.2 lit.a din Lg.188/99 nu are relevanță în cauză întrucât se referă exclusiv la condițiile minime necesare pentru a participa la un concurs de promovare în grad profesional superior celui deținut de candidat anterior promovării iar sintagma "grad profesional superior" nu poate fi asimilată gradului profesional "superior" la care face referire art.4 din anexa 1 la Ordinul 218/2003.
Pârâta nu poate invoca nerespectarea Ordinului 218/2003 prin aceea că prin reîncadrare s-ar fi depășit procentele de ocupare a funcțiilor publice de execuție prev. de art.XVI al.5 din Lg.161/2003 întrucât acestea nu erau procente fixe ce nu puteau fi depășite în nici un mod, posibilitatea majorării numărului maxim al funcțiilor publice de execuție fiind stabilită prin al.6 a art XVI din Lg.161/2003 iar respectarea Ordinului 218/2003 reprezintă o justificare suficientă pentru această majorare. De altfel este de observat că ulterior prevederile al.5 si 6 din art.XVI din Lg.161/2003 referitoare la numărul maxim al funcțiilor publice de execuție pe grade profesionale diferite precum și la posibilitatea de majorare ale acestora au fost abrogate prin prevederile OUG 92/2004 aprobate prin Lg.76/2005 în vigoare din 21.04.2005.
Față de considerentele de fapt mai sus menționate, și văzând și disp.art.91 ind.1 din Lg.188/99 republicată, instanța a reținut că pârâta prin decizia 120/15.07.2003 nu a respectat dispozițiile Ordinului 218/2003 motiv pentru care a fost admisă acțiunea reclamantului așa cum a fost ulterior precizată și s-a dispus rectificarea deciziei atacate anexa 1, poziția 6 din lista serviciului juridic în sensul rectificării reîncadrării reclamantului din funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent treapta 1 de salarizare în funcția de consilier juridic, clasa 1 grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, cu obligarea pârâtei și la rectificarea carnetului de muncă în acest sens. Totodată pârâta a fost obligată la plata către reclamant a diferenței de drepturi salariale corespunzătoare noii încadrări în funcția de consilier juridic, clasa I grad profesional superior, treapta 1 de salarizare începând cu data emiterii deciziei atacate - 15.07.2003 și până în prezent actualizate cu rata inflației la data plății efective, precum și la plata diferențelor de drepturi asimilate salariului (sporuri, prime, stimulente) corespunzătoare noii reîncadrări.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta a susținut incidența prevederilor Legii nr.161/2003 și ale Ordinului nr.218/2003, art.XVI, al.5, care statuează condițiile necesare stabilirii numărului maxim al funcțiilor din cadrul instituției publice, arătând că reîncadrarea a fost făcută în baza acestor prevederi legale, cu respectarea procentelor prevăzute de lege, și adresei nr.45594/2007, care redă componența serviciului juridic.
Punctajul obținut nu îi dă dreptul reclamantului la reîncadrarea pentru grad profesional superior, ținându-se seama de prevederile art.5 al.2 din Ordin, referitor la departajarea în raport de vechimea în categorie, fiind stabilite două posturi de consilier juridic superior și principal, cu vechime mai mare decât a reclamantului.
A considerat nejustificată susținerea instanței că prevederile art.XVI al.5 nu sunt obligatorii, procentul putând fi depășit, funcțiile fiind deja avizate, iar reîncadrarea se putea face numai în limita lor.
La dosar s-au depus, de către reclamant, concluzii scrise și practici judiciare în materie.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel constată că nu este fondat și-l va respinge conform următoarelor considerente.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, conform art.306 al.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantului și a dispus rectificarea deciziei atacate anexa 1, poziția 6 din lista serviciului juridic în sensul rectificării reîncadrării reclamantului din funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent treapta 1 de salarizare în funcția de consilier juridic, clasa 1 grad profesional superior, treapta 1 de salarizare.
Totodată în mod legal instanța a obligat pârâta la acordarea drepturilor salariale de bază, corespunzătoare funcției stabilite prin sentință la care se adaugă sporul de vechime, actualizat cu indicele de inflație și rectificarea carnetului de muncă.
Prima instanță a reținut în mod corect că pârâta a emis decizia nr.120/2003, prin care reclamantul a fost reîncadrat în funcția publică de execuție de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent treapta 1 de salarizare fără să pună în aplicare și Ordinului 218/27.05.2003, publicat în Monitorul Oficial nr.386 din 04.06.2003, anterior emiterii deciziei nr.120/2003. Or, în această situație, pârâta avea obligația să pună în aplicare acest Ordin privind reîncadrarea funcționarilor publici, până la data de 15 iulie 2003, conform Legii nr.188/1999 și să aibă în vedere că, la data reîncadrării profesionale a reclamantului, în urma evaluării, acesta a obținut 8,997 puncte, depășind minimul prevăzut de 7 puncte, necesar pentru reîncadrarea reclamantului în gradul profesional superior. În acest sens chiar pârâta recurentă a comunicat reclamantului că la data de 15 iulie 2003 îndeplinea toate condițiile pentru a putea fi reîncadrat în gradul profesional "superior".
Rezultă din cele de mai sus, că pârâta a refuzat în mod nejustificat să pună în aplicare dispozițiile Ordinului nr.218/2003, privind reîncadrarea funcționarilor publici în funcțiile publice prevăzute de Legea nr.188/1999.
Cuantumul de maximum 20% al numărului funcțiilor de execuție din gradul profesional "superior", precum și cuantumul de maximum 40% al numărului funcțiilor de execuție din gradul profesional "principal", nu erau niște procente fixe care nu puteau fi depășite în nici un mod, așa după cum rezultă din dispozițiile art.XVI, alin.6 din Legea nr.161/2003, conform căruia: "6) Numărul maxim al funcțiilor publice de execuție, stabilit conform alin.5, poate fi majorat numai în situații temeinic justificate de către autoritatea sau instituția publică respectivă, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici."
În această situație, în condițiile în care s-a observat că mai sunt și alți funcționari publici care întruneau condițiile de reîncadrare conform Ordinului nr.218/27.05.2003 pe o funcție de execuție din gradul profesional "superior" sau "principal", angajatorul DGFP T avea posibilitatea de a solicita majorarea numărului maxim al acestor funcții de grad profesional "superior" sau "principal", situația temeinic justificată fiind chiar respectarea cu strictețe a Ordinului 218/2003, respectiv a punctajelor obținute de către unii funcționari publici și valorificarea corespunzătoare, pozitivă și nonrestrictivă a criteriilor de reîncadrare cuprinse în acest ordin.
Pârâta recurentă nu a făcut dovada celor afirmate prin cererea de recurs depusă la dosar, respectiv nu a depus nici un act scris încheiat la data de 15.07.2003 din care să rezulte în mod expres și neîndoielnic modul concret în care s-a făcut reîncadrarea efectivă a tuturor funcționarilor publici din cadrul DGFP T, precum și modalitatea în care au fost valorificate punctajele obținute de fiecare dintre acești funcționari publici, cu respectarea Ordinului nr.218/27.05.2003 emis de Ministerul Administrației Publice.
Or, având în vedere că dispozițiile art.5 alin.1 din Ordinul 218/2003 al Ministerului Administrației Publice, care reprezintă Normele Metodologice de aplicare a prevederilor art.XVI și art.VIII din Legea nr.161/2003, prevăd ca: "Reîncadrarea funcționarilor publici se face în ordinea punctajelor obținute, în condițiile art.3, respectiv art.4 alin.1", iar în lipsa unor astfel de înscrisuri doveditoare, instanța de judecată se află în imposibilitate de a verifica în mod real dacă cu ocazia reîncadrării din data de 15.07.2003 pârâta DGFP Tar espectat întocmai dispozițiile art.XVI și art.VIII din Legea nr.161/2003 al Ministerului Administrației Publice.
Cât privește adresa nr.45594/16.10.2007, aceasta nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, întrucât cuantumul de maxim 20% al numărului funcțiilor de execuție din gradul profesional "superior" și cuantumul maxim de 40% al numărului funcțiilor de execuție din gradul profesional "principal", nu erau procente care trebuiau îndeplinite pentru fiecare serviciu sau compartiment în parte ci pe întreaga unitate
Pentru aceste considerente, Curtea constată că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate și în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale de bază corespunzător funcției de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, treapta 1 de salarizare, astfel că în temeiul prevăzut de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă va respinge recursul pârâtei ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtei T împotriva sentinței civile nr.744/2007, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./28.01.2008
Tehnored. /29.01.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
