Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 23/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--04.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.23
Ședința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate A împotriva sentinței civile nr.2370/17.10.2007, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, -, C, și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați au depus concluzii scrise.
Văzând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2370/17.10.2007, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalului Arada admis acțiunea reclamanților, -, -, C, și, precizată, formulată împotriva pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate A și-n consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamanților următoarele despăgubiri reprezentând primele de concediu în sume nete, actualizate cu indicele de inflație până la 31.12.2006, aferente anilor 2001 - 2006, după cum urmează: lui - 771 lei; - 1.597 lei; - 532 lei; - 1.107 lei; - 2.933 lei; - - 1.052 lei; - - 1.299 lei; - 1.410 lei; - 733 lei; - 1.573 lei; - 655 lei; - 1.301 lei; - 954 lei; - 562 lei; - 223 lei; - 317 lei; - 327 lei; C - 270 lei; - 652 lei; - 562 lei; - 305 lei; - 305 lei; - 223 lei; - 223 lei și - 1.238 lei.
A oligat pârâta să reactualizeze sumele nete de mai sus prin aplicarea ratei inflației, până la data plății.
A obligat pârâta la plata sumei de 2.100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.18 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă, instanța este obligată ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
Această excepție, se analizează împreună cu fondul cauzei, fiind strict legată de existența dreptului dedus judecății.
Astfel, trebuie menționat că prin art.33 al.2 din Statutul funcționarilor publici, s- stabilit că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
După republicarea Legii nr.188/1999 în Monitorul Oficial nr.251 din 22.03.2004, art.33 devenit art.34, iar după republicarea legii în Monitorul Oficial nr.365 din 29 mai 2007 devenit art.35, fiind în vigoare, în aceeași formă, și la această dată.
Cu toate acestea, îndată după intrare în vigoare a Statutului funcționarilor publici, prin art. III din OUG nr.33/2001, privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici, s-a dispus suspendarea până la data de 01.01.2002, a dispozițiilor art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă.
Prin art.32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002, nr. 744/2001 și art.12 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 s- prevăzut că termenele reglementate de art. III din OUG nr. 33 /2001 se prelungesc până la data de 30 decembrie 2002.
Prin art.10 al.3 din Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr.631/2002, s-a prevăzut o dispoziție similară, în sensul prelungirii până la data de 31 decembrie 2003 a suspendării.
Și prin art.9 din Legea bugetului de stat pe anul 2004, nr.507/2003, s-a dispus că aplicarea prevederilor din actele normative referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnăprevăzute de Statutul funcționarilor publici, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.
Art.8 alin.7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr.511/2004 reiterat aceeași dispoziție de suspendare pentru un nou termen, data de 31.12.2005.
În sfârșit, ultima lege, cea a bugetului de stat pe anul 2006, nr.379/2005, dispune în art. 5 al.5 că prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.
Potrivit art. 1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu fost exercitat în termenul stabilit la art.3 din același decret, care este de 3 ani.
Art.7 al.3, din același decret, prevede că dacă dreptul este sub un termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când expirat termenul.
Cum termenul de suspendare succesivă a expirat doar la 31 decembrie 2006, dreptul la acțiune al reclamanților pentru primele de concediu aferente perioadei 2001-2006, s- născut doar la această dată, astfel că nu este prescris.
Revenind la fondul acțiunii, instanța face trimitere la dispozițiile art. 64 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care prevăd că în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ, cu obligativitatea de a se prevedea, data de la care se produce suspendarea precum și durata ei determinată.
2 al art.64 prevede, imperativ, că la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
În consecință, la data expirării ultimei suspendări, dispoziția art. 34 al.2 din Statutul funcționarilor publici a reintrat în vigoare.
Dar, acest drept patrimonial reglementat de Statutul funcționarilor publici, lege organică, potrivit art. 73 lit. j din Constituția revizuită, a fost suspendat prin legile ordinare menționate, în mod succesiv, de la intrarea sa în vigoare până la 31.12.2006, iar efectul a fost golirea de conținut a însuși dreptului funcționarilor publici la plata anuală primei de concediu, situație ce echivalează cu recunoașterea unui drept patrimonial, dar vidarea acestuia de însăși substanța sa, lipsindu-l practic de orice valoare. În acest mod, funcționarii publici, titulari ai dreptului reglementat în favoarea lor de statutul propriu, au fost obstaculați de a se bucura efectiv de acesta pe întreaga perioadă de suspendare succesivă.
Instanța a constatat însă, că dreptul nu a fost afectat în însăși ființa lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i- fost înlăturată existența, de la instituire, până azi.
Astfel, deși dreptul există, exercițiul său a fost împiedicat, contravenindu-se astfel art. 53 din Constituție revizuită (art.49 din Constituția din 1991), împrejurare în care, instanța restabilit principiul constituțional încălcat prin legile de suspendare cât și principiul că un drept legal prevăzut are un conținut real, efectiv, neputând fi redus lanudum jus.
În argumentarea acestei soluții, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.18 din vechiul Cod al muncii și pe cele ale art.38 din actualul Cod al muncii, în sensul că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
Dispozițiile constituționale și cele cuprinse în Statutul funcționarilor publici și Codul muncii, amintite, sunt într-un perfect acord cu reglementările date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aplicabil și în dreptul nostru intern.
La acțiune, reclamanții au anexat nota de calcul - tabelul nominal - cuprinzând funcționarii publici din cadrul CAS și calculul primelor de concediu pentru anii 2001- 2006 - sume nete actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la 31 decembrie 2006 ( fila 43 ).
De asemenea, reclamanții au ordinele de numire în funcția publică, dovedindu-și în acest fel calitatea ( 4 - 19 ).
Conchizând, instanța admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate la plata primelor de concediu cuvenite reclamanților pentru perioada 2001-2006, în cuantumul menționat în dispozitivul hotărârii, actualizate și cu obligativitatea de actualizare în continuare până la data plății efective.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civil, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 2.100 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, dovedite cu chitanțele nr. -/2.10.2007 și nr. -/17.09.2007 ( 44 ).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Curtea, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Întrucât reclamanții intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate A împotriva sentinței civile nr.2370/2007, pronunțată în dosar nr.- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./11.02.2008
Tehnored. /12.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
