Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 617/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 617/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N, împotriva sentinței civile nr. 54/CA din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: consilier juridic pentru recurentul-pârât J N și avocat pentru intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Inspectoratul de Poliție al județului N depune la dosar model act administrativ, act care cuprinde mențiunile obligatorii ale actului administrativ de sancționare, care se comunică și apărătorului intimatului-reclamant.
Avocat pentru intimatul-reclamant depune la dosar copie de pe cererea adresată de Cabinetul de avocatură Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și răspunsul primit de la acesta, din care rezultă că informațiile solicitate cu privire la componența Comisiei de disciplină au caracter secret, copiile acestor acte fiind comunicate și reprezentantei recurentului-pârât.
Față de acest răspuns, apărătorul intimatului-reclamant solicită instanței să ceară de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative relațiile care nu au fost comunicate Cabinetului de avocatură, respectiv cele referitoare la componența Comisiei de disciplină.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât lasă la aprecierea instanței cererea formulată de apărătorul intimatului-reclamant, însă, solicită a se avea în vedere că la termenul anterior instanța a respins cererea de completare a probatoriilor formulate de apărătorul intimatului, respectiv depunerea de înscrisuri emanate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 316 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 138 alin. 1 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte având în vedere că prin încheierea din 22 iulie 2008, s-a respins cererea de completare a probatoriilor formulată de apărătorul intimatului-reclamant cu înscrisuri emanate de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, respinge cererea formulată de apărătorul intimatului-reclamant, la termenul de astăzi, referitoare la solicitarea de relații de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu privire la componența Comisiei de disciplină.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Inspectoratul de Poliție al județului N, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, arată că, în mod surprinzător, Tribunalul Neamț constată că nu au fost inserate în conținutul deciziei, apărările formulate de către reclamant pe parcursul cercetării prealabile și în fața Consiliului de Disciplină, motiv pentru care a dispus anularea dispoziției de sancționare. Față de această situație, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 62 alin. 2 din Ordinul nr. 400/2004, care cuprind mențiunile obligatorii ale actului administrativ de sancționare, dispoziții din care rezultă că nu constituie motiv de nulitate a dispoziției lipsa apărărilor formulate de reclamant pe parcursul cercetării prealabile și în fața Consiliului de Disciplină, deci nu constituie motiv de nulitate cât timp acest fapt nu este expres prevăzut de către legiuitor.
În continuare, așa cum se poate observa din conținutul dispoziției, sunt reținute în sarcina reclamantului încălcări ale prevederilor art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002 și ale art. 12 alin. 1 lit. B din Ordinul nr. 400/2004, care stipulează neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici, astfel că au fost respectate dispozițiile art. 62 alin. 2 lit. b din Ordinul nr. 400/2004.
De asemenea, referitor la lipsa mențiunilor prevăzute de art. 62 alin. 2 lit. c invocate de instanța de fond, solicită a se avea în vedere paragraful de pe pagina 2 a dispoziției, prin care se face mențiunea faptului că Comisar șef nu și-a îndeplinit întocmai sarcinile din fișa postului, referitoare la sprijin, îndrumare și control față de subordonați, acest lucru constituind motivul pentru care au fost înlăturate apărările.
În continuare, în ceea ce privește fondul cauzei, solicită instanței a avea în vedere faptul că, sancțiunea disciplinară a avut ca punct de plecare un control, cu ocazia verificărilor constatându-se deficiențe manageriale, implicarea necorespunzătoare în coordonarea și conducerea colectivului de muncă și superficialitate în activitatea de sprijin, îndrumare și control, pentru aceste motive, dispunându-se o cercetare prealabilă prin analizarea abaterii disciplinare reținute în sarcina reclamantului de către Consiliul de Disciplină.
Astfel, la data de 23.04.2007, în prezența ofițerului analizat și a apărătorului ales, Consiliul de Disciplină a analizat probatoriul și, după deliberare a propus aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 17 lit. d din Ordinul nr. 400/2004, și anume, trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, respectiv, funcția de ofițer specialist I din funcția de șef serviciu. Față de această situație, șeful Nad ispus sancționarea disciplinară a reclamantului, astfel cum s-a arătat mai sus, acesta contestând dispoziția de sancționare la șeful ierarhic superior, respectiv Inspectorul General al Poliției Române, care a menținut sancțiunea aplicată.
În concluzie, având în vedere că faptele există și au fost săvârșite de reclamant, dovada acestora fiind realizată cu materialul probator existent la dosarul de fond al cauzei, respectiv dosarul de cercetare prealabilă și cel al consiliului de disciplină, se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală, cu menținerea ca temeinică și legală a dispoziției de sancționare.
Avocat pentru intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind inică și legală, Tribunalul Neamț apreciind în mod just că decizia de sancționare nu a fost motivată în fapt, în sensul că nu au fost inserate apărările reclamantului.
În continuare, se arată de recurentă că în anexa 3 a Ordinului 400/2004 care cuprinde modelul actului administrativ de sancționare, nu există mențiune expresă să fie precizat că apărările au fost înlăturate și pentru ce motive, legiuitorul lăsând la aprecierea celui ce redactează acest act modul în care înțelege să exprime mențiunile obligatorii.
Față de aceasta, precizează că, simpla lecturare a dispozițiilor art. 62 alin. 2 lit. c din Ordinul nr. 400/2004, arată contrariul, respectiv prevăd obligativitatea inserării în decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate.
De asemenea, recurenta pretinde că în cuprinsul deciziei a fost inserată mențiunea că, Comisarul șef nu și-a îndeplinit întocmai sarcinile din fișa postului, însă, legiuitorul a prevăzut obligația motivării în fapt a deciziei. Arată că, s-a încălcat un drept al contestatorului, vătămarea produsă este evidentă și, cât timp apărările au fost înlăturate, hotărârea este arbitrară, motiv pentru care, pentru motivele mai sus-arătate, se impune respingerea recursului.
În continuare, pe fondul cauzei, arată că, așa cum a precizat și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, decizia contestată este nulă motivat de faptul că este emisă de un organ necompetent. Astfel, potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 400/2004 competența aplicării unei asemenea sancțiuni revine și nu conducerii În acest sens este și raportul întocmit urmare contestației formulate de reclamant, în cuprinsul acestuia fiind menționată procedura de urmat, cu referire la competența exclusivă de a emite dispoziții de natura celei contestate de reclamant, care aparține chestorului principal al
Totodată, s-a invocat de reclamant nulitatea deciziei contestate, deoarece există un viciu al componenței Comisiei de Disciplină, având în vedere dispozițiile Ordinului nr. 400/2004. Astfel, așa cum rezultă din probatoriul administrat, cercetarea disciplinară s-a încheiat la data de 13.02.2007, iar decizia, emisă la data de 6.03.2007, a fost dată de o altă comisie, astfel că, dispozițiile legale în materie au fost încălcate.
De asemenea, referitor la faptul că, în esență, se impută reclamantului un management defectuos, arată că, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, în ceea ce privește procentul de prevenție al numărului de accidente rutiere soldate cu victime a ajuns la 19%, față de 5% cât era prevăzut în strategia de modernizare. În acest sens, referitor la managementul defectuos reținut în sarcina reclamantului, de observat sunt probatoriile administrate în cauză, respectiv de la filele 223 până la final - dosar fond, din care rezultă că acest management defectuos nu este probat de acte.
În concluzie, având în vedere motivele expuse pe larg prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 54/CA/20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului N dispunându-se anularea Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului N nr. 321/26 aprilie 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul - comisar șef de poliție a contestat Dispoziția Șefului Inspectoratului nr.321/26.04.2007 prin care a fost sancționat cu trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, respectiv funcția de ofițer specialist I funcție prevăzută cu gradul de comisar șef.
Asupra excepției de nelegalitate a Dispoziției nr.321/26.04.2007 invocată de reclamant și care se bazează pe mai multe argumente precizate, instanța a reținut că sunt nefondate afirmațiile potrivit cărora decizia a fost emisă de un organ necompetent. Potrivit dispozițiilor art.52 (1) lit. k din Ordinul I nr.600/2005 cu modificările și completările aduse de Ordinul I nr.101 din 8.01.2007, sancționarea cu trecerea într-o funcție inferioară a polițiștilor din competența de numire se aprobă de șeful de unitate. Sunt nefondate și susținerile formulate privind încălcarea prevederilor art.20 din ordinul I nr.400/2004 referitor la componența comisiei care a efectuat cercetarea prealabilă.
Prin art.20 (2) din actul normativ susmenționat se stabilește regula conform căreia:"La desemnarea ofițerilor pentru efectuarea cercetării prealabile se va urmări ca aceștia să provină din compartimentele cu atribuții de cercetare penală sau să aibă studii juridice și de regulă, să fie cel puțin egali în grad profesional cu polițistul cercetat". Totodată dispozițiile art.45 (2) din Ordinul I nr.400/2004 prevăd că de regulă președintele Consiliului de disciplină să fie superior în grad sau funcție cu cel cercetat. Prin desemnările efectuate de șeful unității s-au respectat obligațiile susmenționate atât la numirea președintelui inițial, cât și a celui desemnat ulterior.
Au fost respinse și afirmațiile reclamantului potrivit cărora la aplicarea sancțiunii disciplinare nu a fost respectat termenul de 60 de zile prevăzut de Ordinul MAI nr.400/2004 calculat de la finalizarea cercetării disciplinare.
Potrivit dispozițiilor art.61 din Ordinul I și 400/2004 "Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei". Instanța, a reținut că cercetarea prealabilă a fost finalizată la data de 13.02.2007, iar prin dispoziția nr.120/14.02.2007 șeful inspectoratului a decis analizarea abaterii disciplinare în consiliul de disciplină. Ulterior activitatea Consiliului a fost suspendată în condițiile în care s-a constatat că polițistul analizat a fost internat medical și apoi a fost în concediu medical, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.51 din Ordinul I nr.400/2004. În condițiile în care Dispoziția nr.321 a fost emisă la data de 26.04.2007 instanța apreciază că la aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut respectarea dispozițiilor art.61 din Ordinul I nr.400/2004.
Un ultim argument invocat de reclamantul în susținerea nulității Dispoziției Șefului Inspectoratului nr.321/26.04.2007 se referă la nerespectarea dispozițiilor art.62 (2) lit."c" din Ordinul I nr.400/2004.
Instanța reținut că, în conformitate cu prevederile art.62 (2) din Ordinul MAI nr.400/2004:" În actul administrativ de sancționare prevăzut la alin.1, se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor care au fost încălcate de polițist;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de polițist în timpul cercetării prealabile și în fața Consiliului de disciplină;
d) temeiul legal (prevăzut de actele normative de nivel superior și/sau inferior) în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară".
Totodată prin aliniatul 4 la art.62 din ordinul I nr.400/2004 se stabilește că "Actul administrativ de sancționare disciplinară va fi întocmit conform modelului din anexa nr.3 din prezentul ordin"
Astfel în temeiul prevederilor art.62(2) lit."c" din Ordinul I nr.400/2004, Dispoziția Șefului Inspectoratului nr.321/26.04.2007 prin care a fost sancționat reclamantul, trebuia să cuprindă în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de polițist în timpul cercetării disciplinare prealabile și în fața Consiliului de disciplină. Anexa nr.3 la Ordinul.I nr.400/2004 conține modelul actului administrativ de sancționare, în care se prevede și obligația precizării motivelor enunțate la art.62 (2) lit."c" din ordinul MAI nr.400/2004.
Obligația înscrierii în actul administrativ de sancționare a polițistului a mențiunilor precizate la art.62(2) lit."c" din Ordinul nr.400/2004 reiese și din modul cum a fost întocmită Dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr.1363/14.05.2007 prin care s-a soluționat contestația formulată de, în aliniatul 6 al Dispoziției susmenționate fiind menționate considerentele pentru care au fost înlăturate apărările invocate de contestator.
Dispoziția nr.321/26.04.2007 contestată nu conține nici un fel de referire la apărările formulate de către reclamant pe parcursul cercetării prealabile ori în fața Consiliului de disciplină și nici argumentele pentru care au fost înlăturate aceste apărări. Totodată s- constatat că asupra abaterilor reținute în sarcina reclamantului, nu au fost precizate în toate cazurile prevederile legale încălcate.
Ordinul I nr.400/2004 stabilește în mod obligatoriu ca actul administrativ de sancționare să cuprindă toate aceste mențiuni.
Întrucât Dispoziția Șefului Inspectoratului nr.321/26.04.2007 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.62(2) lit. "c" și "b" din ordinul I nr.400/2004 lipsuri care nu se pot suplini în nici un alt mod, instanța a admis excepția invocată de reclamant și a constatat nulitatea Dispoziției de sancționare contestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului N, scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că nu constituie motiv de nulitate dispoziției lipsa apărărilor formulate de reclamant pe parcursul cercetării prealabile și în fața Consiliului de Disciplină, având în vedere dispozițiile art. 62 al. 2 din Ordinul I nr. 400/2004. S-a susținut respectarea prevederilor art. 62 al. 2 lit. b din același Ordin prin reținerea, în conținutul dispoziției, în sarcina reclamantului a încălcării prevederilor art. 57 lit. b din Legea 360/2002 și ale art. 12 al. l lit. B din Ordinul 400/2004.
Referitor la lipsa mențiunilor prevăzute de art. 62 al. 2 lit. a fost indicat motivul pentru care au fost înlăturate apărările, modul de redactare a actului de sancționare fiind lăsat la aprecierea celui care îl întocmește.
Cu privire la fondul cauzei, s-a susținut că sancțiunea disciplinară a avut ca punct de plecare controlul efectuat de ofițerii Direcției de Inspecție Internă din cadrul Inspectoratului General al Poliției care cu ocazia verificărilor efectuate la Serviciul Poliției Rutiere, constatând o calitate precară a actului managerial, implicarea necorespunzătoare în coordonarea și conducerea colectivului de muncă și superficialitate în activitatea de sprijin, îndrumare și control.
Legal citat, intimatul - reclamant a fost reprezentat în fața instanței și, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului având în vedere nerespectarea obligației inserării în decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile în fața Consiliului de disciplină, potrivit dispozițiilor art. 62 al. 2 lit. c din Ordinul nr. 400/2002, obligație prevăzută pentru evitarea arbitrariului și pentru exercitarea controlului legalității actului emis. Pe de altă parte, au fost susținute și alte motive de nulitate a deciziei contestate, respectiv referitoare la emiterea de către un organ necompetent, față de dispozițiile ordinului menționat, la componența Comisiei de disciplină, cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din ordin, la neîntocmirea raportului prevăzut de art. 55 din ordin, nerespectarea termenului de 60 zile prevăzut pentru finalizarea cercetării disciplinare în cauză.
Referitor la fondul cauzei s-a susținut aplicarea graduală a sancțiunilor disciplinare în corelație cu gravitatea abaterilor constatate, radierea de drept unor sancțiuni anterioare reținute în decizia atacată, nedovedirea, prin probele administrate, a abaterilor disciplinare reținute.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dispozițiile art. 62 al. 2 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/24.10.2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor reglementează mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ de sancționare. Printre acestea sunt prevăzute motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de polițist în timpul cercetării prealabile și în fața Consiliului de disciplină (art. 62 al. 2 lit. c).
Analizând din această perspectivă dispoziția nr. 321/26 aprilie 2007 a Șefului N instanța constată nerespectarea dispozițiilor arătate, nefiind consemnate motivele pentru care au fost înlăturate apărările polițistului cercetat.
Instanța nu poate reține apărările recurentei - pârâte în sensul respectării prevederilor arătate prin paragraful în care se consemnează că reclamantul "nu și- îndeplinit întocmai sarcinile din fișa postului referitoare la sprijin, îndrumare și control față de subordonați", aceasta reprezentând concluzia situației de fapt reținute pentru stabilirea abaterii disciplinare.
Pe de altă parte, din procesele verbale întocmite cu ocazia ședințelor Consiliului de disciplină reiese că polițistul cercetat a formulat apărări punctual, asupra aspectelor activității desfășurate, analizate în cadrul cercetării disciplinare.
În aceste împrejurări pentru asigurarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la dreptul la apărare se impunea indicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările invocate.
Având în vedere caracterul obligatoriu al mențiunilor prevăzute de art. 62 al. 2 lit. c din Ordinul 400/2002 nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea dispoziției contestate.
Față de incidența acestui motiv de nulitate instanța apreciază că nu se mai impune examinarea celorlalte motive de desființare dispoziției, referitoare la procedură și fond, invocate de către intimatul - reclamant.
În consecință, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
Fiind parte căzută în pretenții, prin respingerea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul să plătească intimatului, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 800 de lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ declarat de recurentul-pârâtINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N,cu sediul în P N,-, județul N, împotriva sentinței civile nr. 54/CA din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, cu domiciliul în P N,-,. 6, județul.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red. /
Red.
Tehnored. 2 ex.
13/14 oct. 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
