Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 619/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 619/R-
Ședința publică din 20 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, A, IU,., A, G, G, A, OG, și, la avocat, domiciliat în Pitești, Calea B, Bl.18,.C,.4, jud. A și cele ale pârâților INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,--6, sector 5, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești,-, jud. A, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.29/CA din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă-Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenții-reclamanți, consilier juridic pentru recurentul IPJ A și Inspectoratul General al Poliției Române și consilier juridic pentru DGFP A, lipsă fiind recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare din partea recurentului Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Se depune la dosar practică judiciară de către apărătorul recurenților-reclamanți și a reprezentantului IPJ.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se recursurile în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestora, solicitându-se părților să pună concluzii și calitatea procesuală a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, a Inspectoratului General al poliției Române și a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Apărătorul recurenților-reclamanți precizează că aceștia au raporturi de serviciu numai cu IPJ Solicită admiterea recursului declarat de reclamanți, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, apreciind că toți pârâții au calitate procesuală în cauză.
Reprezentantul DGFP solicită admiterea recursului său așa cum a fost motivat și respingerea recursurilor declarate de reclamanți și de IPJ A, ca nefondate.
Reprezentantul IPJ A solicită admiterea recursului său așa cum a fost motivat. Solicită respingerea recursului declarat de reclamanți precum și respingerea celui declarat de DGFP A, apreciind că pârâtele au calitate procesuală în cauză. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată:
Prin acțiunea introdusă la data de 2.11.2007, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanții, și OG alții au chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al județului A și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. Obligarea primilor trei pârâți, și A la plata sporului de 30% din salariul de bază, începând cu 1.09.2002, data când au intrat în vigoare dispozițiile nr.OUG43/2002 și până în prezent, actualizat cu coeficientul de inflație de la data când acesta trebuia achitat până la data achitării efective;
2. Obligarea pârâților la plata acestui spor și pe viitor, datorită discriminării create, articolul 28 privind ofițerii de poliție nefiind abrogat sau modificat în prezent; prin apariția Direcției Generale Anticorupție, prin Legea nr.161/2005, acest spor este continuat și în prezent potrivit nr.OUG120/2005, art.2, urmând să existe și în viitor;
3.Obligarea Ministerului Finanțelor Publice să asigure Ministerului Administrației și Internelor fondurile necesare plății acestor drepturi;
4. Să fie anulată situația creată prin discriminare și să fie obligat Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al județului A să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea lor, în sensul acordării sporului de 30% din salariul lunar de bază începând cu 1.09.2002;
5. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt lucrători în cadrul A, ca organe de cercetare ale poliției judiciare, numiți prin ordin al ministrului, cu avizul conform al procurorului general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art.20 alin.3 proc.pen. și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004 privind organizarea poliției judiciare.
Potrivit art.28 din nr.OUG43/2002, lucrătorii poliției detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază, spor prevăzut și pentru procurorii DNA sau judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
În cazul lucrătorilor de poliție detașați la DNA sporul a fost menținut și după intrarea în vigoare a nr.OUG24/2004.
În perioada cât au activat ca lucrători de poliție nu au beneficiat de sporul de 30%, deoarece nu au fost detașați la DNA, iar actele normative prin care s-a acordat acest spor conțin prevederi discriminatorii referitoare la salarizarea lor și contravin nr.OUG137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
S-a mai arătat că prin hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări directe, în ceea ce privește acordarea acestui spor salarial de 30-40% numai anumitor categorii de magistrați.
În concluzie, au fost supuși unei discriminări constând în deosebirea sau preferința unui criteriu care are ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor în domeniul economic, dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
Activitatea polițiștilor detașați la DNA este identică cu activitatea pe care o desfășoară și ei, la rândul lor, subordonându-e procurorului care instrumentează dosarul.
Această diferențiere încalcă art.16 din Constituția României, republicată, ce reglementează egalitatea de tratament salarial și pentru muncă egală.
În fine, s-a susținut că se încalcă și acordurile internaționale la care România a aderat și care trebuie avute în vedere.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, fost, prin întâmpinare(79-80), a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă deoarece nu se încadrează în dispozițiile art.60-63 proc.civ. iar pe fond, respingerea cererii deoarece din fondurile sale nu poate suporta cheltuielile altui ordonator principal de credite.
Pârâtul, prin întâmpinare(81.82), a invocat: a) necompetența materială a tribunalului, susținând că aceasta revine curții de apel; b) lipsa calității procesuale pasive deoarece reclamanții nu sunt angajații săi; c) prescripția parțială a dreptului la acțiune, se depășesc cei 3 ani prevăzuți de decretul nr.167/1958.
Pârâtul, prin completarea la întâmpinare(86-89), pe fond, a solicitat respingerea acțiunii susținând că reclamanții nu se încadrează în categoria polițiștilor reglementată de art.28 alin.5 din nr.OUG43/2002, pentru că nu au fost detașați la DNA.
Pârâtul A, prin întâmpinare(91-94), a solicitat respingerea acțiunii susținând, cu titlu de excepție, că acțiunea reclamanților este parțial prescrisă, iar pe fond, că salarizarea acestora se realizează potrivit nr.OG38/2003 iar sporul de 30% pretins se acordă numai polițiștilor detașați la, astfel cum prevede nr.OUG 43/2003, situație în care aceștia nu se încadrează.
Pârâtul A cu adresa nr.50441/29.11.2007(95) a învederat instanței data angajării aop arte din reclamanți, anii 2003-2006, pentru care drepturile trebuie acordate de la data încadrării, nu pe toată perioada pretinsă prin acțiune.
Au fost depuse la dosar deciziile nr. 219/1.08.2007(105 -121) și nr. 419/27.11.2007(122-127), nr. 418/28.11.2007(128-135)și 271/5.09.2007(136-141).
După examinarea cauzei, Tribunalul Argeș - secția comercială - complet specializat contencios administrativ și fiscal - a pronunțat sentința civilă nr.29/CA din 31 ianuarie 2008 prin care a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtul A să achite reclamanților sporul de 30% calculat la salariul de bază pe perioada 2.11.2004 - 31.03.2006, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății, reprezentând sporul de anticorupție, calculat în raport de data angajării și timpul efectiv lucrat.
De asemenea, a obligat pe pârâții, și să asigure fondurile necesare plăți acestui drept, respingând cererea reclamanților, și, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța de fond a reținut următoarele:
Salarizarea polițiștilor se realizează potrivit nr.OG38/2003, cu modificările și completările ulterioare și a ordinelor emise de ministrul de interne, în aplicarea acestei ordonanțe.
Prin nr.OUG43/2002 a fost înființat Parchetul Național Anticorupție, unitate cu personalitate juridică, în structura cărei funcționează direcția de poliție judiciară care realizează cercetarea penală în limitele prevăzute de lege și sub directa supraveghere a procurorului.
La art. 28 alin.5 s-a prevăzut că polițiștii, pe lângă solda lunară, în prezent salariul de bază, au dreptul la un spor de 30%.
Acest spor a fost acordat numai persoanelor care și-au desfășurat activitatea în Parchetul Național Anticorupție, nu și reclamanților.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr.185/2005 a statuat că între magistrații din cadrul A și magistrații care își desfășoară activitatea la instanțe, cu privire la sporul de anticorupție, există discriminare, situație ce a atras plata acestuia tuturor magistraților.
Același Consiliu, cu privire la polițiști, alții decât cei din cadrul DNA, a statuat că nu există discriminare. În acest sens sunt deciziile nr.418 și 419/2007, depuse la dosar.
Față de cele expuse, instanța a constatat și a reținut că deciziile emise de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sunt contradictorii și creează discriminare între subiecții cărora li se adresează.
În fine, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.VI/2007 a statuat drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
A mai reținut instanța că, prin emiterea unor decizii nefavorabile categoriei de polițiști în care se încadrează reclamanții, s-a creat discriminare între aceștia, situație ce încalcă dispozițiile art.16 din Constituția României, privind egalitatea de tratament în fața legii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta a fost apreciată ca întemeiată și urmează a fi admisă, iar drepturile reclamanților să fie stabilite în raport de data introducerii acțiunii, 2.11.2007, începând cu 2.11.2004.
În ceea ce privește data până la care este datorat sporul de 30% pretins, instanța a reținut că nr.OUG43/2002, care l-a reglementat, a fost abrogată prin nr.OUG27/2006, cu intrare în vigoare la 1.04.2006.
Ca atare, sporul poate fi acordat până la data abrogării, respectiv până la data de 31.03.2006.
În concluzie, a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată numai cu privire la perioada 2.11.2004-31.03.2006.
În ceea ce privește cererea reclamanților, și, în raport de adresa nr.50441/29.11.2007(95), instanța a constatat că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, deoarece aceștia au fost angajați la pârâtul A după data de 31.03.2006, dată până la care s-a stabilit că trebuie acordat sporul, respectiv la 16.12.2006 sau 20.07.2007, după caz.
Referitor la pârâți, instanța a reținut că obligația de plată directă revine pârâtului A în calitate de angajator, ceilalți pârâți urmând a fi obligați să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi prin alocarea acestora de la bugetul de stat.
Împotriva sentinței, în termen legal au formulat recurs reclamanții, cât și pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului A, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au susținut că greșit a fost apreciată ca întemeiată acțiunea lor numai pentru perioada 2.11.2004 - 31.03.2006, reținând în mod eronat excepția prescripției la acțiune, pentru că au fost încălcate astfel dispozițiile art.21 alin.2 din nr.OG137/2000, conform cărora termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data când persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei; în cazul lor, situația discriminatorie a fost constatată prin hotărârea nr.219 din 1.08.2007, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, dată de la care curge termenul de prescripție.
Au mai susținut că Tribunalul nu a răspuns și nu a motivat de ce a respins capătul 1 de acțiune, în ceea ce privește solicitarea acordării sporului până în prezent; capătul 2, în ceea ce privește plata pe viitor a sporului și de asemenea nici în ceea ce privește capetele 3,4 și 5 din acțiune. Starea de discriminare a fost menținută și continuat în condițiile în care prin nr.OUG120/2005 s-a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate ofițerilor de poliție, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art,16 alin.1 din Constituția României și cel al egalității de tratament salarial pentru munca egală instituit prin art.23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut din art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art.14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului.
Din aceleași motive, în mod greșit s-a respins acțiunea în ceea ce privește pe, și.
La rândul său, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Aac riticat pe fond sentința, susținând că în mod greșit au fost obligați pârâții la acordarea acestui drept salarial, deoarece numai legiuitorul este competent să reglementeze modalitatea de salarizare a polițiștilor, iar tribunalul a încălcat principul separației puterilor în stat.
În speță, salarizarea polițiștilor este reglementată de lege, prin Ordonanța nr.38/2003, iar dispozițiile art.27 alin.4 din nr.OUG43/2002 precum și ale nr.OUG27/2006 fac trimitere la salarizarea polițiștilor de poliție judiciară doar pe perioada când sunt detașați la, fără a avea caracter permanent. În ceea ce privește discriminarea, acesta aspect nu poate fi reținut, deoarece Comisia Națională pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârile nr.418 și 419 din noiembrie 2007 a decis că omisiunea de a se acorda acest spor ofițerilor din cadrul nu constituie discriminare, contrar hotărârii nr.219 din 1 august 2007, de care se prevalează reclamanții.
Inspectoratul General al Poliției Române () a criticat sentința sub mai multe aspecte, după cum urmează:
1.- Hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței alte instanțe, aceasta revenind Curții de APEL PITEȘTI, în baza art.91/1 din Legea nr.188/1999, art.1 din nr.OUG30/2007 și art.7 din Legea nr.218/2002 coroborat cu art.3 pct.1 Cod pr.civilă și art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
2.- Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, pentru că nu a existat un petit pentru obligarea la asigurarea fondurilor necesare plății acestui spor.
3.- Instanța nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a, pe care o reiterează, deoarece reclamanții sunt angajați ai A, nu ai, în drept fiind invocate dispoz.art.12 alin.2 din Legea nr.218/2002 și art.21 alin.3 din Legea nr.500/2002.
Pe fond, acțiunea trebuia respinsă pentru că salarizarea reclamanților se face în baza nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea nr.OUG43/2003 privind Direcția Națională Anticorupție, sporurile acordându-se doar pe durata detașări în această instituție ci nu permanent.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a statuat asupra acestui aspect, prin hotărârile ulterioare celei de care se prevalează reclamanții.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative () a criticat sentința, pentru următoarele considerente:
Data la care reclamanții au luat la cunoștință de presupusa faptă de discriminare este data la care a fost publicată nr.OUG43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție, care a instituit acest spor doar pentru polițiștii detașați la DNA, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție. Acțiunea fiind prescrisă pe perioada cuprinsă între 1.09.2002 și momentul anterior cu 3 ani datei introducerii acțiunii, trebuia respinsă și pentru acest interval.
S-a mai susținut că hotărârea este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, cu substituirea Curții Constituționale, pentru că salarizarea reclamanților se face potrivit nr.OG38/2003 și nu prin nr.OUG43/2002, ofițerii detașați la primind sporul de 30% doar pe perioada detașării. Nu se poate reține existența unei discriminări pentru că poate exista o diferență de tratament ca urmare a detașării unei persoane, justificată de modificarea raporturilor de muncă, sens în care trebuiesc avute în vedere și hotărârile pronunțate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat recurs, considerând că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a sa, cu încălcarea disp.art.60 - 63 Cod pr.civilă, pentru că nu există nici o obligație de garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor având atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat conform art.19 și 28 din Legea nr.500/2002 și art.3 alin.1 pct.2 din HG386/2007.
După înregistrarea recursurilor pe rolul Curții de APEL PITEȘTI, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților privind prescripția dreptului la acțiune, data la care se putea lua cunoștință despre pretinsa discriminare fiind cea a publicării în Monitorul Oficial a nr.OUG43/2002.
La data de 20.06.2008 s-au formulat concluzii scrise atât de către recurenții reclamanți cât și de către, care au reiterat cele arătate prin motivele de recurs și prin întâmpinare.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate în comun de către pârâți, sub aspectul fondului dreptului dedus judecății, Curtea constată următoarele:
Recursurile pârâților sunt fondate, pentru cele ce se vor reda în continuare:
Reclamanții nu dețin nicio hotărâre adoptată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în privința lor, hotărâre din care să rezulte că aceștia suferă o discriminare din punct de vedere al salarizării în comparație cu ofițerii detașați la. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a pronunțat inițial o hotărâre, cu nr.219/1 august 2007, prin care a reținut că există un tratament diferențiat în ceea ce privește salarizarea polițiștilor din cadrul comparativ cu cei detașați la, însă ulterior acesteia a revenit asupra reținerii unei pretinse discriminări.
Astfel, prin hotărârile nr.418 și 419 din 27 și 28 noiembrie 2007 a constatat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art.2 din nr.OG137/2000, între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcției Generale Anticorupție și ceilalți polițiști din cadrul Poliției Judiciare, pentru că nu se află în situați comparabile.
În privința investirii instanței, trebuie să se observe că acțiunea din speță nu este promovată nici în temeiul art. 27 din nr.OG 137/2000/R, chiar dacă sunt invocate dispozițiile de principiu din acest act normativ.
În aceste condiții, un angajator nu poate fi obligat pe cale judecătorească să acorde un drept salarial neprevăzut de lege pentru angajații săi, pentru similitudine aparentă cu alte categorii de angajați și de angajatori, pentru că, în caz contrar, s-ar încălca principiul separației puterilor în stat.
Esențial este însă faptul că, în speță, nu există o discriminare în sensul invocat de reclamanți. Așa cum a reținut și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârile nr.418 și 419/2007, acordarea sporului de 30% ofițerilor din cadrul și neacordarea acestui spor și ofițerilor de poliție din cadrul nu reprezintă o discriminare a acestora din urmă, pentru că nu se află în situații egale și comparabile.
Chiar dacă reclamanții sunt ofițeri de poliție judiciară și chiar dacă, în perioada arătată în acțiune și reținută ca nefiind prescrisă, aparent au desfășurat același tip de atribuții ca și colegii lor de la, reclamanții nu au fost detașați la și nu și-au exercitat atribuțiile în respectiva structură judiciară și în condițiile proprii acesteia în activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție. Prin urmare, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 28 din nr.OUG43/2002 în privința sporului de 30% din salariul de bază lunar.
Acordarea sporului de 30% pentru polițiștii detașați la a fost apreciată de legiuitor ca fiind justificată de gradul ridicat de risc și de complexitate caracteristice activității specializate de combatere a infracțiunilor de corupție desfășurată la nivelul respectiv și în structura respectivă, reclamanții făcând parte din altă structură instituțională și nefiind investiți cu atribuții de același conținut, chiar dacă există o aparență a exercitării unor atribuții similare.
Nu este întemeiată nici trimiterea la prevederile OG. 27/2006, reclamanții având legi proprii de salarizare și, pentru rațiunile de mai sus, nejustificând primirea unor despăgubiri pentru pretinsa lor discriminare.
Salarizarea polițiștilor aflați în structura se face potrivit nr.OG38/2003 care, în art.2 și 3 stabilește compunerea salariului de bază, fără ca în cuprinsul acestei ordonanțe să fie prevăzut sporul de 30% acordat celor care sunt detașați la. Mai mult, dispozițiile art.28 din nr.OUG43/2002 fac trimitere la salarizarea realizată potrivit legilor specifice, statuând asupra faptului că sporul de 30% se acordă pentru perioada detașării la.
În consecință, sporul nu are caracter permanent, ci este condiționat de desfășurarea unei activități specifice în cadrul unei structuri judiciare specifice, fără ca reclamanții să justifice acordarea acestuia.
În plus, Curtea mai reține și faptul că nu poate avea calitate procesuală în obligația de a asigura fondurile necesare plății despăgubirilor solicitate de reclamanți, având în vedere inexistența unui raport juridic între recurent și reclamanți, precum și atribuțiile - prevăzute de Legea nr. 500/2002- care nu sunt legate de întocmirea și gestionarea bugetului din care s-ar pretinde plata despăgubirilor reclamanților.
În ceea ce privește celelalte excepții invocate de recurenții - pârâți, se va observa că dată fiind reținerea inexistenței dreptului reclamanților de a solicita sporul pretins, orice discuții referitoare la prescrierea dreptului la acțiune devin inutile.
Se va reține, de asemenea, netemeinicia excepției privind necompetența materială a instanței, prin raportare la dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, care dau în competență instanței de la domiciliul reclamantului litigiile cu caracter administrativ, o asemenea competență fiind dată și prin dispozițiile Legii nr.188/1999.
Competența revenea în primă instanță tribunalului, pentru că raporturile directe sunt între reclamanți și Inspectoratul de Poliție al Județului A, acesta fiind cel care determină normele de competență aplicabile în cauză.
S-a răspuns astfel integral motivelor de recurs invocate de pârâți, cu observația că, într-adevăr, s-a cerut doar ca Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze sumele bănești necesare plății sporului.
Față de cele reținute, devine irelevantă cercetarea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a, motiv pentru care soluția va fi dată în considerarea celor menționate anterior.
Pe cale de consecință, recursul reclamanților apare ca nefondat, pentru că aceștia nu au vocația la acordarea sporului de 30% solicitat, întrucât nu se află în situații egale și comparabile cu polițiștii detașați la, aceștia din urmă primind sporul doar pe perioada detașării, ca urmare a desfășurării unor activități în cadrul unor structuri specifice. Nefiind îndreptățiți la primirea sporului, critica privind greșita reține a prescrierii dreptului la acțiune pentru anumită perioadă de timp este irelevantă. Considerentele reținute anterior arată și de ce nu ar fi putut beneficia în continuare de acest spor, cu atât mai mult cu cât prima instanță a constatat că acordarea lui a fost abrogată prin nr.OUG27/2006, cu intrare în vigoare la 1.04.2006.
Cele de mai sus justifică respingerea în totalitate a tuturor petiturilor din acțiune.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, va admite recursurile A, și și va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea și pentru perioada 2.11.2004 - 31.03.2006, celelalte dispoziții fiind menținute.
De asemenea, va fi respins ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,--6, sector 5, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești,-, jud. A, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.29/CA din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă-Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiuunea și pentru perioada 2.11.2004 - 31.03.2006.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, A, IU,., A, G, G, A, OG, și, la avocat, domiciliat în Pitești, Calea B, Bl.18,.C,.4, jud. A, declarat împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
4.07.2008
Jud fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
