Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 620/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.620/ Dosar nr-
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE reprezentantă în teritoriu a chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR împotriva sentinței civile nr. 498/CA/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 2008, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 2008, respectiv pentru astăzi 30 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 498/CA/10.06.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Finanțelor Publice; au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție a Județului B să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, drepturi actualizate cu indicele de inflației și dobânda legală calculată la data plății; a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze pârâtelor fondurile necesare achitării drepturilor bănești de mai sus; Respinge pretențiile reprezentând sporul de fidelitate aferent perioadei 2004 și 2006; s-a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Reclamantul este polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Art.6 din același act normativ stipulează că, Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,de ordine publică și siguranță națională,în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual,polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne.
Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat în anul 2005 sporul de fidelitate a fost suspendat în anul 2005, potrivit art.2 alin.1 din OUG 118/2004.
Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului si să oblige pe pârâții IPJ B si A să plătească reclamantului pe perioadă sporul de fidelitate aferent anului 2005, sume actualizate cu rata inflației dobânzi, plătibile în raport de perioada în care fiecare reclamant a îndeplinit funcția de polițist.
Totodată instanța de fond a respins pretențiile reclamantului constând în sporul de fidelitate pe perioada 2004 și 2006, având în vedere că aceste drepturi au fost achitate de pârâți, iar reclamantul nu au produs probe, în sensul că susținerile pârâților nu sunt reale; a respins cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că, acesta justifică calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Ministerul Internelor și Reformei Administrative
În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Economiei și Finanțelor arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului deoarece între reclamant și pârât nu există raporturi de muncă, iar finanțarea nu se poate face pentru un alt ordonator principal de credite
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în motivele de recurs arată că în mod greșit a fost acordată și dobânda legală.
Recursurile formulate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt nefondate.
Prima instanță în mod corect a admis în parte cererea reclamantului deoarece recurentul, în baza dispozițiilor art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din cele două ministere au atribuții specifice dar, în același timp au obligația de a asigura, fiecare, resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante către reclamant.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că acesta nu a fost obligat să plătească drepturile bănești angajaților Inspectoratului de Poliție al Județului B, ci să aloce sumele necesare îndeplinindu-și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr. 500/2002.
Cauza în speță este un litigiu patrimonial care nu se desfășoară în sfera raporturilor de muncă reglementate de codul muncii, ci în cea a raporturilor de serviciu reglementate de Legea nr. 360/2002 și Legea nr.188/1999.
Pe fondul cauzei se constată că potrivit art. 6 din OUG nr. 38/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personalul contractual, polițiștilor și se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Rezultă că dreptul la sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativelor de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Dreptul la sporul de fidelitate pentru anul 2005, acesta a fost suspendat conform dispozițiilor art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004.
Textele prin care a fost suspendată plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea 47/1992, instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16, 41 și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul OG nr.38/2003.
Sporul de fidelitate reprezintă un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamant, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților.
Prima instanță în mod corect a obligat pârâta la plata dobânzilor legale aferente debitului principal la data plății efective a acestuia, deoarece, dobânzile sunt daune interese moratorii și reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani.
Creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârziere la executare i s-a cauzat un prejudiciu în cazul obligației de a da o sumă de bani, întrucât lipsa de folosință a sumei provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzilor legale datorate pe perioada întârzierii la executare.
Deci, dobânzile sunt datorate din momentul scadenței fiecărei sume lunare și până la plata efectivă a acesteia.
sumei cu rata inflației reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit, în vreme ce dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat. Actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, în vreme ce dobânda este prețul lipsei de folosință.
Ca atare, actualizarea este o formă de intervenție legală asupra creanței care se produce de drept iar dobânzile, ca daune interese moratorii, reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani. Astfel, în mod corect prima instanță a dispus în baza art.1082 - 1084 cod civil actualizarea sumelor reprezentând prima de concediu cu rata inflației și de asemenea corect a dispus acordarea și a dobânzilor legale calculate până la plata efectivă a sumelor.
Față de aceste considerente Curtea va respinge recursurile pârâților, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
CURTEA
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.498/CA/10.06. 2008, Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 30.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 3.10.2008/dact.VP 10.09.2008/2 ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
