Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 623/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.623/ Dosar nr-
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI A I și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A împotriva sentinței civile nr.266/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), cauză sosită prin strămutare de la curtea de Apel Alba Iulia.
La apelul nominal făcut la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 2008, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 2008, respectiv pentru astăzi 30 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.266/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- au fost dispuse următoarele:
S-a dmis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, -, lacob, ,Lanton, mpotriva pârâților Primarul municipiului A I și Consiliul Local al municipiului A I și în consecință: au fost obligați pârâții să plătească reclamanților indemnizația de dispozitiv prevăzută de Legea nr. 138/1999 începând cu data de 30.01.2005, proporțional cu durata raportului de serviciu a fiecăruia și în continuare, actualizată cu rata inflației de la data scadenței și până la momentul plății; a fost obligat pârâtul Primarul municipiului A lulia să dispună Serviciului Resurse Umane și Relații Internaționale consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici a "indemnizației de dispozitiv".
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici începând cu data de 01.01.2005, cu excepția reclamanților (02.05.2006), (03.09.2007), (02.05.2006), (01.08.2006) și (02.05.2006) în cadrul Primăriei municipiului A lulia. In această calitate ei au dreptul la salariul de bază, sporuri, premii, stimulente și alte drepturi reglementate în principal în Legea 188/1999 dar și în alte acte normative speciale.
In ceea ce privește indemnizația de dispozitiv se constată că sediul legal al acestui drept de natură salarială se regăsește în cuprinsul Legii nr. 138 din -.
Astfel art. 13 prevede că " Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiara de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Pe de altă parte art. 47 stabilește că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Instituțiile la care face trimitere textul anterior, respectiv cele prevăzute în art. 1 sunt, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Odată cu reorganizarea ministerelor și înființarea Ministerului Aministrației și Internelor, funcționarii publici din administrație au trecut în subordinea acestui minister, conform Ordonanței de urgență nr. 63 din -.
Începând cu data de 15 aprilie 2007 se înființează Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, care își încetează activitatea, conform art. 2 din OUG 24/2007 iar conform art. 18 alin. 3 din OUG 30/2007 "Personalul Ministerului Internelor si Reformei Administrative beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, cu excepția personalului preluat potrivit prevederilor Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 25/ 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, în limita bugetului aprobat, de indemnizații si sporuri specifîce instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională."
Drepturile salariale au fost armonizate prin Ordinul MAI 496/2003 care modifică și completează Ordinul MI 275/2002, ocazie cu care s-a stabilit prin pct. 9.2 ca "Indemnizația de dispozitiv se acordă si personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice ".
Noțiunea de personal civil a fost lămurită de pct. 31.1 conform căruia "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației si Internelor beneficiază de drepturile stabilita prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute in reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar"
Așadar interpretarea sistemică a acestor dispoziții legale conduce la concluzia că reclamanții, în calitate de funcționari publici din administrația publică locală, aflați în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative au dreptul la indemnizația de dispozitiv reglementată de art. 13 din Legea 138/1999, începând cu data de 30.01.2005 dar nu mai devreme de data numirii în funcție, sens în care cererea formulată urmează a fost admisă.
Raportat la cererea ei de a-i fi plătite sumele cuvenite actualizate în raport cu rata inflației și aceasta este considerată de instanță ca fiind justificată potrivit art.1084 Cod civil, aceasta având dreptul la recuperarea integrală a pagubei produse prin întârzierea plății acestei indemnizației în condițiile devalorizării monedei naționale și creșterii ratei inflației în această perioadă de timp.
Totodată, având în vedere prevederile Legii nr. 130/1999 și Legii nr. 53/2003 modificată, urmează ca pârâtul Primarul municipiului A I să dispună Serviciului Resurse Umane și Relații Internaționale consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici a "indemnizației de dispozitiv".
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Municipiul AIp rin Primar și Consiliul Local AIp rin Primar, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților în urma modificării sentinței atacate. În motivarea recursului, recurenții pârâți au arătat că dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică personalului militar și civil din instituțiile militare ale statului, iar pentru funcționarii publici există lege specială de salarizare, după cum se prevede în art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, precum și prin prisma motivelor de recurs, instanța de recurs constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Intimații reclamanți sunt angajați în cadrul Municipiului A I- aparatul de lucru al Primăriei și al Consiliului Local B, după cum însăși recurenta precizează în actele depuse la dosar fie la fond, fie în recurs.
Indemnizația de dispozitiv este reglementată prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea militarilor din sectoarele de apărare națională, ordine publică, și siguranță națională, fiind o indemnizație care inițial se acorda persoanelor ce aveau calitatea de militar în oricare din aceste structuri statale, dar și salariaților civili din unitățile militare. Ulterior, în cursul anului 2002, s-a procedat la demilitarizarea instituției poliției, polițiștii dobândind calitatea de funcționari publici cu statut special, calitate care a fost acordată, în anul 2004, tot prin demilitarizare, și foștilor militari din sistemul penitenciar. Pentru ambele categorii, legea de demilitarizare a păstrat toate drepturile de natură salarială și alte drepturi acordate anterior ca militari, inclusiv indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază (fosta denumire fiind aceea de solda de bază). Prin voința legiuitorului, indemnizația de dispozitiv a fost acordată încă de la momentul aplicării Legii nr.138/1999 și personalului civil din structurile militare, dreptul acesta fiind menținut pentru personalul contractual din unitățile de poliție demilitarizate, alături de personalul civil din celelalte unități subordonate Ministerului d e Interne care rămăseseră militarizate, astfel încât în întregul sistem al Ministerului d e Interne indemnizația de dispozitiv era general aplicabilă.
Prin reorganizarea ministerelor efectuată în anul 2003, Ministerul d e Interne a fuzionat cu Ministerul Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației și Internelor, denumit în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Pentru eliminarea unor discriminări de regim al drepturilor acordate pentru diferitele categorii de funcționari și personal contractual din structura noului Minister al Administrației și Internelor constituit în anul 2003, fost emis Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 care la pct.9.2. prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 din același ordin este definit personalul civil ca reprezentând atât funcționarii publici, cât și personalul contractual din toate unitățile ce intră în structura acestui minister. În acest ordin de ministru se mai precizează că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază de dreptul reglementat în art.13 din Legea nr.138/1999, anume indemnizația de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază.
Din actele normative menționate rezultă că, pe de o parte, reclamanții au calitate procesuală activă, fiind angajați din sistemul administrației publice, plasați prin voința legiuitorului în structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, astfel încât Ordinul nr.496/2003 al MAI (actualul Ministerul Internelor și Reformei Administrative ) le este aplicabil pe deplin și acestora, câtă vreme nu a fost abrogat sau modificat expres în sensul că acestei categorii de funcționari publici și personal contractual nu li s-ar aplica ordinul în discuție. Pe de altă parte, chiar dacă pentru autoritățile din administrația publică locală funcționează principiul autonomiei locale, expres consacrat de legiuitor, din moment ce reclamanții intimați sunt funcționari publici dintr-o instituție bugetară aflate în structura organizatorică largă a Ministerul Internelor și Reformei Administrative, potrivit OG nr.30/2007 și Legii nr. 215/2001 republicată, în materia salarizării și celorlalte drepturi cuvenite angajaților din sectorul administrației publice trebuie să se aplice un sistem unitar, pentru situații similare, astfel încât să nu se creeze diferențieri ale regimului de drepturi aplicabile care să nu aibă justificări obiective și rezonabile, diferențieri care ar putea fi asimilate unei discriminări.
Autonomia locală, așa cum este ea definită în art.3 din Legea nr.215/2001 republicată, privește dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona treburile publice, în condițiile legii, în timp ce regimul juridic al drepturilor cuvenite personalului angajat din administrația publică locală este cel stabilit la nivel național în mod unitar, acordarea acestor categorii de drepturi nefăcând parte din conceptul de autonomie locală așa cum este el definit de lege, ci intră în categoria garanțiilor constituționale și legale ale dreptului la muncă și a principiului egalității în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României.
Ca atare, nu este admisibilă și nici justificată o aplicare diferențiată a unor drepturi stabilite pentru angajați prin ordin al ministrului de resort (Ordinul MAI nr.496/2003) în funcție de voința arbitrară a autorităților administrației publice locale, ci ele trebuie să se supună unor criterii previzibile, cuantificabile în mod obiectiv și nediscriminatorii, conforme cu legislația muncii și cea a funcționarilor publici, câtă vreme salariații acestor autorități publice locale sunt salariați bugetari, cărora li se aplică regimul legal al funcționarilor publici sau cel al personalului contractual, stabilit prin legislația specifică în materie (Legea nr.188/199 republicată și Codul Muncii ).
Pe de altă parte, privind prin prisma ierarhiei normelor juridice, practicile și actele normative ale administrației publice nu pot să devieze de la principiile statuate de normele juridice ce le sunt superioare ca forță juridică, cum sunt normele constituționale, normele cu putere de lege, hotărârile de guvern, ordinele de ministru, iar autonomia locală, privită în litera și spiritul legii, nu permite autorităților administrației publice locale să își stabilească reguli interne prin care să ignore sau să deroge de la acte normative de aplicabilitate generală pentru întreaga administrație publică națională (indiferent de nivel - local, județean sau central) prin care se recunosc drepturi de natură salarială de aplicare generală, așa cum este și cazul indemnizației de dispozitiv acordată prin ordinul de ministru menționat mai sus.
De asemenea, în jurisprudența instanțelor naționale au fost admise în multe cauze acțiuni identice ale funcționarilor publici din cadrul altor autorități publice locale din România (de exemplu, pe raza Curților de APEL BRAȘOV, C, M și exemplele pot continua), iar CEDO a statuat în cazul Beian contra România (din 06 decembrie 2007) că practica judecătorească neunitară în aceeași materie, la nivel de ultim grad de jurisdicție, dacă împiedică reclamanții să își valorifice drepturi patrimoniale identice cu cele recunoscute de alte instanțe altor reclamanți, generează discriminare, deoarece reclamanții care le solicită ulterior au legitimă de a obține la rândul lor recunoașterea creanței similare cerute, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
Având în vedere aceste considerente, prevederile art.1 alin.2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și împrejurarea că personal similar din cadrul altor autorități publice locale sau județene primește indemnizația de dispozitiv (cum ar fi situația altor angajați din administrația locală - spre exemplu: evidența populației, serviciile de pașapoarte, de înmatriculări, de permise auto-, care anterior au avut calitatea de polițiști, dar prin reorganizarea sectoarelor administrației și internelor au trecut în organigrama primăriilor, consiliilor județene sau prefecturilor), Curtea constată că intimații reclamanți sunt îndreptățiți să primească, la rândul lor, indemnizația de dispozitiv, așa cum a dispus instanța de fond.
În baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge recursul declarat de Municipiul AIp rin Primar și Consiliul Local AIp rin Primar și va menține sentința atacată, cu completarea motivării potrivit celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât Primarul Municipiului AIî mpotriva sentinței civile nr.266/CA/F/2008 din 06.03.2008 a Tribunalului Alba, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.10.2008/dact.10.2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința camerei de consiliu din 20 octombrie 2008
Completul compus din:
Președinte - - - - judecător
- - - - - președinte de secție
- - - - - judecător
Grefier -
Pe rol fiind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul decizie civile nr. 623/R/30.09.2008 a Curții de APEL BRAȘOV - secția de contencios administrativ și fiscal, sesizată din oficiu de către instanță.
Fără citarea părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
CURTEA
Sesizându-se din oficiu cu privire la îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul decizie civile nr. 623/R/30.09.2008 a Curții de APEL BRAȘOV - secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul omiterii din minută a recurentului Consiliul Local AIp rin Primar, Curtea de Apel constată că din actele și lucrările dosarului, din cererea de recurs, precum și din motivarea Deciziei nr.623/R/2008 a Curții de APEL BRAȘOV rezultă fără dubiu strecurarea unei erori în dispozitiv ce privește nemenționarea celui de-al doilea recurent pârât înscris în cererea de recurs, anume Consiliul Local AIp rin Primar.
Instanța urmează a îndrepta eroarea materială strecurată în dispozitiv și va include, alături de recurentul pârât Municipiul AIp rin Primar, și pe recurentul pârât Consiliul Local AIp rin Primar.
În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 281 Cod procedură civilă, instanța urmează a dispune îndreptarea erorii materiale, în sensul de a adăuga recurentul pârât Consiliul Local AIp rin Primar în dispozitivul deciziei.
Despre această îndreptare a erorii materiale se va face mențiune pe originalul hotărârii și pe exemplarul doi.
Pentru aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
. eroarea materială strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr.623/R/30.09.2008 a Curții de APEL BRAȘOV - Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr- în sensul că include recurentul pârât Consiliul Local AIp rin Primar alături de pârâtul Municipiul AIp rin Primar în primul alineat din dispozitiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
