Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 627/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 627/R-
Ședința publică din 20 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C,-, jud.D împotriva sentinței nr.183/CA din 4 aprilie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă-Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat-pârât fiind INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR pentru OFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR și intimate-chemate în garanție AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la sediul DGFP
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul prin consilier juridic și intimata DGFP A prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că s-a depus la dosar adresă din partea intimatei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin care aduce la cunoștința instanței faptul că și-a schimbat sediul.
Reprezentantul recurentului solicită acordarea unui nou termen, având în vedere că s-a restituit citația emisă Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, aceasta având un alt sediu decât cel l-a care a fost citată.
Întrebată fiind de către instanță, reprezentantul recurentului precizează că relațiile de muncă ale membrilor sindicatului sunt cu Inspectoratul pentru Protecția Consumatorilor, astfel că instanța respinge cererea de amânare, apreciind procedura îndeplinită.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării pârâților la acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Reprezentantul DGFP A solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin acțiunea introdusă la data de 6.08.2007, data poștei de pe plic, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, Sindicatul Administrației Publice "FORȚA LEGII" C, în numele și pentru membrii de sindicat, și alții, a chemat în judecată pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor A pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata indemnizației de dispozitiv de 25% începând cu luna august 2004 până în prezent, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că membrii săi pe care îi reprezintă sunt angajații pârâtului, în calitate de funcționari publici.
Funcționarii publici și personalul contractual din unele instituții publice aparținând administrației publice și din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din salariul de bază, pentru specificul activității pe care o desfășoară, care presupune disponibilitatea totală a acestora de a participa, dincolo de durata normală a timpului de lucru, la activitățile specifice administrației publice care au caracter extraordinar și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public.
Acordarea acestui spor a fost stabilită prin Ordinul MIRA nr.496/2003, pct.9.2 prevăzând că se acordă personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația centrală, locală sau servicii deconcentrate. Acest spor a fost acordat și personalului din prefecturi.
Și consiliile locale și județene au acordat acest spor funcționarilor publici și angajaților aflați în această situație, neexistând o interdicție legală în acest sens.
Au existat și interpretări restrictive că acest spor se acordă numai angajaților și funcționarilor publici din unitățile subordonate
Însă, prin "dispozitiv" se înțelege ca angajații să fie oricând pregătiți să intervină în orice moment, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice centrale pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune administrația publică.
Prin interpretarea extensivă a textului de lege rezultă că această indemnizație se poate acorda oricărui funcționar sau angajat din administrație publică locală sau centrală și serviciile publice deconcentrate care se află în această situație.
Ca argumente de drept, au fost indicate textele de lege care permit acordarea de sporuri, inclusiv dispozițiile art.16 din Constituția României, potrivit cărora toți cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și discriminări.
În fine, s-a invocat faptul că reclamanții au dreptul la indemnizația de dispozitiv deoarece se află în situația funcționarilor publici și angajaților aflați la dispoziția conducătorului instituției pentru desfășurarea activităților specifice unității.
Instanța, având în vedere dispozițiile HG nr.748/2007, prin încheierea de ședință din 22.10.2007(12), a introdus în cauză ca pârât Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor A, unitatea cu personalitate juridică, pentru Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor
Pârâtul, prin întâmpinare(15-18), a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată susținând, în esență, că aceștia nu au beneficiat niciodată de indemnizația respectivă și că această nu le poate fi acordată, fiind specifică unităților subordonate.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor B și împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, aceștia să fie obligați să asigure fondurile necesare plății acestui drept.
Chemata în garanție Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin întâmpinare(33-35), a invocat necompetența materială a tribunalului dea soluționa cauza, solicitând declinarea în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, tardivitatea formulării cererii de chemare în garanție iar, pe fond, respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă deoarece nu se află într-un conflict de drepturi sau civil care să atragă admiterea acesteia.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare(44-46), a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție invocând cu titlu de excepție lipsa calității procesuale pasive deoarece nu se află în raporturi care să justifice suportarea din bugetul propriu a cheltuielilor altui ordonator de credite și inadmisibilitatea cererii deoarece nu se încadrează în dispozițiile art.60-63 proc.civ.
După examinarea cauzei, Tribunalul Argeș - secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată, chemați în garanție fiind Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul ales la
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că excepția de necompetență materială invocată de chemata în garanție Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, deoarece competența materială se stabilește în condițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, republicată, ținând cont de raporturile existente între funcționarii publici, reclamanții și unitatea angajatoare, pârâtă, după cum aceasta este instituție centrală sau locală/județeană, după caz.
În cauză, angajatorul este o instituție publică de interes județean, serviciu descentralizat, astfel că instanța competentă a soluționa cauza este tribunalul, nu curtea de apel.
Pe fond, a apreciat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, întrucât salarizarea funcționarilor publici se realizează în raport de dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată, drepturile acestora fiind reglementate de art.31.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată prin Legea nr.154/1998, cu modificările și completările ulterioare, fără că prin aceste acte normative să se prevadă că reclamanții pot beneficia de spor sau indemnizație de dispozitiv, în procentul pretins prin acțiune.
Or, potrivit art.75 și 76 din legea nr.24/2000, modificată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, "ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art.40 alin. (4). Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora".
Față de dispozițiile legale precitate, instanța de fond a reținut că Ordinul nr.496/2003, la care se face trimitere în acțiune, nu putea fi emis decât în litera și spiritul legii și pentru aplicarea acesteia, neputând fi un act constitutiv de drepturi.
În fine, ordinul, pentru a putea produce efecte, trebuia publicat în Monitorul Oficial Partea I-a, deoarece nu se încadrează în categoria actelor normative exceptate de la publicare.
Trecând și peste aceste dispoziții de tehnică legislativă, instanța a reținut că reclamanții nu au dovedit că indemnizația de dispozitiv pretinsă le-a fost stabilită prin act normativ, iar pârâții refuză acordarea acesteia.
Pe cale de consecință, a fost apreciată ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor A împotriva Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor B și împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Respingând acțiunea, prima instanță nu s-a mai pronunțat asupra celorlalte excepții invocate de chemații în garanție prin întâmpinare.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs pârâtul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C, pe care a criticat-o sub aspectul nelegalității, în sensul celor ce urmează:
Instanța a luat act de prevederile constituționale și legale în vigoare, fără însă să interpreteze temeiul legal al cererii, aflându-se în eroare și în ceea ce privește actele normative pe care din oficiu le-a invocat. Or, în anii 2006 și 2007 sistemul de salarizare a fost reglementat prin nr.OG 2/2006, respectiv nr. 6/2007, nicidecum Legea nr. 154/1998.
Instanța nu a avut în vedere specificul acțiunii și discriminarea față de alte categorii de salariați, și nu a observat că, prin intermediul prefectului coordonează serviciile publice deconcentrate, așa cum este cazul oficiilor județene pentru protecția consumatorilor, potrivit nr.OUG30/2007 și Legii nr. 340/2004. Din acest motiv acțiunea s-a întemeiat pe prevederile ordinului nr. 496/2003 și ale celorlalte acte normative invocate.
În conformitate cu art.1 alin. 2 din nr.OUG 30/2007, art. 1 alin. 1 din nr.OUG 63/2003, acest minister are atribuții în domeniul funcției și funcționarului public, emițând ordine și instrucțiuni, în baza art. 7 alin. 4 din nr.OUG 30/2007 și art. 9 alin. 4 din nr.OUG 63/2003. Și în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 137/2000 se prevede principiul egalității între cetățeni, astfel încât acțiunea trebuia admisă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă, curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Pentru crearea unei imagini clare asupra prevederilor legale incidente în materie și definirea personalului îndreptățit la primirea indemnizației de dispozitiv, se impune indicarea textelor legale aplicabile, ce vor fi redate în continuare.
Astfel, Legea nr. 138/1999 stabilește modalitatea de salarizare si acordare a altor drepturi personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, aceasta stabilind, în art. 1, care categorii de personal se supun rigorilor acestei legi.
Potrivit art. 1, "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civildin cadrulMinisterului Apărării Naționale,Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Legea, prin art. 3, definește compunerea soldei lunare, ca fiind alcătuită din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv.
Potrivit art. 13, "Cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază", art. 47 din lege extinzând aplicabilitatea dispozițiilor precitate și personalului civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.
De asemenea, potrivit art. 49, "Personalul civil din ministerele si instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități in condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate", art. 51 menționând care sunt funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publica și siguranță națională, prin trimiterea la anexa nr. 6.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 s-au emis dispoziții de aplicare a Legii nr. 138/1999.
Prin nr.OUG 63/28.06.2003, Ministerul d e Interne si Ministerul Administrației Publice au fost organizate într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003, Ministrul Administrației si Internelor a modificat și completat Ordinul nr. 275/2002 sus amintit, prevăzând în art. II introducerea pct. 9.2 cu următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfășoară activitatea in domeniul administrației publice".
De asemenea, pct. 31.1 fost modificat astfel: "Prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din Ministerul Administrației si Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației si Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum si de cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar ".
Aceste dispoziții stau la baza pretențiilor reclamantului din cauza de față.
Din succesiunea actelor juridice sus expuse, este evidentă concluzia ca Ordinul nr. 496/2003 de care se prevalează, este dat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999 care reglementează anumite drepturi salarialepentru personalul civil care își desfășoară activitatea incadrulMinisterului Apărării Naționale,Ministerului d e Interne (devenit, devenit ), Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție si, Serviciului de Telecomunicații Speciale si Ministerului Justiției.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne și a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare ca cea sus expusa cuprinsă în Ordinul nr. 496/2003 era necesar a fi prevăzută, având în vedere că ministerul nou creat avea atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice.
Drept consecință, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr. 138/1999, dar care - în baza unor acte normative ulterioare legii respective - își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (de ex. serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, cel de evidență informatizată a persoanei).
Ceea ce nu înseamnă că tot personalul bugetar - funcționari publici sau contractuali - care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice - și care sunt salarizați după norme specifice funcției lor - vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Persoanele care nu au fost și nu sunt salarizate conform Legii nr. 138/1999 de către I nu sunt vizate de către Ordinul nr. 496/2003.
Acest ordin nu poate adăuga la lege, iar în cazul funcționarilor contractuali Ordinul nr. 496/2003 contravine dispozițiilor art. 157 Codul muncii, ministrul administrațiilor și internelor nefiind angajatorul reclamanților. Nu există discriminare, deoarece funcționarii publici sau personalul contractual care își desfășoară activitatea în administrația publică nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr. 138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu.
În interpretarea dată de reclamant Ordinului 496/2003, acesta ar aduce completări Legii nr. 138/1999 și actelor normative cu putere de lege prin care sunt salarizați funcționarii publici, ceea ce este inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal și procedurii de aplicare a legii, dat în executarea legii.
Salarizarea funcționarilor publici s-a realizat, într-adevăr, pentru anii 2006 și 2007 prin nr.OG 2/2006, respectiv nr.OG 6/2007, Legea nr. 154/1998, reținută de instanță, referindu-se la sistemul de stabilire a salariului de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, deci nu are în vedere categoria funcționarilor publici, pentru care, așa cum s-a arătat deja, salarizarea se face în baza altor acte normative.
Nu se contestă nici faptul că actualul este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu atribuții în privința funcției și funcționarilor publici, care poate emite ordine și instrucțiuni ( art. 1 alin. 2, art. 7 alin. 4 din nr OUG30/2007 și art. 1 alin. 1, art. 9 alin. 4 din nr.OUG 63/2003) sau că prefectul este reprezentantul guvernului în plan local, cu atribuțiile stabilite de Legea nr. 340/2004, însă, după cum s-a precizat anterior, ordinele se emit numai în aplicarea legii, fără a putea depăși norma cu putere superioară. Or, s-a subliniat faptul că Ordinul nr. 496/2003 nu poate aduce completări Legii nr. 138/1999 și că acesta nu poate privi decât personalul salarizat în baza acestei legi, ci nu pe funcționarii publici care au fost și sunt salarizați în baza unor ordonanțe speciale (OG nr. 2/2006, nr.OG 6/2007).
Nu se poate vorbi nici despre o pretinsă discriminare, pentru a deveni incidente dispozițiile Legii nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, pentru că personalul salarizat în baza Legii nr. 138/1999 are atribuții diferite față de funcționarii publici și astfel nu se poate vorbi despre un tratament diferențiat fără justificare obiectivă.
Sintetizând considerentele de fapt și de drept expuse, curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C,-, jud. D împotriva sentinței nr.183/CA din 4 aprilie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă-Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat-pârât fiind INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR pentru OFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR și intimate-chemate în garanție AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la sediul DGFP
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
2 ex./07.07.2008
Jud. fond: S-
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
