Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 636/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 636
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenții-reclamanți
-, și, împotriva sentinței civile nr. 246 din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare s-a constatat lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul declarat și motivat în termen, scutit de plata taxelor de timbru conform art.1 5 lit. a din Legea nr.146/1997 și având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 246 din 26.02.2009 Tribunalul Bacăua admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, - și împotriva pârâților Primaria Com Dofteana și Primarul Com. Dofteana, județul B; a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu 10.11.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; a respins capătul de cerere privind plata acestor drepturi până la încetarea raporturilor de serviciu; a dispus consemnarea în carnetele de muncă a indemnizației de dispozitiv pentru perioada acordată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici la Unitatea Administrativ Teritorială a com. Dofteana, jud.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 și cele ale pct. 9.2. din Ordinul nr. 496/2003. se are în vedere că pârâtul este autoritate publică locală în înțelesul Legii nr. 215/2001, modificată și completată, astfel că art. 47 din Legea nr. 138/1999, modificat prin Ordinul nr. 496/2003 este aplicabil în cauză, legiuitorul nefăcând distincție între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice.
Pe de altă parte, prevederile constituționale impun, în Capitolul V, premisa unui regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, astfel că prin Ordinul nr.496/28.07.2003 s-a urmărit că în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice pentru a se asigura egalitate de tratament salarial tuturor angajaților din cadrul aceleași autorități, astfel că este indubitabil faptul că pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 stabilește că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
De asemenea, art. 29 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici nu exclude posibilitatea ca funcționarii publici să beneficieze și de alte drepturi sau sporuri salariale, în condițiile legii.
Se impune ca aceste sume să fie actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății, având în vedere dispozițiile art. 1084 cod civil care are în vedere beneficiul nerealizat și prejudiciul suferit, fiind nedrept ca însuși creditorul obligației să suporte deprecierea monetară.
Potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 pârâții vor fi obligați să consemneze în carnetul de muncă al reclamantului indemnizația de dispozitiv începând cu data de 10 noiembrie 2008.
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, reclamanții și au formulat prezentul recurs și au solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, respectiv plata drepturilor reprezentând indemnizația de dispozitiv până la încetarea raporturilor de muncă.
În motivarea recursului reclamanții au arătat doar că instanța de fond, respingând capătul de cerere plata drepturilor reprezentând indemnizația de dispozitiv până la încetarea raporturilor de muncă, nu a respectat prevederile Ordinului nr. 496/2003 pe care le-a aplicat trunchiat.
Recursul nu este fondat.
Aplicarea dispozițiilor din Ordinul nr. 496/2003 s-a făcut, într-adevăr greșit de către prima instanță, însă nu în sensul afirmat de recurenți.
Indemnizația de dispozitiv este una dintre componentele soldei lunare reglementată de art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit textului cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații șiindemnizația de dispozitiv. Totodată, această indemnizație este prevăzută și de art. 13 din aceeași lege; potrivit acestui articol, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază, potrivit art. 47 din Legea nr. 138/1999, de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr. 138/1999.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr. 275/2002. Astfel, prin art. 1 al ordinului au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999; potrivit art. 64 ministerele și instituțiile prevăzute la art. 1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției -, în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 normele prevăd, la pct. 9.1, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003. În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 138/1999, în norme a fost introdus, după pct. 9.1, pct. 9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct. 31.1 din norme - dat în aplicarea art. 47 din Legea nr. 138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiindfuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor(alin. 1); la alin. 2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dacă s-ar avea în vedere doar prevederile normelor metodologice date în aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 ar rezulta că normele adaugă la dispozițiile legii, în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă - pe lângă categoriile prevăzute de lege: cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili - și altor două categorii: studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior, respectiv personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. O astfel de concluzie nu ar putea fi reținută întrucât nu pot căpăta eficiență juridică prevederi ale unor norme date în aplicarea unei legi, care adaugă prevederilor legii. Pe de altă parte, autoritatea emitentă nu putea edicta norme care să privească personalul altor autorități întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000; potrivit acestor texte actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (art. 4 alin. 3), iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (art. 75), fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora (art. 76).
Însă, dispozițiile din normele metodologice date în aplicarea art. 13, astfel cum a fost modificate prin Ordinul nr. 496/2003, trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct. 31.1. alin. 1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr. 138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr. 138/1999, prin art. 64, nu conține o astfel de îngăduire. În context trebuie reținută sfera persoanelor care intră în categoria personalului civil prevăzută de art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr. 496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Eliminarea deosebirilor existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice locale nu poate fi atinsă pe cale judiciară, căci judecătorului nu îi este permis să extindă, peste ceea ce legea îi îngăduie, dispoziții dintr-o lege specială aplicabile anumitor subiecte de drept, considerându-le aplicabile și altor subiecte de drept care se consideră discriminate. O asemenea conduită a judecătorului ar fi contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat (art. 1) și dispozițiilor art. 61 din Constituție potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
În plus, hotărârea recurată nesocotește decizia nr. 820/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, decizie în care s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". Prin urmare, instanța nu se poate substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege de exercitare.
În consecință, curtea de apel constată că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a indemnizației de dispozitiv.
Însă, chiar dacă este dată cu greșita aplicare a legii, hotărârea tribunalului nu poate fi reformată sub aspectul drepturilor acordate întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac, principiu consacrat prin art. 296 din Codul d e procedură civilă, aplicabil în recurs în temeiul art. 316 din Codul d e procedură civilă.
Imposibilitatea de a i se crea reclamantei o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată împiedică instanța de recurs să respingă acțiunea, însă aceasta nu înseamnă că instanța de control judiciar va putea acorda reclamanților mai mult decât a acordat, în mod nelegal, tribunalul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți
-, și, toți domiciliați în comuna Dofteana, județul B, împotriva sentinței civile nr. 246 din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -pârâți PRIMARUL COMUNEI, județul B și PRIMĂRIA COMUNEI, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A
Pt. jud.
aflată în semnează
președinte instanță
GREFIER,
Red. -
Red..
Tehnored.
6.07.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
