Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 635/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 635
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții-pârâți GARDA FINANCIARA B - SECȚIA JUDEȚEANĂ B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin B, împotriva sentinței civile nr.225/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta Garda Financiară B consilier juridic G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată ambele recursului declarate și motivate în termen, scutite de plata taxelor de timbru în temeiul art.15 lit.a, din Legea nr.146/1997.
Reprezentantul recurentei arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic G pentru recurenta Garda Financiară B consideră decizia tribunalului ca fiind nelegală, apreciind că pentru acordarea stimulentelor nu există temei de drept nici în dreptul intern și nici în cel comunitar. Arată că art.1 alin.2 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale nu este aplicabil în cauză. Statul a înțeles să nu acorde aceste stimulente din lipsă de lichidități, pe fondul crizei economice. Mai mult, sume cu această destinație nu au fost prevăzute niciodată în buget.
Susține că nici cuantificarea sporului, 25 %, nu are temei și față de cele arătate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fond respingerea acțiunii.
Cu privire la recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice solicită, de asemenea, admiterea, astfel cum a fost formulat.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 225/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, FILARET, G, -, G, G, membri ai SINDICATULUI NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI, împotriva pârâților GARDA FINANCIARĂ B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fiecare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data dobândirii calității de funcționar public, dar nu mai înainte de 14 decembrie 2005 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici aflându-se în raporturi de autoritate cu Garda Financiară B și nu au beneficiat de drepturile prevăzute de art.31 al.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999.
Cele două drepturi salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost alocate funcționarilor publici prin art. 29 din Legea nr. 188/1999, care după modificare și renumerotare a devenit art.31.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 acordarea acestor drepturi a fost suspendată până la data de 31.12.2006, potrivit art. 44 al acestui act normativ.
Având în vedere că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 nu anulează dreptul, ci doar suspendă obligația de executare a autorității publice, s-a constatat că încetând suspendarea, reclamanții redobândesc dreptul de a fi executată obligația legală, redevenind creditori în sensul Protocolului adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Prin urmare, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamanților drepturile salariale prevăzute de art.31 al.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, începând cu data de 14.12.2005, prin respectarea dreptului general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Conform art.1073 Cod civil, pentru o justă despăgubire, a fost obligat pârâtul să indexeze pro rata temporis drepturile cuvenite, conform indicelui de inflație.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Garda Financiară B, care a susținut că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.4 și pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că dispozițiile art.1 al.2 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale nu pot aduce atingere dreptului statelor de a adopta măsurile legislative considerate necesare, iar din această perspectivă, statul român a înțeles să nu acorde aceste sporuri.
Mai arată recurenta că sporurile solicitate de reclamanți nu pot avea accepțiunea de "bun", în sensul Protocolului invocat, întrucât nu sunt prevăzute de lege și nu au fost niciodată acordate, astfel că raportul juridic obligațional nu există.
De asemenea, nu există temei legal pentru cuantificarea sporurilor la 25% din salariul de bază, instanța de fond nemotivând argumentat stabilirea acestui procent.
De asemenea, în cauză a declarat recurs pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B,care a susținut că nu există temei legal pentru obligarea sa la plata sumelor solicitate de reclamanți, cererea acestora fiind nefondată.
Criticile formulate de cei doi recurenți vizează, în esență, aceleași aspecte, urmând a fi examinate împreună.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 304 pct. (4) și (9) și art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Reclamanții, în calitatea lor de funcționari publici în cadrul Gărzii Financiare B, au solicitat în prezenta cauză obligarea instituției pârâte la plata suplimentului postului, în procent de 25 % din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și pe viitor.
Cererea reclamanților se întemeiază pe dispozițiilor art. 31 al. (1) lit. (c) și (4) din Legea 188/1000 privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit acestui text de lege, "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
salariul de bază;
sporul pentru vechimea în muncă;
suplimentul postului;
suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 în numerotarea anterioară republicării din anul 2007), a elaborat un proiect de act normativ pentru salarizarea funcționarilor publici, proiect care stabilea mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici. Acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, situație în care, curtea reține cănu există o bază legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea celor două suplimente solicitate.
de a cuantifica cele două suplimente revine exclusiv legiuitorului, prin promovarea unui act normativ dat în aplicarea dispozițiilor art. 31 lit. (c) și (d) din Legea 188/1000, sau executivului.
de către instanțe a drepturilor solicitate de către reclamanți reprezintă nesocotire a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 537/16 iulie 2008), care reține că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că instanțele nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu se poate face o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenite funcționarilor publici, întrucât în acel caz dispozițiile Legii 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 al. (2) (devenit ulterior art. 35 al. (2) din Legea 188/2000 prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu").
Ori, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizarenu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziei Curții constituționale nr. 820/2008.
Ca urmare, curtea constată că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat obligația de plată a celor două suplimente în cuantumul solicitat de reclamanți prin acțiune, de 25 % din salariul de bază.
În raport de dispozițiile art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, curtea va admite recursurile declarate de pârâți și va modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții-pârâți GARDA FINANCIARA B - SECȚIA JUDEȚEANĂ B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin B, împotriva sentinței civile nr.225/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți: SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI, FILARET, G, -, G, și
Modifică în tot sentința civilă nr. 225 din 19.02.2009 a Tribunalului Bacău.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 25.06.2009.
PREȘEDINTE, A | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER SECȚIE COMERCIALĂ, |
Red.-
Red. /2.07.2009
Tehnored.
Ex.3
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
