Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 643/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 643
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul Municipiul A prin Primarul Mun. A împotriva sentinței civile nr. 944/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A, aflat în reprezentarea membrilor de sindicat reclamanți intimați, G, A G, A, G, Flita, G, G, Hot Corina, G, Lango, -, G, Linda, a a, Linda, a, G, ta, G, G, Tigan G, a, Corina, și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul recurent avocat, pentru reclamantul intimat se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat depune la dosar delegație de substituire în cauză a avocatului pentru reprezentarea în cauză a pârâtului recurent Municipiul A prin Primar.
Avocații părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, pe motiv că nu toți reclamanții au calitatea de funcționari publici, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 944/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei A în numele a 125 membri de sindicat - funcționari publici și personal contractual; a obligat pârâtul să calculeze, să aloce și să plătească reclamanților indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 6.XI.2005 și în continuare actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă precum și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat privind indemnizația de dispozitiv și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel, Tribunalul Arada reținut că membrii de sindicat reprezentați de Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Municipiului A, au calitatea de angajați ca funcționari publici și personal contractual și își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei Municipiului
Potrivit art.109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, iar pentru o mai bună administrare a justiției, în baza art. 17 și 164 Cod procedură civilă, s-a soluționat cererea și pentru membrii de sindicat salariați cu contracte individuale de muncă.
În privința reclamanților indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr. 138/1999, prin Ordinul nr.496/2003 emis de, unde la punctul 9.2 s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar la punctul 31.1 se arată că prin personalul civil în sensul prezentului ordin se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din, personal civil care beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr. 138/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea nr.138/1999 prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din salariul de bază se acordă și angajaților pe bază de contract și salariaților civili.
De asemenea, prin Ordinul nr.496/2003 a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ce privesc drepturile salariale ale personalului aflat în subordinea sau coordonarea, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru întregul personal din cadrul acestui minister.
Conform Legii nr. 188/1999 raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile și instituțiile publice din care face parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, a consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv celor bănești și plata integrală a muncii prestate având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, impunându-se plata tuturor drepturilor salariale datorate, inclusiv cele cuprinse în Ordinul 496/2003.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația universală a drepturilor omului cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Conform art.2 pct. l din Declarația universală a drepturilor omului sunt interzise orice discriminări, iar art.25 din Declarație prevede în mod expres faptul că aceasta este garantul dreptului tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Art.5 din Codul Muncii interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar art. l din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se prevede că prin discriminare se înțelege orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condițiile de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii a vieții publice.
Instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului în reprezentarea membrilor de sindicat funcționari publici și personal contractual este întemeiată, astfel că în baza art.18 din Legea nr.554/2004 coroborat cu pct.9, pct.2 și pct.31.1 din Ordinul nr.496/2003 a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul Municipiul A reprezentat prin Primar să plătească reclamanților indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 6.11.2005, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective; a obligat pârâtul să aloce reclamanților drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv, precum și să emită dispoziția în favoarea acelorași reclamanți pentru consemnarea în carnetele de muncă a indemnizației de dispozitiv, retroactiv începând cu data de 6.11.2005 și în continuare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.500 lei, reprezentând onorariu avocațial, dovedit de reclamanți cu factura fiscală nr. -/ 21.11.2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul A prin Primarul Municipiului A, solicitând modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiuni.
În motivarea recursului, pârâtul recurent a reiterat motivul invocat în fața primei instanțe, iar cu prilejul dezbaterilor, a invocat calitatea de salariați a unor dintre reclamanți, împrejurarea care, în opinia acestuia ar atrage o altă competență și o altă procedură de soluționare a cauzei.
Reclamanții intimați, prin reprezentant, au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurentul - pârât invocă pe cale de excepție lipsa competenței materiale în soluționarea cauzei în primă instanță, susținând că o parte dintre reclamanți au calitatea de salariați iar nu de funcționari publici, aspect ce atrage competența completului specializat al Secției Civile a Tribunalului Arad.
Împrejurarea învederată Curții nu este contestată de către reclamanți, ei înșiși afirmând în cuprinsul cererii de chemare în judecată că au unii calitate de funcționari publici și alții de personal contractual.
Curtea apreciază că această critică este fondată, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situaților pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Tot astfel, potrivit art.2 pct.1 lit. a) din Codul d e procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.35 alin.2 și art.55 din Legea nr.304/2004, cauzele privind conflictele de muncă se judecă de tribunale în completele specializate, constituite din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
Prin urmare, legiuitorul a înțeles să prevadă o competență și o procedură diferită în soluționarea cauzelor privind raporturile de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă, din modul de reglementare și scopul avut în vedere de legiuitor rezultând că această competență este de ordine publică, potrivit dispozițiilor art.159 pct.3 Cod procedură civilă.
Este adevărat că în privința acelor reclamanți care au calitatea de funcționari publici competența a fost respectată prin soluționarea cauzei de către instanța de contencios administrativ însă, în acest stadiu al litigiului nici o parte nu a fost în măsură să indice care dintre multitudinea de reclamanți au calitatea de funcționari publici și care au calitatea de salariați, fiind necesare administrarea unor probe în acest sens, în scopul disjungerii acțiunii, operațiune care de altfel nu poate fi dispusă în etapa recursului.
Concluzionând, Curtea apreciază că se impune casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, Tribunalul Arad, care se va preocupa de clarificarea calității fiecărui reclamant în scopul disjungerii acțiunii.
Față de soluția adoptată, Curtea nu se va mai pronunța asupra celorlalte critici de recurs și va lua act că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, niciuna dintre părți neputând fi considerată căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Municipiul A prin Primarul Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 944/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A, în numele membrilor săi.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Arad.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Primă instanță. Tribunalul Arad
Judecător:
Red./19.05.2009
Tehnored. - / 26.05.2009/2 ex.
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
