Contestație act administrativ fiscal. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 641
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă A împotriva sentinței civile nr. 1048/2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin cererea de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Arad sub nr- la data de 31 10 2008, reclamanta SRL a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice A pentru anulare acte administrative și restituirea sumei de 10.614 RON, achitată ca taxă de primă înmatriculare, sumă actualizată cu indicele de inflație, și cheltuieli de judecată
În susținerea acțiunii reclamanta arată că în cursul lunii ianuarie 2008 achiziționat un autoturism marca Audi Q7, an de fabricație 2008, achitând bugetului de stat suma de 10.614 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare în temeiul art.2141 -214 2 Cod fiscal.
La data de 5 08 2008 reclamanta s-a adresat pârâtei pentru restituirea sumei achitate considerând că impunerea ei este contrară prevederilor art.90 din Tratatul, cererea fiind respinsă cu motivarea că de la data 1 07 2008 intrat în vigoare plata taxei de poluare prin nr.OUG 50/2008.
Reclamanta consideră că este îndreptățită la restituirea acestei sume deoarece achitarea către bugetul de stat s-a făcut înainte de a intra în vigoare nr.OUG 50/2008 iar obiectul acțiunii sale îl constituie restituirea taxei de primă înmatriculare și nu taxa de poluare.
La data de 12 10 2008 pârâta Administrația Finanțelor Publice Aad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că reclamanta nu este îndreptățită să solicite restituirea taxei având în vedere că autoturismul este nou și nu a mai fost înmatriculat anterior, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art.90 (1 ) din Tratatul C
Se mai arată că taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme și autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări.
De asemenea, arată că cererea este parțial lipsită de obiect raportat la faptul că la data de 1 07 2008 intrat în vigoare nr.OUG 50/ 2008 care la art. 11 prevede că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OG 50/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Prin sentința civilă nr. 1048/2.12.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamanta SRL G în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A; a anulat actul administrativ fiscal nr. 8997/ad/ 28 09 2008 emis de pârâtă; a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 10.614 RON cu titlu de taxă de înmatriculare, actualizată cu indicele de inflație; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că reclamanta a cumpărat un autoturism marca Audi Q 7 dintr-un stat membru pentru care plătit ca taxă de primă înmatriculare suma de 10.614 lei iar solicitările de restituire a sumei pe care reclamanta o consideră ilegală, au fost respinse.
Instanța de fond a apreciat că, esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța de fond a constatat că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc ), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 214 ind. 1 alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, trebuie constatată supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat se conchide că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 214 ind.1 -214ind. 3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismelor de către reclamantă, în cuantum de 10.614 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Acțiunea reclamantei este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fără temei legal, întemeiat pe art.21 (4) și 117 Cod procedură fiscală.
Într-adevăr, reclamanta a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor art.214 ind. 1 și 214 ind.3 Cod fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în formă electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismului cumpărat dintr-o țară membră U E, nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamanta, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în anul 2007 dintr-o țară membră
Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 214 ind. 1-214 ind.3 Cod fiscal, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei stabilind că taxa de 10.614 lei a fost ilegal încasată, obligând pe pârâtă să o restituie.
Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale până la data plății efective, instanța de fond a constata că, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datorează dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta Administrația Finanțelor Publice A solicitând casarea sentinței recurate și reținerea spre rejudecare a cauzei în fond cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în condițiile în care prima instanță a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare achitată pentru un autoturism nou fabricat în 2008, neînmatriculat anterior într-o țară membră a Uniunii Europene, iar în acest caz disp. Art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE nu sunt aplicabile. Aceasta deoarece regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme noi în România, situația nefiind discriminatorie întrucât în acest caz taxa de primă înmatriculare trebuia plătită în oricare din statele membre ale CE.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că s-a dispus restituirea sumei actualizată cu rata inflației, deși reclamanta a solicitat actualizarea cu dobânda legală, acestea fiind noțiuni diferite și care au un regim juridic diferit.
Se mai arată faptul că prin apariția OUG nr. 50/2008 prezenta cauză a rămas parțial fără obiect câtă vreme prin art. 11 s-a reglementat procedura restituirii unei părți din taxa plătită cu titlu de primă înmatriculare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este întemeiat după cum urmează:
Din probele depuse la dosar rezultă că reclamanta - SRL Gaa chitat taxa specială pentru autovehicule la prima înmatriculare în România în sumă de 10.614 lei prin ordinul de plată nr. 345/11.06.2008 pentru autoturismul cu număr de înmatriculare AR-29-. Conform facturii seria - din 31.05.2008 aflată la fila 9 dosar fond autoturismul astfel achiziționat are anul de fabricație 2008 fiind un autoturism nou. În condițiile în care este vorba despre prima înmatriculare a unui autoturism nou care nu a fost anterior înmatriculat într-o țară membră a Comunității Europene, Curtea reține că este corectă aplicarea dispozițiilor art.2141- 2143Cod fiscal și nu se poate constata o percepere a unei taxei discriminatorii sau protecționiste ce ar încălca dispozițiile art.90 alin.1 din Tratat
Astfel, conform art.90 alin.1 din Tratatul nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, prin aceasta fiind interzisă aplicarea taxelor interne discriminatorii sau protecționiste. În condițiile în care se proceda la prima înmatriculare în România a unui autoturism ce a fost anterior înmatriculat într-o țară a Comunității Europene în mod constant practica judecătorească a reținut în unanimitate faptul că prin aceasta se produce o discriminare față de autoturismele deja înmatriculate în România pentru care nu mai era necesară achitarea unei asemenea taxe la schimbarea proprietarului. Situația viza exclusiv deci situația autoturismelor ce au fost deja înmatriculate anterior într-o țară a Comunității Europene care se aflau într-o situație discriminatorie față de autoturismele deja înmatriculate în România. O asemenea situație discriminatorie nu se constată însă în cazul autoturismelor noi ce nu au fost anterior înmatriculate nici în România și nici în altă țară a Comunității Europene și cărora li se aplică la data înmatriculării în toate situațiile dispozițiile codului fiscal privind taxa de primă înmatriculare.
În acest context Curtea nu poate reține constatarea primei instanțe potrivit căreia reclamanta a cumpărat autoturismul dintr-un stat membru al Uniunii Europene întrucât din factura existentă la dosarul instanței de fond rezultă că autoturismul a fost achiziționat în România vânzător fiind - SRL
De vreme ce în speță reclamanta nu a făcut dovada că autoturismul achiziționat era un autoturism anterior înmatriculat într-o țară membră a Uniuni Europene, instanța va constata incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal privind plata taxei de primă înmatriculare apreciind ca fiind legal datorată. Prin apariția nr.OUG50/2008 s-a prevăzut o procedură de restituire a sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare, dar această diferență se restituie la cererea contribuabilului și presupune urmarea procedurii prevăzute de art.11 din nr.OUG50/2008 și a Normelor metodologice Capitolul VI lit. a) alin. 1 -17. De vreme ce reclamanta a solicitat exclusiv restituirea taxei de primă înmatriculare instanța de contencios administrativ nu se va pronunța asupra incidenței nr.OUG50/2008 ce va putea fi analizată în situația unei cereri ulterioare a reclamantei de aplicare a dispozițiilor nr.OUG50/2008.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă apreciind că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii în condițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă instanța va admite recursul declarat de recurenta A împotriva sentinței civile nr.1048/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intima - SRL G, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta
Reținând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă privind pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea greșită a legii, Curtea nu va mai analiza motivul de recurs bazat pe art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta A împotriva sentinței civile nr. 1048/2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu - SRL.
Modifică în tot sentința recurată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red./20.05.2009
Tehnored. - /27.05.2009/ 2 ex
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
