Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 642/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 642
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A împotriva sentinței civile nr. 1049/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă avocat, pentru reclamanți intimați, și lipsă se prezintă avocat, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat depune la dosar împuterniciri avocațiale pentru reprezentarea în cauză a reclamanților intimați, și.
Avocatul pârâtei recurente și avocatul reclamanților intimați, și arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților intimați, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul reclamanților intimați, și solicită respingerea recursului, menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzi scrise și chitanțe privind achitarea onorariului avocațial de către reclamanții intimați.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Arad sub nr- la data de 3.11.2008 reclamanții, au chemat în judecată pârâta Direcția de Dezvoltare și asistență Comunitară A pentru a fi obligată la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin.1 lit. și din Legea nr. 188/1999 republicată, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la zi în procent de 25 % pentru fiecare spor din salariul de bază cât și obligarea pârâtei la efectuarea înscrierilor în cartea de muncă.
Reclamanții au arătat că s-au adresat cu o cerere pârâtei prin care solicitau plata acestor drepturi, îndeplinind astfel cerințele art.7 din Legea nr. 554/2004.
Prin răspunsul nr.10973/29.09.2008 solicitarea reclamanților a fost rezolvată în mod nefavorabil.
Tot în motivarea și susținerea acțiunii formulate, reclamanții arată că în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale pentru anul 2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 417/2006.
Aceste drepturi au intrat în vigoare la data de 1.01.2007 iar suspendarea acestor drepturi nu înseamnă abrogarea, ori inexistența lor.
Prin întâmpinare pârâta Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că reclamanții, - sunt funcționari publici, au solicitat inclusiv prin procedură prealabilă, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 %, fiecare spor actualizat cu rata inflației până la plata efectivă și consemnarea acestor mențiuni în cartea de muncă.
Instanța de fond a reținut că în data de 2 02 2008 reclamanta a renunțat la judecată.
Instanța de fond a considerat că sporurile cerute prin acțiune sunt întemeiate începând cu data de prevăzută expres prin art. 25 din Legea nr. 161/2003 respectiv 1.04.2004, și până la data pronunțării hotărârii, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
Cu privire la suspendarea sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța de fond a constatat constată că acestea au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr. 24/2004 privind tehnica legislativă.
Față de lipsa prevederii acestor sporuri prin nr.OG 6/2007 privind salarizarea funcționarului public pentru anul 2007, instanța de fond a constatat că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, întrucât abrogarea trebuie realizată doar în condițiile prevăzute de art.62 din Legea nr. 24/2000, respectiv printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Prin sentința civilă nr. 1049/2.12.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A, pentru plata drepturilor salariale; a obligat pârâta să achite reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu luna aprilie 2004, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la efectuarea plății integrale; suplimentul se va acorda în procent de 25 % din salariul de bază pentru fiecare reclamant începând cu luna aprilie 2004 până la zi; a obligat pârâta la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților; a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei; a obligat pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1.815 lei, reprezentând onorar de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A solicitând admiterea recursului, modificarea în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților,
În motivarea recursului pârâta recurentă Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A arată că prin hotărârea pronunțată, prima instanță a depășit în mod inadmisibil limitele competenței puterii judecătorești, obligând, Serviciul public, de interes local, "Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A" să plătească reclamanților suplimente în cuantum de câte 25% din salariile lor de bază, substituindu-se, astfel, puterii legislative, din moment ce în lege nu sunt prevăzute astfel de procente.
Arată că prima instanță a dispus, în mod inadmisibil, ca reclamanții, în calitatea lor de funcționari publici, să fie beneficiarii unor drepturi bănești suplimentare, totalizând 50% din salariile lor de bază, în timp ce ceilalți funcționari publici din aceeași instituție, inclusiv, cei cu aceeași pregătire, aceeași vechime în muncă și aceleași atribuții, dar care, dintr-un motiv sau altul, nu au promovat o astfel de acțiune, să nu primească astfel de drepturi bănești, ceea ce constituie o inechitate. S-a încălcat prin hotărârea recurată. atât principiul separației puterilor în stat, cât si principiul egalității în drepturi al funcționarilor publici. De asemenea, prima instanță nu a avut în vedere că, potrivit prevederilor art. 31, alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile leșii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Prima instanță nu a avut în vedere că majoritatea instanțelor de contencios administrativ au respins, în mare parte, astfel de acțiuni, ceea ce face ca hotărârea acesteia să nu fie aliniată la practica majorității instanțelor judecătorești, în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut anumite sume sau procente care ar trebui acordate funcționarilor publici, cu titlu de suplimente, în temeiul art. 31, alin. 1, lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,
Prima instanță nu a avut în vedere nici faptul că sumele se plătesc din bani publici, iar în bugetul Serviciul public, de interes local. "Direcția de Dezvoltare si Asistentă Comunitară A" nu au fost prevăzute sume cu astfel de destinații. Mai mult, prima instanță nu a avut în vedere că exercițiile bugetare pe anii 2004 - 2008 au fost încheiate, iar Serviciul public, de interes local, "Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A" nu are posibilitatea de a plăti astfel de drepturi bănești pentru anii anteriori.
Mai arată că hotărârea recurată nu poate fi executată, întrucât prima instanță nu a stabilit sumele care ar trebui plătite fiecărui reclamant în parte.
Cu privire la reclamanta lovită, potrivit dispozitivului hotărârii recurate, prima instanță a luat act, pe de o parte, de renunțarea la judecată a acesteia și totuși reclamanta se află printre funcționarii publici cărora le-a fost admisă acțiunea în contencios administrativ, așa cum a fost formulată, ceea ce constituie o contradicție. Renunțarea la judecată și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, nu pot coexista la un loc, întrucât acestea se exclud reciproc.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Guvernul României a reglementat, an de an. în mod unitar, prin diferite acte normative, drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici
Pârâta recurentă Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară Aai nvocat în drept prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată; ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare; ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005; OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007 și art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare scrisă la dosar.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu disp. art. 304 pct. 8 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat în parte hotărârea recurată în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanții, și a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fără indicarea cuantumului de 25%, menținând în rest hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct.7 al articolului unic al Legii nr.164/16.05.2004, apoi prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006.
În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art. 7 din Decretul Lege nr.167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art.38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe reclamanții intimați la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Chiar dacă cele două suplimente solicitate de reclamanții se regăsesc în Legea nr.188/1999, această lege și nici alte acte normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici, nu le definesc, nu stabilesc modul și condițiile în care se acordă și nici cuantificarea lor, astfel că apare de neînțeles de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat de către reclamanți, având în vedere că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu stabilește cuantumul acestor suplimente.
De altfel nici reclamanții intimați nu au preciza temeiul legal al solicitării procentului de 25%, și nu au indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25%, Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Împrejurarea că instanța de fond nu a stabilit în concret sumele ce urmează a fi achitate reclamanților intimați nu are importanță, atâta timp cât aceste sume pot fi calculate ulterior, astfel că apărarea recurentei pe acest considerent este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta recurentă Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A împotriva sentinței civile nr. 1049/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și,
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanții, și a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fără indicarea cuantumului de 25%.
Menține în rest hotărârea recurată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Primă instanță. Tribunalul Arad
Judecător:
Red./25.05.2009
Tehnored. - / 26.05.2009/2 ex
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
