Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 640/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 640
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, și intervenienții, N, G, G, a, A, a, G, A, EN., G, aș, A, -, Dorine, A, G, G, A, a, G, -, G, a, a, G, G, Haica, Copil, G, a, G, a, A, iu, G, iu, T, a, G, u, Tutea, B, ina G, G, scu, A, G, Talan, Copil, Copil, V, ta, Atila, G, Bonca, Lango, u, G, R, Reghis, AlH., G, Bodârlău, și Haica împotriva sentinței civile nr.1018/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții și intervenienții recurenți lipsă avocat, lipsă pârâți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului recurenților.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Ministerul Administrației și Internelor, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului recurenților.
Avocatul recurenților arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamanților și intervenienților recurenți solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamanților și intervenienților, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar practică judiciară constând în încheierea civilă pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Arad sub nr- la data de 13.10.2008, reclamantul și în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A, au solicitat instanței să fie obligat pârâtul să le plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c)-d) din Legea 188/1999, republicată, de câte 25% din salariul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective, pentru perioada 01.04.2004 până la zi, precum și obligarea pârâtului la înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră A și în această calitate avea dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâtul nici după această data nu a intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salarului prevăzut de lege, reclamanții au considerat că sunt îndreptățiți la plata lor, drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin. 1, lit. d din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
Prin întâmpinare pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Aac erut respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că reclamanții sunt funcționari publici cu statut special potrivit art.1 (1) din Legea nr.360/2002, fiindu-li-se aplicabile aceste prevederi, întrucât art.78 (1) din această lege face trimitere la Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici numai în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Pe de altă parte nr.OG38/2003 privind salarizarea polițiștilor nu prevede aceste sporuri.
Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a cu motivarea că acesta este ordonator principal de credite, iar în cazul în care instanța va admite acțiunea reclamanților să fie obligat chematul în garanție să pună la dispoziție sumele necesare plății drepturilor salariale.
Prin precizarea de acțiune reclamanții au chemat în judecată ca și pârât și
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții, N, G, G, a, A, a, G, A, EN., G, aș, A, -, Dorine, A, G, G, A, a, G, -, G, a, a, G, G, Haica, Copil, G, a, G, a, A, iu, G, iu, T, a, G, u, Tutea, B, ina G, G, scu, A, G, Talan, Copil, Copil, V, ta, Atila, G, Bonca, Lango, u, G, R, Reghis, AlH., G, Bodârlău, Haica, împotriva pârâților Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând plata aceleiași sporuri cu menținerea perioadei pentru care o cer actualizate cu indicele de inflație și înscrierea în carnetul de muncă pentru aceleași motive de fapt și drept menționate Prima instanță a reținut că reclamanții și intervenienții sunt funcționari publici cu statut special în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră A și au formulat acțiunea întrucât nu au beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici
Conform art. 29 alin 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare"
Aplicarea dispozițiilor art. 2 alin 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr.2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999, prevederile art. 2 alin 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.2 a Legii nr.188/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază
Deși reclamanții și intervenienții solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent
La solicitarea instanței de fond de a preciza temeiul legal al solicitării procentului de 25%, reprezentantul reclamanților și intervenienților nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% instanța de fond a reținut ca inadmisibilă cererea reclamanților și intervenienților și a dat eficiență Deciziei nr.820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative"
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești
Prima instanță consideră că cuantificarea drepturilor salariale solicitate impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or, aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1018/26.11.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins excepția de prescripție a dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative; a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții, și intervenienții, N, G, G, a, A, a, G, A, EN., G, aș, A, -, Dorine, A, G, G, A, a, G, -, G, a, a, G, G, Haica, Copil, G, a, G, a, A, iu, G, iu, T, a, G, u, Tutea, B, ina G, G, scu, A, G, Talan, Copil, Copil, V, ta, Atila, G, Bonca, Lango, u, G, R, Reghis, AlH., G, Bodârlău, și Haica împotriva pârâților Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A și Ministerul Internelor și Reformei Administrative; a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative formulată de Inspectoratul Județean al poliției de Frontieră A, fără cheltuieli de judecată,
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și intervenienții, N, G, G, a, A, a, G, A, EN., G, aș, A, -, Dorine, A, G, G, A, a, G, -, G, a, a, G, G, Haica, Copil, G, a, G, a, A, iu, G, iu, T, a, G, u, Tutea, B, ina G, G, scu, A, G, Talan, Copil, Copil, V, ta, Atila, G, Bonca, Lango, u, G, R, Reghis, AlH., G, Bodârlău, și Haica împotriva sentinței civile nr.1018/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în totalitate sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei pe fond; admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform prevederilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la zi, astfel: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de; obligarea paratei la înscrierea in cartea de munca a acestor sporuri, in conformitate cu Decretul nr. 92/1976; cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului recurenții arată că apreciază că temeiul legal pentru acordarea drepturilor solicitate îl constituie, prevederile art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare,
Mai arată că printr-o decizie irevocabilă pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a statuat că: " este lipsit de relevanță că printr-un act normativ nu s-a prevăzut cuantumul drepturilor salariale pretinse prin acțiune, acesta nefiind un motiv pentru a nu fi acordate pentru că printr-o astfel de interpretare s-ar ajunge la inefectivitatea unor dispoziții legale, parte a dreptului pozitiv, ceea ce ar fi inadmisibil" (decizia civilă nr. 33/23.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-).
Acest argument exprimat de o instanță de control care s-a pronunțat irevocabil într-o speță identică cu cea depusă de recurenți, a fost depus ca practică la dosar împreună cu practica altor curți de apel din țară de care nu s-a ținut cont, iar față de această soluție consideră că sunt discriminați față de colegii lor din aceleiași instituții din tară fiind în subordinea aceluiași minister.
Referitor la pct. 2), recurenții arată că instanța de fond a apreciat că nu are competență să se pronunțe cu privire la stabilirea cuantumurilor acestor sporuri dar cu toate acestea dispune respingerea acțiunii, cu toate că drepturile solicitate sunt prevăzute în mod expres la 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, fiind suspendată prin acte succesive acordarea acestor drepturi și nu existența lor, cum în mod eronat a apreciat instanța de fond.
Mai arată că drepturile solicitate sunt prevăzute și la această dată în Legea nr. 188/1999, nefiind niciodată abrogate, iar instanța de fond nu era în măsură să dispună neacordarea unor drepturi salariale prevăzute în mod expres de un act normativ.
Mai arată că potrivit art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, " orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", astfel încât dreptul recurenților la acordarea sporurilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezintă un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art. 1 din Protocolul sus-menționat.
De asemenea, în art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este instituit principiul apărării oricărei persoane împotriva discriminărilor de orice fel, în timp ce la art. 7 coroborat cu art. 23 pct. 2 din același document este instituit principiul potrivit căruia este interzisă orice discriminare a salariaților din punct de vedere al protecției sociale în cadrul aceluiași sector de activitate, în speță sectorul bugetar.
Arată că în legislația română au fost adoptate norme care interzic discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, principiu consacrat de prevederile art. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege iar principiul egalității între cetățeni și principiul excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate. De asemenea, la art. 2 din nr.OUG 137/2000, se prevede în mod expres faptul că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,. apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În ceea ce privește noțiunea de "discriminare", arată recurenții că practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut în mod constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă - Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002 în cauza Duchez contra României, Decizia din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României, decizii avute în vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile Unite în pronunțarea Deciziei nr. 21/10.03.2008.
În drept, recurenții au indicat disp. Art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1. pr. Civilă.
Pârâtul Ministerul Administrație și Internelor a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării pârâtul intimat Ministerul Administrație și Internelor arată că potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, privind Statutul polițistului,Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului". Polițiștilor le sunt aplicabile, în principal, prevederile Legii nr. 360/2002, care are caracter de normă specială, iar în domeniile neacoperite de acest act normativ, le sunt aplicabile prevederile normei generale, reprezentate de Legea nr. 188/1999.
Salarizarea polițiștilor a fost reglementată la art. 22 alin. (5) din Legea nr. 360/2002, care prevede: "Funcțiile și modul de salarizare ale polițiștilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi"
În temeiul acestei prevederi, a fost emisă nr.OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, act normativ intrat în vigoare la data de 01.01.2004, care nu prevede acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare polițiștilor-funcționari publici cu statut special.
In consecință, intimatul solicită să se constate că salarizarea polițiștilor nu reprezintă un domeniu nereglementat pentru a putea fi aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999.
Pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Aad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării pârâtul intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A arată că recurenții reclamanți sunt polițiști, funcționari publici cu statut special, în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră A și au formulat acțiunea inițială solicitând pretinse drepturile salariale potrivit art 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: "a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă, c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Dispozițiile art. 29 din Legea 188/1999, reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici. Prin legi speciale s-a stabilit insa pentru fiecare categorie de funcționari publici procentul sporurilor și suplimentelor de care aceștia beneficiază pe lângă salariile de bază. Ordonanța Guvernului 38/2003 este actul normativ care reglementează salarizarea polițiștilor.
polițiștilor și nici a altor categorii de salariați.
Pârâtul arată că deși instanța de fond a pus în vedere reclamanților să indice temeiul legal al solicitării procentelor de 25 % aceștia nu au indicat temeiul de drept care să justifice acordare procentelor solicitate, astfel că în mod corect instanța de fond nu s-a putut pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici o competență de a se substitui legiuitorului ori executantului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu care lege nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
Mai arată că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamanți șt intervenienții, astfel că instanța de fond in mod corect a respins acțiunea acestora pentru plata suplimentelor salariale cerute ca fiind în procent de 25 % fiecare din salariu de bază, ca fiind lipsită de temei legal.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinica si legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții și intervenienții au calitatea de funcționari publici cu statut special - polițisti de frontieră, aflându-se în raporturi de serviciu cu pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Solicitarea acestora privind plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în cuantum de câte 25 % începând cu 01.04.2004 și până la zi a fost corect respinsă de prima instanță ținând cont de faptul că aceștia nu pot invoca drept temei dispozițiile art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată care prevede dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei.
Aceasta deoarece prin apariția Legii nr.360/2002 polițiștii au dobândit calitatea de funcționar public cu statut special. Este adevărat că potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 și cu alte acte normative în vigoare aplicabile funcționarilor publice dar numai în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Or, domeniul salarizării polițiștilor are o reglementare specială cuprinsă în nr.OG38/2003, act normativ care nu face nici o referire la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nici nu se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată. În condițiile în care recurenții nu au calitatea de funcționari public ci de funcționar public cu statut special - polițisti de frontieră, statutul special al acestora le conferă alte drepturi salariale decât cele cuprinse în Legea nr.188/1999 republicată și anume drepturi salariale prevăzute de nr.OG38/2003, unde nu se regăsesc drepturile reclamate.
Susținerea recurenților potrivit căreia prin neplata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare se produce o discriminare interzisă de art.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului nu poate fi reținută în cauză întrucât nu se poate vorbi despre discriminare decât în prezența unei diferențe de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage și care tratament diferențiat nu are o justificare legitimă, rezonabilă și obiectivă. Or, Curtea constată că pe de o parte, recurenții ca și polițisti de frontieră nu se află într-o situație de analogie cu funcționarii publici cărora li se aplică prevederile Legii nr.188/1999, republicată întrucât au un statut special reglementat printr-o lege distinctă, Legea nr.360/2002 iar nu prin Legea nr.188/1999.
Statutul special rezultă din dispozițiile art.1 alin.1 - 3 din Legea nr.360/2002 și este conferit de îndatoririle și riscurile deosebite pe car le comportă exercitarea profesiei de polițist, de portul de armă și de celelalte diferențieri exprese în Legea nr.360/2002, iar acest statut special face diferența între profesia recurenților și un alt funcționar public căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 aspect ce a determinat de altfel și adoptarea unor norme speciale de salarizare cuprinse în nr.OG38/2003, motiv pentru care Curtea apreciază că nu se poate reține existența unui tratament diferențiat nejustificat între polițiștii - funcționari publici cu statut special și celelalte categorii de funcționari publici, astfel încât recurenții nu pot pretinde aplicarea dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999.
Nu vor fi reținute nici susținerile recurenților potrivit cărora respingerea cererii de plată a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare ar aduce atingere art.1 din Primul Protocol la. întrucât dreptul pretins de recurenți este un drept de creanță și pentru ca drepturile de creanță să intre în noțiunea de "bun" a art.1 Primul Protocol este necesar așa cum a reținut constant ca recurenții să aibă o speranță legitimă în a-și vedea realizate aceste drepturi de creanță, speranță care poate rezulta și dintr-o practică constantă a instanțelor judecătorești în aceeași privință.
Practica invocată de către recurenți nu este izvor de drept, care să oblige instanțele să pronunțe aceleași soluții și totodată instanțele judecătorești au dreptul legal să-și reconsidere practica existentă în anumite domenii.
De altfel la solicitarea instanței de fond de a preciza temeiul legal al solicitării procentului de 25%, reprezentantul reclamanților și intervenienților nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% instanța de fond a reținut ca inadmisibilă cererea reclamanților și intervenienților și a dat eficiență Deciziei nr.820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative"
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești
Prima instanță consideră că cuantificarea drepturilor salariale solicitate impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or, aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, apreciind că nu există nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii de natura celor expuse la art.304 Cod procedură civilă, Curtea, examinând hotărârea și prin prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, conform art.312 alin.1 teza II-a Cod procedură civilă va proceda la respingerea recursului declarat de recurenți ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, și intervenienții, N, G, G, a, A, a, G, A, EN., G, aș, A, -, Dorine, A, G, G, A, a, G, -, G, a, a, G, G, Haica, Copil, G, a, G, a, A, iu, G, iu, T, a, G, u, Tutea, B, ina G, G, scu, A, G, Talan, Copil, Copil, V, ta, Atila, G, Bonca, Lango, u, G, R, Reghis, AlH., G, Bodârlău, și Haica împotriva sentinței civile nr.1018/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red. /25.05.2009
Tehnored - / 26.05.2008/ 2 ex.
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
