Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 646/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr.646 /CA/2009 -
Ședința publică
din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela Judecător
- - - Judecător
- - - Președinte secție
- Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă din O,-/A, - 159. 11, județul B împotriva Sentinței nr. 311/CA/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEE. B, cu sediul în O,-/A, având ca obiect - LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.242 Cod Procedură Civilă după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.311/CA /21.04.2009 Tribunalul Bihorar espins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PROTECȚIA MEE.
Pentru a pronunța astfel, din examinarea acestor dispoziții legale, instanța a constatat că sporurile în discuție, deși sunt expres prevăzute în lege, nu sunt cuantificate, astfel încât solicitarea reclaN. de a obliga pârâta la plata acestor drepturi în cuantum de 25 % nu au un temei legal.
Instanța a reținut că pentru a fi posibilă cuantificarea, respectiv calcularea, suplimentului postului și a suplimentului treptei de zare, ca părți componente ale ului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea, respectiv executarea, articolului nr.31 din 188/1999, atribuție care, conform principiului separației puterilor în stat, revine fie puterii legislative prin promovarea unui act normativ cu forță juridică de lege, fie puterii executive prin promovarea unei hotărâri date în executarea prevederilor cuprinse în 188/1999.
Prin acordarea de către instanța de judecată a unui cuantum care nu este prevăzut de lege, s-ar nesocoti Decizia Curții Constituționale nr.820/2008, care stipulează că instanțele judecătorești nu au competența de a înlocui sau de a adăuga la anumite acte normative, precum și s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, conform cărora puterea judecătorească are menirea de a aplica dispozițiile legale, și nu de a elabora și adopta aceste dispoziții, atribuție care revine exclusiv puterii legislative.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că potrivit art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul la un u compus și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de zare, prevederi legale a căror aplicare a fost suspendată succesiv prin ordonanțe de guvern, dar aceste drepturi au reintrat în vigoare la încetarea perioadei de suspendare, conform art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000.
Prima instanță a constat că sporurile în discuție deși sunt expres prevăzute în lege, nu sunt cuantificate, iar solicitarea reclaN. în acest sens nu are temei legal, însă este un principiu de drept ca o normă legală odată reglementă trebuie să producă efecte.
Omisiunea legiuitorului de a reglementa modul concret de aplicare a unui drept, trebuie sancționată de instanța de judecată.
Potrivit asrt.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice pers fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă.
Intimatul n-a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul dispozițiilor articolului 3041cod procedură civilă, instanța constată că hotărârea atacată este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Recurenta reclamantă a avut calitatea de funcționar public în perioada 17.08.2006 - 19.03.2008, situație în care a solicitat în prezenta cauză obligarea pârâtului la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului treptei în procent de 25% din ul de bază.
Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de zare a fost indicat de reclamantă ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform căruia "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un u compus din: ul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de zare".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de zare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor ale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor ale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, instanța reține că, în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind zarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a ului funcționarilor publici, compus din cinci componente: ul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de zare, alte prime și sporuri.
Instanța constată, însă, că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de zare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale ului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea apreciază că este legală și temeinică sentința pronunțată în cauză, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, iar acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpressis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor al al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
În speță, nu se pot invoca dispozițiile articolului 1 din Protocol, deoarece conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că aparține categoriei juridice de "creanță", el nu poate fi considerat ca "valoare patrimonială", respectiv ca bun în sensul prevăzut de articolul1, decât dacă are o "bază suficientă în dreptul intern", spre exemplu dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale. Principiul legalității înseamnă "existența de norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile".
Or, în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, căci în condițiile nereglementării cuantumului sporurilor prevăzute de lege pentru funcționarii publici, nu se poate afirma existența unor norme de drept precise și previzibile, ci din contră, există o incertitudine de natura legislativă, pe care o instanță de judecată nu o poate acoperi, decât cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se impune respingerea recursului ca nefondat.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă din O,-/A, - 159. 11, județul B împotriva Sentinței nr. 311/CA/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEE. B, cu sediul în O,-/A, pe care o menține în totul.
cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
jud. fond -
Red.dec. S - 17.12.2009
Tehnored. - 17.12.2009- 4 exemplare
Emis 2 comunicări predate la expediție -
1. recurenta reclamantă din O,-/A, - 159. 11, județul B
2. intimata pârâtă AG. PT PROTECȚIA MEE. B, O,-/
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Băltărete Savina
