Contestație act administrativ fiscal. Decizia 642/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 642/CA/2009 -
Ședința publică
din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - Președinte secție
- Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GEO. A FINANȚELOR PUBLICE a Județului S M,cu sediul în Romană nr. 3-5, împotriva Sentinței nr. 294/CA/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, în contradictoriu cuintimatul reclamant,cu reședința în B,-,.115,.1.25, sect.5, având ca obiect - CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului, constată că prin Sentința nr. 294/CA din 05.05.2009 Tribunalul Satu Marear espins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare invocată de pârâtă și a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei DIRECȚIA GEO. A FINANȚELOR PUBLICE S M și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2998,48 lei reprezentând taxa specială pentru autovehicule, actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, analizând actele aflate la dosarul cauzei, a reținut în fapt următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru UE, pentru care a achitat suma de 2998,48 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, prevăzută de art.214 indice 1 - 214 indice 3 Cod fiscal, conform chitanței seria - nr.- din 16.08.2007 (fila 3).
Reclamantul a solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, cererea fiind respinsă prin adresa nr.59859 din 13.08.2008 emisă de pârâtă (fila 5).
Contestația formulată de reclamant împotriva acestui refuz a fost respinsă de pârâtă prin răspunsul comunicat sub nr.82545 din 23.10.2008, întemeiat pe prevederile pct. VI alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, conform cărora reclamantul este îndreptățit a solicita restituirea doar a diferenței dintre taxa specială încasată și taxa de poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 (fila 7).
Reținând această stare de fapt, cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare, invocate de pârâtă prin întâmpinare, asupra căreia instanța se pronunță cu întâietate în conformitate cu prevederile art.137 Cod de procedură civilă, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Prin contestație (fila 6), reclamantul a solicitat organului fiscal care a încasat taxa specială pentru autovehicule, restituirea integrală acestei taxe, apreciată ca fiind încasată în mod nelegal.
Prin răspunsurile formulate, autoritatea publică fiscală comunică reclamantului că nu poate da curs favorabil solicitării sale, invocând prevederile pct.VI, alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008.
Refuzul astfel exprimat al pârâtei, care constituie în fapt o manifestare unilaterală de voință a organului fiscal competent ce privește drepturi și obligații fiscale, are natura juridică a unui act administrativ fiscal în înțelesul art.41 Cod de procedură fiscală care poate fi cercetat sub aspectul legalității de instanța de contencios administrativ întrucât constituie un act administrativ așa cum este definit de art.2 lit.c din Legea nr.554/2004.
Astfel, instanța a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul dintre părți, excepția necompetenței sale materiale invocate de pârâtă fiind neîntemeiată.
Cu privire la fondul cererii reclamantului, instanța constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.214 indice 1 - art.214 indice 3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și pct.31 indice 1 - 31 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.1861/2006, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se instituie asupra tuturor autoturismelor înaintea primei lor înmatriculări în România, atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate aduse din import.
Această taxă nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România, dar se percepe pentru cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene: "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Scopul acestei reglementări comunitare, așa cum se reține din jurisprudența CJCE, este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne și care discriminează produsele provenite din alte state membre.
Cum în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în țară, dar se datorează o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare pentru care se solicită reînmatricularea în România, este evident că prin instituirea acestei taxe legiuitorul român a încălcat dispozițiile art.90 din TCE, prin crearea unui regim fiscal discriminatoriu între produsele importate și cele autohtone, de natură similară.
Prin Legea nr.157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană, efectele acestei aderări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, conform cărora:
"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României, Guvernul șiautoritatea judecătoreascăgarantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".
Reținând principiul supremației dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre, Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin jurisprudența sa, a consacrat și consecințele practice ale acestui principiu, respectiv că: aplicarea normelor dreptului comunitar cu prioritate față de dreptul intern nu trebuie condiționată de declararea unei legi ca neconstituțională; instanțele naționale nu vor putea aplica măsuri legislative interne care sunt în contradicție cu dreptul comunitar, chiar dacă acestea sunt adoptate după aderarea la UE; instanțele naționale trebuie să aplice dreptul comunitar în totalitate și prin urmare sunt obligate să înlăture dispozițiile interne contrare acestuia (cauza Costa/ENEL, cauza Simmenthal/ Ministerul Finanțelor din Italia).
Așadar, în conformitate cu prevederile constituționale precitate precum și cu jurisprudența CJCE, judecătorul național este obligat să aplice în mod direct normele dreptului comunitar, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, constatând că normele interne, respectiv art.214 indice 1 - 214 indice 3 Codul fiscal sunt contrare dispozițiilor Tratatului CE, și reținând aplicabilitatea prioritară și directă a normelor comunitare, instanța a apreciat că actele administrative emise de pârâtă în aplicarea dispozițiilor legale care reglementează taxa specială de primă înmatriculare sunt nelegale, motiv pentru care se impune obligarea pârâtei la restituirea integrală a acestei taxe.
În ce privește susținerea pârâtei în sensul că prin art.11 din OUG nr.50/2008 s-a instituit temeiul legal pentru restituirea în parte a taxei achitate în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a acesteia, instanța apreciază că pârâta nu poate invoca aceste prevederi legale pentru respingerea cererii reclamantului, în condițiile în care nu există un temei pentru ca pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autovehiculului în România, cunoscut fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art.15 alin.2 din Constituție.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Prin OUG 50/2008 a fost instituită "taxa pe poluare" care a intrat în vigoare la 01.07.2008, conform căreia la articolul 11, se prevede că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență", prin urmare legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitată în perioada menționată mai sus și nu restituirea integrală a taxei.
Nu în ultimul, s-a arătat că nu există un act administrativ fiscal de impunere, prin care să se fi solicitat achitarea taxei speciale de înmatriculare.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă, rap. la art. 20 pct. 1 din Legea 554/2004.
Intimatul nu și-a precizat poziția asupra recursului.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefundat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor legale din Codul fiscal, precum și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care era afișată, în formă electronică, în mod public. Operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Comunității Europene nu era posibilă fără plata taxei. Însă, organul fiscal care a încasat taxa nu emite un act fiscal, titlu de creanța, care să materializeze operațiunea, astfel că, în această împrejurare, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de plata acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are un suport material.
Pe fondul cauzei, în mod corect a procedat prima instanță, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul,"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul formulat și menținută ca legală și temeinică sentința nr. 294/CA/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurenta pârâtă DIRECȚIA GEO. A FINANȚELOR PUBLICE a Județului S M,cu sediul în Romană nr. 3-5, împotriva Sentinței nr. 294/CA/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cuintimatul reclamant,cu reședința în B,-,.115,.1.25, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Jud fond
Red.dec. M - 17.12.2009
Tehnored. - 21.12.2009 - 4 exemplare
Emis /exped - 2 comunicări:
1.recurenta pârâtă DIRECȚIA GEO. A FINANȚELOR PUBLICE a Jud.S M,cu sediul în Romană nr. 3-5,
2.intimatul reclamant,cu reședința în B,-,.115,.1.25,
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Băltărete Savina
