Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 655/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.655
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 187 din 18.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios B și Inspectoratul Județean al Poliției județului T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea pârâtei recurente, lipsă fiind reclamantul intimat și pârâtele intimate.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea acesteia.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la Tribunalul Timiș -sectia contencios administrativ- sub nr.6531/30/14.09.2007 reclamantul a solicitat in contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Inspectoratul Județean de Poliție al Județului T si Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, obligarea paraților la plata primei de concediu cuvenite pe anii 2004, 2005 si 2006 conform art. 37 pct. 2 OG 38/2003 precum si a sporului de fidelitate pe anul 2005 prevăzute de art.6 OG 38/2003, sume actualizate in raport cu rata inflației si obligarea Ministerului Finanțelor Publice sa aloce fondurile necesare acordării drepturilor solicitate.
In motivarea acțiunii, se arata ca prin art.37 pct.2 din OG nr.38/2003, s-a prevăzut ca polițiștii au dreptul, la plecarea in concediul de odihna la o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, iar de la data intrării in vigoare a OG nr.38/2003, reclamantul nu a beneficiat de aceasta dispoziție legala, aceasta fiind suspendata odată cu intrarea in vigoare.
Chiar daca a fost suspendat, nu se poate retine ca acest drept nu a existat, suspendarea nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cat timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturata existenta pe anii 2006. considera astfel, ar contravenii prev.art.53 din Constituția României si art.1 din Protocolul din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale. Pe de alta parte art. 41 din Constituția României statuează ca salariații au dreptul la protecția sociala a muncii printre care si concediul de odihna plătit iar potrivit art 53 restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusa numai daca este necesara, iar măsura trebuie sa fie proporționala cu situația care a determinat-o și fără a aduce atingere existentei dreptului.
De asemenea se mai arata ca potrivit art 38 din Codul muncii salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la aceste drepturi sau limitarea lor este lovita de nulitate. Se mai invoca totodată decizia nr. XII /5.02.2007 a Jc are a stabilit ca polițiștilor li se cuvine prima de concediu pe anii 2004-2006.
Referitor la plata sporului de fidelitate se arata ca acesta este stabilit prin art. 6 OG 38/2003, iar pentru anul 2005 fost suspendat in baza art. 2 al.1 OUG 118/2004. Chiar daca a fost suspendat, nu se poate considera ca aceste drepturi nu au existat întrucât plata sporului a fost reluata in 2006 iar dispozițiile de suspendare nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate.
In drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art.37 pct.2 si art. 6 din OG nr.38/2003, art.41 al.2 Constituția României.
Prin întâmpinarea depusă la dosar paratul A, s-a opus la admiterea acțiunii, arătând ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, au fost suspendate succesiv prin prev.art.9 al.7 din nr.507/2003, pana la 31.12.2004 si prin art.8 al.7 dinL.nr.511/2004, pana la 31.12.2005, iar Curtea Constituționala prin Decizia nr.38 / 25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi din legile bugetare anuale.
Totodată, pârâtul MIRA a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cu motivarea că potrivit HG nr. 208/2005, bugetul de stat este gestionat de MEF, iar în ipoteza admiterii acțiunii,acesta trebuie să vireze sumele necesare efectuării acestor plăți.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul IPJ Tas olicitat constatarea lipsei calității procesuale pasive începând cu 1.10.2005 arătând că de la această dată reclamantul nu a mai avut raporturi de serviciu cu IPJ T activând ca agent de politie în cadrul Secției regionale de Poliție Transporturi
Pe fondul cauzei, s-a opus la admiterea acțiunii, arătând ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, au fost suspendate succesiv prin prev.art.9 al.7 din nr.507/2003, până la 31.12.2004 și prin art.8 al.7 dinL.nr.511/2004, pana la 31.12.2005, iar Curtea Constituționala prin Decizia nr.38/25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi din legile bugetare anuale.
Se mai arată că bugetul MIRA a fost aprobat prin nr.379/2005, care la art.5 al.5, menține starea de suspendare a acestor drepturi, astfel încât plata ar presupune încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar F prin DGFP T în baza mandatului nr.-/30.11.2007, s-a opus la admiterea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, întrucât nu are calitate de ordonator principal de credite, atribuțiile privind salarizarea sau acordarea altor sume fiind exclusiv în sarcina instituțiilor în care își desfășoară activitatea reclamantul. A invocat totodată excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 al.1 din L 554/2004 iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 187 din 18.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepțiile și a admis acțiunea formulată de reclamantul din T,-,.7 în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios B, Ministerul Finanțelor Publice B prin DGFP T, cu sediul in T,- si Inspectoratul Județean de Poliție al Județului
A obligat parații Ministerul Internelor si Reformei Administrative și J la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2004,2005, 2006 inclusiv și a sporului de fidelitate pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care vor fi redistribuite către ordonatorul secundar de credite T, în vederea achitării acestora către reclamant.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev.de art.7 din nr.554/2004, instanța a reținut că, disp.art.91 ind.1 din nr.215/2006, prevăd competența instanțelor de contencios-administrativ în cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici, iar trimiterea la instanța de contencios-administrativ, este o trimitere la aplicarea nr.554/2004.
Cu toate acestea, prev.art.7 din nr.554/2004, privind procedura prealabilă, nu sunt aplicabile în speța, întrucât acestea vizează situația în care o persoană se consideră vătămată într-un drept al său, sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral. Deci, nu în toate situațiile în care se stabilește competența instanței de contencios-administrativ este necesară și îndeplinirea procedurii prealabile, ci doar in cazul existenței unui act administrativ vătămător așa cum este definit actul administrativ la art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, nu și în cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau a tăcerii autorităților sau instituțiilor publice, textul de lege referindu-se la vătămarea produsă printr-un act administrativ unilateral.
Ca atare în speță, în lipsa unui act administrativ unilateral, reclamantul nu avea obligația parcurgerii procedurii prealabile prev.de art.7 din Lg.nr.554/2004, aflându-se în fapt în fata unei tăceri a instituțiilor publice, astfel încât, instanța a respins excepția invocată de.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a, instanța nu a contestat faptul că neavând calitatea de ordonator principal de credite, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare dispoziția de plată instituită ca efect al admiterii acțiunii față de parați, nu-l vizează direct, dar această calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul MIRA și a sumelor pretinse, aspect ce justifică necesitatea că prezenta hotărâre să-i fie opozabilă și.
Apoi, câtă vreme reclamantul a fixat cadrul procesual prin chemarea în judecată a MEF pentru alocarea sumelor necesare plăților pretinse, instanța a apreciat că nu se poate proceda ca efect al admiterii acțiunii, și la admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul MIRA, fiind incompatibilă calitatea de pârât, direct obligat, cu aceea de chemata în garanție.
Totodată, susținerea pârâtului IPJ T privind lipsa calității procesuale pasive raportat la faptul că reclamantul este angajat al Secției Regionale de Poliție Transporturi T,ce este direct subordonată Inspectoratului General al Poliției Române, nu are relevanță juridică în cauză câtă vreme rezultă că reclamantul este angajat al MIRA, iar drepturile salariale îi sunt achitate de către IPJ
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată este întemeiată, iar pe cale de consecință a fost admisă pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
Reclamantul, conform susținerilor acestuia și a scriptelor depuse la dosarul cauzei, are calitatea de angajat și își desfășoară activitatea profesională ca și funcționar public civil cu statut special în conformitate cu art.1 din nr.360/2002.
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare îi sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, care atrage astfel competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componență a drepturilor salariale și se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi cuvenite polițiștilor, prevede că "la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării in concediu".
Este adevărat, că disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat până la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 pana la 31.12.2005 și prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendată până la 31.12.2006.
Nu se poate reține, susținerea reclamantului că aceste suspendări contravin disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca și drept fundamental înscris între drepturile și libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituția României nu se confundă cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, aceasta fiind adiacentă indemnizației de concediu.
Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța reținut că reclamantul în aceiași calitate de funcționar public cu statut special-agent de politie, beneficiază de prev.art.6 din OG nr.38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de baza, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Este adevărat că, prin disp.art.2 al.1 din OUG nr.118/2004, aprobată prin nr.28/2005, pentru anul 2005, s-a suspendat aplicarea disp.6 din OG nr.38/2003, dar nu se poate considera că drepturile stabilite prin art.6 din OG nr.38/2003, nu există, câtă vreme dispozițiile legale ce-i consacră, sunt în vigoare, în prezent nemaifiind suspendată aplicarea acesteia, iar pe de altă parte aceste disp. nu au fost declarate neconstituționale. Pe de altă parte, plata sporului de fidelitate a fost reluată pentru anul 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T în reprezentarea F B, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor ca pârât sau ca și chemat în garanție deoarece, pe de o parte, între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nicio relație de serviciu sau raport de muncă, iar pe de altă parte, Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, respectând procedura reglementată potrivit dispozițiilor art. 16 - 30 din Legea nr. 500/2002 modificată, privind finanțele publice, reglementări legale care erau în vigoare pentru perioada la care se face referire în acțiune.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministerul Economiei și Finanțelor și prin urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu poate fi obligat la plată un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare de stat care sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare.
Prin urmare, atribuțiile privind salarizarea sau acordarea de alte sume o au instituțiile în cadrul cărora funcționează ca angajați reclamanții.
De asemenea apreciază că, în mod eronat a fost admisă cererea de chemare în garanție, întrucât cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative este inadmisibilă, având în vedere faptul că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 60 - 63 Cod procedură civilă, respectiv, instituția chematei în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire, obligație care însă în speță cu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor. Astfel încât, pe cale de consecință, solicită instanței și respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ca inadmisibilă.
Cererea de chemare în garanție este o acțiune incidentă, temeiul acesteia trebuie să îl constituie obligația de garanție care îi revine chematului în garanție în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire, condiții pe care nu le regăsește în cauza de față.
Cu privire la fondul cauzei, se invocă prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004.
Se mai invocă și faptul că în anul 2005, aplicabilitatea dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003 a fost suspendarea.
Recursul este neîntemeiat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor B, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată și aceasta pentru că toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, Legea nr. 500/2002 conținând prevederi care obligă Ministerul Economiei și Finanțelor de a coordona sistemul bugetar, în privința pregătirii proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție, sens în care prezenta decizie se impune să-i fie opozabilă pentru a proceda la virarea sumelor de bani necesare ordonatorului principal de credite din acest punct de vedere fiind justificată și cererea de chemare în garanție sistematică a dispozițiilor art. 91 și 93 din Legea nr. 188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precitat nu prevede obligativitatea parcurgerii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.
De precizat că în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art. 89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată.
În consecință, Legea nr. 188/1999, se aplică prioritar, în raport de reglementarea cu caracter general prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.
Sub un alt aspect, prin art. 6 din nr.OG 38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 132 din 09.02.2004, acești funcționari, în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor de fidelitate în funcție de vechimea în muncă.
Aplicarea prevederilor art. 6 din nr.OG 38/2003 a fost suspendată pentru anul 2005, în baza art. 2 aliniatul 1 din nr.OUG 118 din 28 mai 2004.
Faptul că exercițiul drepturilor în discuție, au fost suspendate, nu echivalează cu înlăturarea existenței lor cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contravenii atât art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din protocolul nr. 1 adiționat la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Drept urmare, dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiul prevederii legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2006.
Că este așa, rezultă fără echivoc șți din prevederile art. 64 aliniatul 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă recursul de față ca neîntemeiat, în baza dispozițiilor art. 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 187 din 18.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
Red./16.06.2008
Tehnoredact. /2 ex./19.06.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecători,
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
