Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 654/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 654
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent Instituția Prefectului C-S, împotriva sentinței civile nr. 302/5.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, G, G, și pârâții intimați Inspectoratul de Poliție al Județului C-S și Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal,lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 302/5.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Inspectoratul General al Poliției Române -
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C-S și Instituția Prefectului Județului C-
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției Române.
A respins cererea privind obligarea pârâților la plata echivalentului lunar al normei de plată 12B.
A obligat pârâta Inspectoratul de Poliție al Județului C-S să plătească sumele reprezentând primele de concediu actualizate cu indicele de inflație la data plății efective astfel: reclamanților, G, G, pentru perioada 1.01.2004 - 31.03.2005, reclamantului pentru perioada 1.01.2004 - 1.07.2005, iar reclamantului pentru perioada 1.01.2004 - 15.09.2005.
A obligat pârâta Inspectoratul de Poliție al Județului C-S să plătească sporul de fidelitate actualizat cu indicele de inflație la data plății efective astfel: reclamanților, G, G, pentru perioada 1.01.2005 - 31.03.2005, reclamantului G pentru perioada 1.01.2005 - 1.07.2005, iar reclamantului pentru perioada 1.01.2005 - 15.09.2005.
A obligat pârâta Instituția Prefectului jud. C - S să plătească sumele reprezentând primele de concediu actualizate cu indicele de inflație la data plății efective astfel: reclamanților, G, G, pentru perioada 1.04.2005 - 31.12.2006, reclamantului pentru perioada 27.07.2005 - 31.12.2006, reclamantului pentru perioada 1.07.2005 - 31.12.2006, iar reclamantului pentru perioada 15.09.2005 - 31.12.2006.
A obligat pârâta Instituția Prefectului jud. C - S să plătească sporul de fidelitate actualizat cu indicele de inflație la data plății efective astfel: reclamanților, G, G, pentru perioada 1.04.2005 - 31.12.2005, reclamantului pentru perioada 27.07.2005 - 31.12.2005, reclamantului pentru perioada 1.07.2005 - 31.12.2005, iar reclamantului pentru perioada 15.09.2005 - 31.12.2005.
Pentru pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au fost angajați ca funcționari publici cu statut special în structura Inspectoratului de Poliție al Județului C-S și apoi în cadrul Instituția Prefectului Județului C-S, în perioadele menționate în adeverințele nr. 73031/28.02.2008 emise de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și nr. 2717/26.02.2008 emisă de Instituția Prefectului județului C - S, existând între pârâți și reclamanți raporturi de serviciu.
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei-credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii. Condițiile în care aceste drepturile salariale sunt stabilite trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999, republicată.
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.3 al.1 din OUG nr.33/2001, art.12 al.4 din Legea nr.743/2001, art.10 al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003 și art.8 al.7 din Legea nr.511/2004.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2001 - 2005 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000 privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", rezultă că suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate. De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
De aceea respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
Așa fiind, instanța apreciază că suspendarea, în cinci rânduri succesive, a aplicării disp. art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr.5007/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr.380/2005, a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe perioada 2001 - 2006, motiv pentru care în temeiul art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea va fi admisă pentru perioada în care reclamanții au avut calitatea de funcționari publici cu statut special.
Nu poate fi reținută nici susținerea pârâților conform căreia cererea de acordare a primelor de concediu a rămas fără obiect, față de dispozițiile OUG 146/1997. Astfel, acest act normativ reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006. onform art. 2 alin. 3 din OUG 146/1997 "repturile stabilite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență prin hotărâri judecătorești executorii se plătesc într-o singură tranșă". În consecință, în mod greșit pârâții au interpretat dispozițiile acestei ordonanțe în sensul că, de la data intrării sale în vigoare, cei îndreptățiți la prima de concediu nu mai pot formula acțiuni în justiție pentru plata acesteia. Mai mult o astfel de interpretare ar duce la interzicerea accesului la justiție al persoanelor la care face referire actul normativ menționat, cu încălcarea disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, au fost obligați pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C-S și Instituția Prefectului Județului C-S să plătească reclamanților sumele reprezentând primele de concediu pentru perioadele în care reclamanții au fost angajații acestor instituții, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește sporul de fidelitate instanța a reținut că potrivit disp. art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de Apărare Națională, Ordine Publică și Siguranță Națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin Ordin al ministrului de interne". Plata acestui spor nu este lăsată de legiuitor la aprecierea instituției, așa cum este cazul salariului de merit.
Prin art. 2 din OUG nr. 118/2004 a fost suspendat dreptul polițiștilor de a primi sporul de fidelitate. Aceste dispoziții de suspendare nu conțin însă referiri la abrogarea sau înlăturarea dreptului. Astfel, dreptul polițistului de a i se plăti sporul de fidelitate a rămas în vigoare, numai plata sa a fost suspendată pentru anul 2005. În consecință, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Pentru ca dreptul la sporul de fidelitate să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata acestor drepturi.
Instanța nu a putut reține nici motivul invocat de pârâți privind condiționarea plății sporului de fidelitate de existența fondurilor, acesta fiind neîntemeiat. Astfel, interpretarea art. 57 din OG nr. 38/2003 nu poate fi făcută în sensul că plata tuturor drepturilor salariale este condiționată de existența fondurilor. Dacă s-ar admite această teză ar însemna ca inclusiv salariul de bază să nu se plătească decât în limita fondurilor.
Astfel cum rezultă și din cererea de chemare în judecată, începând cu data de 1.01.2006 reclamanților li s-a reluat acordarea acestui drept salarial. De asemenea, la expirarea duratei de suspendare a sporului de fidelitate, pârâții nu au luat măsuri privind plata voluntară a sumelor restante reprezentând acest drept salarial a cărui plată a fost suspendată în anul 2005.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța urmează să admită acțiunea reclamanților și să oblige pârâții să-i plătească drepturile bănești cuvenite pe anul 2005, reprezentând spor de fidelitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății, corespunzător perioadei în care reclamanții au fost încadrați la fiecare dintre instituțiile pârâte.
Referitor la Norma de hrană 12 B, instanța a reținut că, în conformitate cu disp. art. 1 din HG 65/2003, personalul aparținând structurilor Ministerului d e Interne căruia i se aplică Statutul polițistului beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană. În anexa la această hotărâre se arată că norma 12 B se acordă personalului căruia i se aplică Statutul polițistului și care se încadrează în unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române. Art. 6 din Ordinul Ministerului d e Interne nr. 440/2003 stipulează că cei îndreptățiți la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază de alimente, primesc, în locul produselor agroalimentare prevăzute de norme, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul. De asemenea, conform art. 24 din același ordin, alocarea la drepturi de hrană a personalului Ministerului d e Interne care beneficiază de norme de hrană se face în toate situațiile nominal, prin ordin de zi pe unitate sau dispoziția zilnică a șefului unității. În cazul îndeplinirii condițiilor pentru acordarea normelor de hrană se întocmește raport prin care se solicită alocarea la norma de hrană, iar în baza acestui raport se emite dispoziția zilnică a șefului unității de alocare la drepturi.
Potrivit ordinului Ministerului d e Interne nr. 440/2003 suplimentul B de hrană se acordă gratuit, sub formă de hrană caldă sau, temporar sau permanent, polițiștilor care depun eforturi deosebite sau se află în situații speciale. Situațiile când se acordă norma și efectivele care beneficiază de aceasta sunt prevăzut în tabelul nr. 1. Deci norma 12 B este un supliment care se acordă pentru eforturi deosebite sau în situații speciale, care sunt expres prevăzute, ca și efectivele care beneficiază de norma de hrană supliment 12
În cazul îndeplinirii condițiilor pentru acordarea normei de hrană 12 B trebuia întocmit un raport prin care se solicita alocarea la norma 12 supliment B, raport în baza căruia se emitea dispoziția zilnică de alocare la norma 12 supliment B de către șeful IPJ.
În speță nu s-au întocmit rapoarte pentru alocarea la norma 12 B și nu s-au emis dispoziții de către șeful IPJ în acest sens, deoarece s-a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru alocarea la norma 12 supliment Mai mult, reclamanții nu au făcut nici în fața instanței dovada că s-au aflat în una din situațiile prevăzute expres de lege, astfel că cererea acestora privind plata echivalentului lunar al normei de hrană nr. 12B este neîntemeiată.
Examinând cererea de chemare în garanție a Inspectoratului General al Poliției Române formulată de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, instanța admis-o excepției lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție, invocată prin întâmpinare.
Astfel, pretențiile ce formează obiectul acestui dosar izvorăsc dintr-un raport juridic de serviciu încheiat între reclamanți ca angajat și pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S ca angajator, aceasta din urmă având personalitate juridică și buget propriu conform disp. art. 12 alin.2 din Legea 218/2002. Or, între reclamanți și cei doi pârâți Inspectoratul de Poliție al Județului C-S și Instituția Prefectului Județului C-S, pe de o parte și chematul în garanție Inspectoratului General al Poliției Române, pe de altă parte, nu există nici un raport juridic obligațional privind acordarea drepturilor salariale și în consecință acesta din urmă nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, motiv pentru care instanța va admite excepția invocată și va respinge cererea de chemare în garanție.
Față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, Curtea constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.37 pct.2 din nr.OG38/2003, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001 - 2006, reclamantul intrând în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile aceste prevederi.
Conform art.6 din OG nr.38/2003, polițiștii beneficiază de spor de fidelitate în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională și, în anul 2005, prin art.2 alin.1 din nr.OUG118/2004, s-a suspendat aplicarea acestor dispoziții, pârâții având obligația să se încadreze în cheltuielile de personal alocate prin buget.
Dreptul pretins de reclamant prin acțiune s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, obligație care a fost suspendată prin normele legale arătate.
Cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine instanței care constată că dreptul la sporul de fidelitate constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și drept urmare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse potrivit art.53 din Constituție.
În acest sens, art.18 din Codul muncii prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz și arbitraj.
Or, suspendarea prin acte normative a unui drept câștigat nu poate reprezenta doar o restrângere a dreptului, ci ea operează ca o veritabilă lipsire de drepturi, subiectivă, arbitrară și abuzivă.
În favoarea legalității cererii reclamantului trebuie invocate și prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prin urmare, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul Prefectului Județului C-S împotriva sentinței civile nr. 302/12008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
Red./3.07.2008
Tehnodact /2 ex./4.07.2008
Prima instanță: Tribunalul C-S - Judecători,
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
