Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 653/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 653
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva sentinței civile nr. 57/18.01.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul părții prezente în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată și depune în dovedire copia chitanței nr. 41 din 18.07.2007 privind onorariul de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 57/18.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea reclamantului și a anulat decizia de imputare nr. 184/2007 emisă de pârâta C-
S-a reținut de către prima instanță următoarele:
Din examinarea probelor scrise administrate în cauză, instanța a constatat următoarele:
În perioada 02.02. - 30.03.2007, Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar Ulterior C-S - a efectuat controlul privind modul de formare, urmărire și încasare a veniturilor bugetului de stat pe anul 2006 la Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Controlul s-a finalizat prin procesul - verbal de constatare din data de 30.03.2007, înregistrat la. C-S sub nr. 3865/30.03.2007.
Prin actul de control, cap.2.1 - Administrația Finanțelor Publice Reșița s-a constatat următoarele:
În aplicarea prevederilor Legii nr. 182/2006, cu ocazia operațiunilor de predare spre colectare și urmărire a proceselor verbale de contravenție la Primăria Reșița, aceasta din urmă a refuzat preluarea unui număr mare de procese verbale de contravenție pe motiv că au termenul de executare silită prescris.
În vederea executării și valorificării actului de control, conform art. 94 și 95 din Legea nr. 94/1992, Camera de Conturi a emis decizia nr. 7/13.04.2007, care prin pct.2 decide: Se va proceda la actualizarea evidenței veniturilor din amenzi, operându-se la zi amenzile plătite (încasate) și identificându-se cu claritate eventualele amenzi neîncasate și prescrise.
În considerentele deciziei s-a reținut că suma stabilită nu este certă deoarece din cauza modului defectuos de conducere a evidenței acestei categorii de venituri, există posibilitatea nedescărcării amenzilor plătite în termen de 48 de ore și necomunicate organului care a aplicat sancțiunea contravențională, a celor plătite în alte localități sau la consiliile locale.
În mod indirect, prin pct. 5 din decizie, se face referire la strângerea creanțelor fiscale în subsistemul contribuabililor declarați insolvabili, care nu au venituri sau bunuri urmăribile însă aici figurează și agenții economici care au debite prescrise.
Conform situației nr. 13 365/19.03.2007 întocmită de către Administrația Finanțelor Publice Reșița, în perioada anilor 2000 - 2002 s-au aplicat 731 de amenzi contravenționale la diferite persoane fizice, de către diferiți agenți constatatori și în baza unor acte normative diverse, în valoare totală de 77.422 lei.
Prin nota finală a situației se arată următoarele: amenzile nu au fost preluate de către Primăria Reșița din cauza prescrierii amenzilor aplicate. Conform Decretului 328/1966 nu constituie sursă de venit la bugetul de stat iar în perioada anilor 2000 - 2002 încasarea amenzilor contravenționale s-a realizat prin Serviciul de Colectare și Executare Silită precum și prin personalul contractual revizor.
Înainte de actul de control al Camerei de conturi, pârâta C-S, prin adresa nr. 429/5.02.2007, a solicitat Agenției Naționale de Administrare Fiscală să-și exprime punctul de vedere în legătură cu aplicarea prescripției de 5 ani pentru amenzile contravenționale aplicate și primite spre executare în anii 2001 - 2002. Se referă concret la perimarea executării silite, cu aplicarea nr.OG 61/2002 și nr. 92/2003 dar și la prescripția dreptului de a cere executarea silită. Există teoretic posibilitatea aplicării termenelor de 3 ani, ca termen general prevăzut de Decretul 167/1958 dar și termenul special de 2 ani prevăzut de art. 14 din nr.OG 2/2001.
Aceste probleme de aplicare a legilor de către pârâtă au apărut ca urmare a divergențelor ivite în acțiunea de predare a amenzilor către consiliile locale în vederea urmăririi și executării dar și a evidențierii. Cea mai mare sumă și cele mai multe amenzi se referă la Consiliul Local Reșița.
În concluzie, instanța mai constatat următoarele:
Curtea de Conturi nu emite decizii de imputare, este inaplicabilă o răspundere materială și poate doar propune o răspundere civilă delictuală conform art. 998-999 cod civil, răspundere care se stabilește de către instanța de judecată după ce a fost investită în acest sens.
De asemenea, poate emite decizii privind remedierea situației contabile, corectarea conturilor și a bilanțurilor contabile, cu termen de executare pentru orice instituție publică bugetară, decizie care poate fi contestată în instanță prin o procedură specială.
Termenul de prescripție de 5 ani se referă la creanțe bugetar fiscale care sunt prestabilite prin lege și fixate în timp.
Instituția perimării executării silite cu referire la art. 389 - 391 cod pr. civilă este inaplicabilă în speță deoarece pârâta nu a dovedit începerea executării pentru fiecare titlu executoriu și nici continuarea executării.
De asemenea, nu s-a dovedit că reclamantul din speță a fost însărcinat cu executarea silită și i s-au predat titlurile executorii, precum și situația în care se află.
Față de aceste considerente, contestația reclamantului este întemeiată și urmează a fost admisă.
În baza art. 274 cod pr.civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței a declarat recurs C-S solicitând modificarea sentinței, respingerea acțiunii și menținerea deciziei de imputare.
În motivare a susținut că decizia Curții de Conturi nr. 7/2007 decide actualizarea evidenței veniturilor din amenzi întrucât din constatarea modului în care a fost ținută evidența amenzilor a rezultat că tabelul amenzilor prescrise nu era cert la data controlului din 30.03.2007. În raportul de audit intern din 21.06.2007 al C-S s-a constatat în mod cert producerea prejudiciului, suma finală și persoanele vinovate, emițându-se decizia de imputare nr. 184/2007, în termen legal.
A mai susținut și pe fond, că reclamantul avea obligația privitoare la urmărirea și încasarea la timp a debitelor restante.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate și din oficiu, Curtea de Apel constată că nu este fondat și-l va respinge.
Recurenta susține că decizia de imputare nu este tardivă, raportând-o la data efectuării raportului de audit intern, din 21.06.2007. Această susținere nu are justificare legală, întrucât Curtea de Conturi a constatat la 30.03.2007, prin raportul - proces verbal de constatare din 30.03.2007, mai multe nereguli, printre care și neexecutarea în termen a prevederilor pentru încasarea veniturilor din amenzi, răspunderea aparținând mai multor persoane, printre care și reclamantul.
Potrivit art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 "repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare,în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei".
În mod neechivoc se constată că paguba a fost stabilită de actul de control din 30.03.2007, la fel și persoanele răspunzătoare de producerea prejudiciului.
Întocmirea ulterioară a unui raport de audit intern, nu are ca efect juridic constatarea prejudiciului și a persoanelor vinovate, la data întocmirii acestuia, fiind o verificare, precizare sau actualizare a sumelor, nu și stabilirea existenței prejudiciului.
Întrucât decizia de imputare este emisă tardiv, prima instanță a procedat legal și temeinic la anularea acesteia, iar motivele de recurs nu sunt justificate.
Asupra fondului deciziei de imputare acesta nu se poate analiza, întrucât se analizează întâi excepțiile, care fac de prisos analiza fondului pricinii, în speță fiind incidente prevederile art.85 alin.I din Legea nr.188/1999, astfel că recursul va fi respins în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul C-S împotriva sentinței civile nr. 57/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Obligă pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
Red./4.07.2008
Tehnodact. / 2 ex./7.07.2008
Prima instanță: Tribunalul C-S - Judecători,
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
