Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 668/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 668
Ședinta publica din data de 14 martie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BNP ENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.293 pronunțată în data de 02 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI contencios ADMINISTRATIV, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B- având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă consilier juridic, R în reprezentarea intereselor recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită
Curtea în raport de dispoziții art. 150. Civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii promovate de către reclamantă ca fiind neîntemeiată și respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor. În susținere arată că, în raport de dispozițiile art. 3041.pr. civilă hotărârea pronunțată de către instanța de fond nu este motivată în fapt sau în drept.
Se mai arată că, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost citat atât ca și pârât cât și ca și chemat în garanție, sens în care a fost invocată în principal excepția lipsei calității procesuale a acestuia, deoarece acesta nu poate avea calitate procesuală întrucât raportul dedus judecății este legat între intimata-reclamantă, și restul intimaților.
Se mai relevă că, acordarea drepturilor pe care le pretinde intimata-reclamantă au fost suspendate prin lege, ceea ce nu conferă vreuneia dintre părți vreo garanție din partea ministerului. Solicită, de asemenea, în eventualitatea formulării unei cereri privind eliberarea unei copii a deciziei, comunicarea acesteia la sediul DGFP B Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.295 din 2 noiembrie 2007 Tribunalului Bistrița N, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul Județean de Poliție B, Ministerul Finantelor Publice B, precum și cererea de chemare în garanție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, respingându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință pârâți au fost obligați să plătească reclamantei primele de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu cuvenită pentru anii 2004-2006, actualizate cu rata inflației până la efectuarea efectivă a plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea introdusă la 10 august 2007, reclamanta a cheamat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul Județean de Poliție B-N, solicitând obligarea pârâților la plata primelor de concediu egale cu salarul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004-2006, arătând în motivarea acțiunii că are calitatea de funcționar public și având dreptul la primă de concediu nu i-a fost acordată.
Prima instanță stabilește în fapt că dreptul reclamantei la prima de concediu își are temeiul în Legea nr. 188/1999 privind Statul funcționarilor publici, drept care nu i-a fost acordat în perioada anilor 2004-2006.
Împotriva hotărârii a declarat recurs chemata în garanție Directia Generala a Finantelor Publice B N, solicitând admiterea recursului, modificarea hotararii atacate si in consecinta respingerea actiunea intimatei-reclamante ca fiind netemeinica si nelegala.
În motivarea recursului, chemata în garanție a arătat că instanța de fond s-a rezumat doar a preciza ca din actele si lucrarile dosarului rezulta ca dreptul intimatei-reclamnate la prima de concediu isi are temeiul prevazut de art.35/2 din Legea nr.188/1999 si ca acesta nu a fost acordat in perioada anilor 2004-2006. Hotararea atacata nu cuprinde in opinia chematei în garanție, motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei de a admite actiunea, respectiv de a obliga paratii la plata drepturilor solicitate.
Ministerul Economiei si Finantelor a fost citat in cauza atat in calitate de parat cat si de chemat in garantie.
Desi prin intampinarile depuse la dosarul cauzei a invocat in principal exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor, aratand ca acesta nu poate avea calitate procesuala pasiva in cauza intrucat raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decat intre titularii de drept ce rezulta din raportul material dedus judecatii, ori in cauza raportul material dedus judecatii este legat intre intimata-reclamanta si paratii de rand 1 si 2 din actiunea introductiva, instanta prin hotararea pronuntata respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor fara insa a-si motiva in fapt si drept convingerile cu privire la aceasta.
De asemenea in calitate de chemat in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor a arata instantei de fond ca aceasta cerere este neintemeiata, faptul ca acordarea drepturilor pe care le pretinde intimat-reclamanta au fost suspendate prin lege, nu cofera nici uneia dintre parti vreo garantie din partea Ministerului Economiei si Finantelor.
Prin hotararea pronuntata instanta de fond a admis si cererea de chemare in garantie formulata de catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative fata de Ministerul Economiei si Finatelor, obligand pe acesta sa aloce fondurile necesare platii drepturilor solicitate,insa fara asi motiva in fapt si in drept aceasta convingere de admitere a cererii de chemare in garantie.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată prin rt. 3 alin. 1 din OUG nr. 33 din 26 februarie 2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată prin Legea nr. 386/2001, până la data de 1 ianuarie 2002, însă potrivit art. III alin. 3 din același act normative pe perioada suspendării redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999.
Chiar dacă prin legile bugetare succesive, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004, a fost prelungit de fiecare dată termenul de suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare, temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocare în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție si art. 1 din Codul civil.
Ca atare, subzistă în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti reclamanților primele de concediu prevăzute de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
În mod similar a raționat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet.
Cu privire la calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice, trebuie reținut că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta coordonează activitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului de execuție.
Chiar dacă critica recurentei cu privire la motivarea sumară a hotărârii atacate ar putea fi întemeiată, Curtea reține că instanța de recurs poate menține soluția, dacă aceasta este corectă, chiar în lipsa unei motivări adecvate, suplinind acest aspect prin hotărârea de recurs.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BNP ENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.295/CA din 02.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.03.2008.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
RED./MR/17.03.08/2 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
