Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 669/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 669
Ședința publică din data de 14 martie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BNP ENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.307 pronunțată în data de 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații -, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI contencios ADMINISTRATIV, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B- având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă consilier juridic, R în reprezentarea intereselor recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită
Curtea în raport de dispoziții art. 150. Civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii promovate de către reclamant ca fiind neîntemeiată și respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor. În susținere arată că, în raport de dispozițiile art. 3041.pr. civilă hotărârea pronunțată de către instanța de fond nu este motivată în fapt sau în drept.
Se mai arată că, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost citat atât ca și pârât cât și ca și chemat în garanție, sens în care a fost invocată în principal excepția lipsei calității procesuale a acestuia, deoarece acesta nu poate avea calitate procesuală întrucât raportul dedus judecății este legat între intimata-reclamantă, - și restul intimaților.
Se mai relevă că, acordarea drepturilor pe care le pretinde intimatul -reclamant au fost suspendate prin lege, ceea ce nu conferă vreuneia dintre părți vreo garanție din partea ministerului. Solicită, de asemenea, în eventualitatea formulării unei cereri privind eliberarea unei copii a deciziei, comunicarea acesteia la sediul DGFP B Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.307/CA din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, a fost admisă ca întemeiată acțiunea civilă intentată de reclamantul -, față de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - PRIN DIRECTIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS și INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE B N și în consecință au fost obligați pârâții, în solidar, să calculeze și să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prime de concediu aferente anilor 2004,2005 și 2006, actualizate până la data plății efective în raport de rata inflației.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și prin urmare a fost respinsă acțiunea introductivă formulată de reclamantul față de acest pârât.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a fost obligat chematul în garanție să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării drepturilor bănești stabilite prin hotărâre
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin art.34 alin.2 din nr. 188/1999 republicată, se prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Acest drept al funcționarului public a fost suspendat prin art.30 alin.1 din OUG nr.33/200l, până la 1.01.2002, prin art.32 din nr.744/200l, art.12 din 743/200l prin art.10 alin.3 din nr.631/2002, prin art.9 pct.7 din 507/2003 și respectiv art.8 alin.7 din nr.511!2004.
Se reține că prin aceste acte normative temporare, plata primei de concediu de odihnă a fost suspendată pentru fiecare an, până la data de 31 decembrie a anului respectiv.
Potrivit art. 64 alin.2 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Așadar, se impune a se considera că această suspendare succesivă nu echivalează cu stingerea dreptului ci a avut ca efect doar imposibilitatea realizării acestui a în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său. De aceea, instanța a apreciat că realizarea dreptului reclamantei nu este supusă prescripției extinctive, motiv pentru care excepția invocată de către intimată a fost respinsă ca atare.
Dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație, respectiv de a plăti suma de bani ce reprezintă prima de concediu.
In ce privește dispozițiile legale care au suspendat dreptul funcționarilor publici la prima pentru concediul de odihnă, instanța a apreciat că acestea sunt contrare Constituției, dar verificarea constituționalității lor nu mai poate fi efectuată de către Curtea Constituțională, deoarece aceste acte normative au avut aplicabilitate anuală și în prezent nu mai sunt în vigoare.
Potrivit art.41 din Constituție, salariații au dreptul la protecție socială și la concediu de odihnă plătit, iar potrivit art.53 din legea supremă, exercițiul unor drepturi sau a unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale a ordinii, a sănătății ori moralei publice a drepturilor și libertăților cetățenilor. prevenirea consecințelor unei calamități naturale etc. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este imperios necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății cetățeanului.
Așa fiind, măsura suspendării drepturilor bănești cuvenite funcționarului public încalcă textul constituțional invocat mai sus, nefiind dat niciunul din motivele pentru care poate fi aplicat conform textului.
Această măsură contravine și prevederilor Codului muncii, care, potrivit art.295 alin.2, statuează că dispozițiile codului se aplică și a celor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în condițiile în care, în reglementările specifice, nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Codul muncii consacră un principiul fundamental aplicabil și funcționarului public, conform cărui a, angajatorilor le este interzis să nu respecte drepturile salariaților recunoscute prin lege, însăși legea sancționând cu nulitate absolută orice tranzacție sau renunțare din partea salariatului la drepturile care sunt recunoscute în favoarea sa prin lege.
In ce privește lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la acțiune a introductivă formulată de către reclamant, ea a fost admisă, ca fiind întemeiată cu consecința respingerii acțiunii introductive față de acest pârât, cu motivarea că reclamantul în calitate de funcționar public nu se află în raporturi de serviciu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, el fiind în raporturi de serviciu cu pârâții.de Poliție Județean, respectiv Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și numai acești pârâți pot fi obligați către reclamant la plata drepturilor salariale pretinse.
In ce privește cererea de garanție formulată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, aceasta a fost admisă în temeiul art.60 și urm.Cod procedură civilă și chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești stabilite prin prezenta hotărâre, deoarece în temeiul art.19 din 500/2002 privind finanțele publice chematul în garanție coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, iar în temeiul HG nr. 208/2005 are principal atribuție în elaborarea bugetului de stat, a legii bugetului de stat și proiectul legii de rectificare bugetară.
Pentru considerentele arătate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B și a respins acțiunea introductivă formulată de reclamantul față de acest pârât.
A fost admisă acțiunea introductivă față de pârâții Ministerul Internelor și Reformei administrative și Inspectoratul de Poliție al județului B N, care vor fi obligați în solidar să plătească reclamantului sumelor ce reprezintă indemnizații de concediu pentru 2004-2006 actualizată la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecință chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite prin hotărâre.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B N, solicitând ca în urma admiterii recursului să fie desființată sentința civilă atacată ca fiind netemeinică și nelegală și, în consecință, cererea de chemare în garanție să fie respinsă ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, chematul în garanție a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, arătând că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat în cauză, în condițiile pr.civ.
A apreciat chematul în garanție că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În continuare motivării recursului, chematul în garanție a invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice:" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:1; 2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe dispozițiile art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamanților, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantei care este funcționar public.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamant presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin B-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- împotriva sentinței civile nr.307 din 14 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./
2 ex./20.03.2008
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
