Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 680/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 680/R-
Ședința publică din 27 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR LA SEDIUL, cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței nr.186/CA din 4 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÎMBOVIȚA și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și intimați-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat -.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la 23 noiembrie 2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al județului D și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru a se dispune obligarea pârâtului D să plătească reclamanților prima de vacanță pe perioada 2004-2006 și sporul de fidelitate pe anul 2005, sume ce urmează a fi actualizate până la data plății efective și a celorlalți doi pârâți să asigure fondurile necesare.
În motivare s-a arătat că în perioada 2004-2006 reclamanții au fost salariați ai IPJ D, având calitatea de funcționari publici cu statut special și fiind îndreptățiți să primească în condițiile OG 38/2003 prima de vacanță și sporul de fidelitate, întrucât suspendările stabilite pentru aceste drepturi nu mai există.
La 23 ianuarie 2008 pârâtul MIRA a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca, în situația în care se va admite acțiunea, acesta să fie obligat să vireze sumele necesare efectuării plăților.
Prin sentința civilă nr. 186/CA/2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâtul IPJ D să plătească reclamanților sumele datorate cu titlu de primă de vacanță în perioada 2004-2006 și spor de fidelitate pentru anul 2005 și care vor fi actualizate la data plății. A fost obligat pârâtul MIRA să asigure fondurile necesare pentru ca IPJ D să efectueze plățile și a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de MIRA și obligat MEF să ia măsuri pentru asigurarea acelorași fonduri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cele două categorii de sume solicitate de reclamanți sunt prevăzute de lege, iar neachitarea lor în anumite perioade de timp, ca efect al suspendării aplicabilității actului normativ în care își avea temeiul dreptul, nu are valoarea stingerii acestuia, cu atât mai mult cu cât a încetat perioada de suspendare.
În privința sporului de fidelitate, acesta se determină în condițiile stabilite prin ordin al ministrului, spre deosebire de prima de vacanță, care se calculează în raport de timpul efectiv lucrat.
S-a mai apreciat și că MIRA trebuie să asigure fondurile necesare în calitatea sa de ordonator de credite, dar și că este întemeiată cererea de chemare în garanție, întrucât MEF este administrator general al bugetului statului și răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta-chemată în garanție, criticând-o pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. în dezvoltarea căruia a susținut următoarele:
- în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale în raport de cererea de chemare în garanție, ignorându-se faptul că aceasta este lipsită de temei legal și că recurenta elaborează numai proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor întocmite de ordonatorii principali de credite;
- în condițiile în care s-a stabilit o modalitate de plată a primelor de vacanță solicitate, acțiunea reclamanților trebuia privită ca lipsită de interes, întrucât aceștia au posibilitatea să-și îndestuleze dreptul astfel pretins.
Examinând criticile formulate, se constată că ele sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În condițiile art. 137 Cod pr. civ, instanțele sunt datoare să verifice cu prioritate incidența în cauză a unor excepții, care ar putea face inutilă cercetarea fondului.
Prin calea de atac formulată, recurenta a invocat două excepții, una ce ține de lipsa calității sale procesuale pasive, în raport de cererea de chemare în garanție și o alta, a lipsei de interes, în raport de acțiunea cu care a fost învestită instanța.
Este adevărat că admisibilitatea unei cereri de chemare în garanție este condiționată, atunci când ea este formulată de pârât, de admiterea acțiunii și obligarea acestuia față de reclamanți.
Cu toate acestea, se apreciază că prioritate în examinarea recursului trebuie să aibă excepția lipsei de calitate procesuală, în principal pentru că ea ține de modul în care s-a legat raportul juridic dedus judecății, dar și pentru că instanța nu a stabilit în sarcina actualului recurent nicio obligație directă față de reclamanți, deși aceștia formulaseră un astfel de capăt de acțiune.
În această ordine de idei, se reține că cererea de chemare în garanție nu este altceva decât o acțiune, iar pentru exercițiul acesteia se cere să existe o identitate între calitatea de titular al dreptului din raportul juridic dedus judecății și persoana pârâtului chemat în garanție, cel care urmează să fie obligat în acest raport juridic.
În absența unui astfel de raport obligațional, formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 60 Cod pr. civ. nu poate fi privită ca admisibilă.
În cauză nu există, așa cum de altfel corect se susține în recurs, niciun temei pentru care MEF să răspundă față de MIRA, în sensul obligării la asigurarea unor fonduri. De altfel, recurenta nu are niciun raport juridic, material sau procesual, nici cu reclamanții, aceștia fiind angajați ai D, nici cu
Concluzia privind absența unui raport juridic de obligație și, deci, a calității procesuale pasive a recurentei este justificată de atribuțiile stabilite în sarcina sa prin Legea nr. 500/2002.
În condițiile art. 28 din Legea nr.500/2002 "Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor" pe baza unor elemente expres menționate în textul de lege. sumelor bugetare deja alocate instituțiilor se face în conformitate cu art.48 și următoarele din aceeași lege, atribuții în acest sens având nu numai, dar și ordonatorii principali și secundari de credite.
Deci această instituție nu are, printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002, obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
În aceste condiții apare ca nejustificată obligarea la alocarea de fonduri din bugetul de stat, deoarece acest pârât nu are calitatea de subiect pasiv al unui raport juridic, de debitor față de reclamanți sau față de pârâtul
Concluzionând în sensul că simpla întocmire a unui proiect de buget, care devine lege într-o procedură specială, nu-i acordă legitimare procesuală pasivă, urma să fie respinsă cererea de chemare în garanție față de recurent.
De altfel, și potrivit art. 3 alin. 2 din HG nr. 208/2005 (text în vigoare până în luna iunie 2007), Ministerul Finanțelor Publice (actuala recurentă) "elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat", fără obligații sub aspectul alocării de fonduri.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, așa încât, în baza art. 312 alin. 2 Cod pr. civ. se impune să fie admis recursul și modificată sentința în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
Față de această statuare și reținând că în sarcina recurentei nu s-a stabilit la cererea reclamanților nicio obligație, se apreciază că a devenit inutilă verificarea celei de-a doua excepții invocate în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - prin, împotriva sentinței nr. 186/CA, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, la data de 4 aprilie 2008, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÎMBOVIȚA și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și intimați-reclamanți și.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - - - - -
președinte secție
Grefier,
-
Red GC/ 2 ex/ 08.07.2008
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
