Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 660/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 660/R-
Ședința publică din 27 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Ingrid Emina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de,toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI - cu sediul în Pitești, Județul A, împotriva sentinței nr. 155/CA din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți,cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, STATUL PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR LA SEDIUL P - Pitești,-, județ A,MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE- B, sector 5,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI - Pitești,-, județul A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ - cu sediul în Pitești,-, Județ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru intimatul - pârât Statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor la Sediul P A, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care se învederează instanței că s-au depus la dosar, prin biroul registratură la data de 19.06.2008 întâmpinare din partea intimatei Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A și la data de 27 iunie 2008 întâmpinare din partea Parchetului de pe Lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B.
Reprezentanta intimatului - pârât Statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor la Sediul P A, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru intimatul - pârât Statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor la Sediul P A, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală hotărârii instanței de fond, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată;
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.10.2007, pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr-, reclamanții, și, funcționari publici la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI - Departamentul economico-financiar și administrativ, și, funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș - Departamentul economico-financiar și administrativ, au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, cu citarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea primilor patru pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul Departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte unități de parchet, pe perioada 01.11.2004 - 01.11.2007, actualizată cu coeficientul de inflație până la data plății efective a acestora;
- obligarea acordării în continuare, către reclamanți, ale acelorași drepturi salariale cu cele prevăzute de lege pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare;
- obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, sumelor datorate reclamanților;
- acordarea fondului de premiere pentru perioada 01.07. - 31.12.2005, suspendat prin nr.OUG63/2005.
Reclamanții, au arătat, că sunt funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, respectiv Parchetului de pe lângă Tribunalului Argeș.
Potrivit art.125 alin.1 din Legea nr.304/2004, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul Național Anticorupție, curțile de apel, tribunalele, parchetele de pe lângă curțile de apel și tribunalele au în structură câte un departament economico-financiar și administrativ, condus de un manager economic, recrutarea și atribuțiile acestuia fiind reglementată de art.126-128, din același act normativ.
Și ceilalți funcționari sunt recrutați și au aceleași atribuții indiferent de parchetul la care își desfășoară activitatea (art.126 alin.4 și art.130 alin.2).
Deși au atribuții similare, salarizarea este diferită de cea prevăzută pentru funcționarii de la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, fiind mai mică.
De la data de 01.11.2004, salarizarea ambelor categorii de funcționari, a fost reglementată prin OUG nr.82/2004, funcționarii de la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție fiind salarizați potrivit anexei 1, iar reclamanții, potrivit anexei 3.
Această discriminare, a fost menținută și prin nr.OG2/2006 și nr.OG6/2007, prin care s-a reglementat salarizarea pentru anul 2006, respectiv 2007.
Atribuțiile compartimentelor respective, indiferent de parchetul unde funcționează, sunt similare, fiind reglementate unitar de art.127 și 130 alin.2 din Legea nr.304/2004.
Potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru toți salariații se garantează retribuție egală, pentru muncă și pregătire profesională egală.
Prin aplicarea acestui criteriu discriminatoriu de salarizare, se încalcă art. 20 din Constituția României, art.6 alin.2 din Codul muncii, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și alte acte normative comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale, practica CEDO.
Astfel, CEDO, legat de art.14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din convenție, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și compatibile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit, că persoanele plasate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că, această distincție, nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin Deciziile nr.1/08.02.1994, nr.135/5.11.1996 și nr.20/2000.
Discriminarea a fost constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin hotărârea nr.262/21.06.2007, astfel că s-a impus înlăturarea ei.
Odată cu înlăturarea acesteia, s-a impus și repararea prejudiciului cauzat, respectiv obligarea pârâților la plata sumelor ce li se cuvin și pe perioada menționată în cerere.
Au mai arătat, că plata drepturilor salariale se efectuează de către MINISTERUL PUBLIC, în calitate de ordonator principal de credite, prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, ordonator secundar și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, în calitate de ordonator terțiar, iar Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiunile ce privesc sistemul bugetar, elaborează bugetul de stat, îl rectifică și alimentează bugetele celorlalți ordonatori principali de credite, astfel că se justifică calitatea lor procesuală pasivă.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin întâmpinare(26-34), a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, invocând, cu titlu de excepție, necompetența materială a tribunalului dea soluționa cauza, apreciind că instanța competentă este Judecătoria Pitești și excepția prematurității introducerii acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că nu există discriminare între funcționarii publici, iar salarizarea se realizează, potrivit art.4 din nr.OG6/2007, și în raport de nivelul la care se prestează activitatea.
În ceea ce privește fondul de premiere pretins, acesta reprezintă premiul lunar de 2% și a fost suspendat la plată pe perioada 01.07.-31.12.2005, prin nr.OUG63/2005, cu obligarea ordonatorilor de credite de a se încadra în fondurile bugetare alocate și sancționarea acestora cu amenda cuprinsă între 2000 și 5000 lei, în caz de încălcare a ordonanței.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare (39-41), a solicitat respingerea acțiunii, invocând, cu titlu de excepție, lipsa calității procesuale pasive, pe considerentul că nu se află în raporturi de serviciu cu reclamanții, că din bugetul său nu se pot suporta cheltuieli ce privesc alt ordonator de credite ( MINISTERUL PUBLIC ). A mai solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, ca inadmisibilă, deoarece instanța nu poate stabili în sarcina sa obligații contrare legii.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin întâmpinare (58-60), a solicitat respingerea acțiunii reclamanților față de el, invocând, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive, arătând că, potrivit legii, este instituția abilitată să se pronunțe cu privire la discriminare, iar cel ce se consideră vătămat are dreptul să solicite instanței despăgubiri, fără ca judecarea cauzei să se facă cu citarea sa.
Prin Sentința nr.155/CA/21.03.2008, Tribunalul Argeșa respins acțiunea reclamanților.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente, următoarele:
1. Cu privire la excepția de necompetență materială, invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC și solicitarea declinării competenței în favoarea Judecătoriei Pitești, s-a reținut că este neîntemeiată, fiind respinsă.
Din probatoriul administrat în cauză, necontestat de pârât, rezultă că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș.
Potrivit Legii nr.188/1999, republicată, competența materială de a soluționa litigiile dintre funcționarii publici și unitățile în care aceștia își desfășoară activitatea, revine instanțelor de contencios administrativ, nu judecătoriilor.
Competența instanțelor de contencios administrativ, se stabilește în raport de dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, republicată, în raport de calitatea angajatorului, de organ central sau local/județean, după caz.
În speță, s-a reținut că reclamanții își desfășoară activitatea în două parchete, de pe lângă curtea de apel și tribunal, astfel că instanța competentă a judeca prezenta cauză este Tribunalul Argeș.
2. În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC, s-a reținut că este neîntemeiată, fiind respinsă.
Dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, republicată, nu sunt incidente în cauză, deoarece nu ne aflăm în ipoteza anulării unui act administrativ nelegal.
3. Referitor la lipsa calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, a reținut dispozițiile legale care reglementează competențele Ministerului Economiei și Finanțelor în materie bugetară ca fiind: Legea nr.500/2002, art.15 alin.1, art.19, 28, 32-33, 41, etc. precum și în nr.HG386/2007, de organizare și funcționare a acestuia.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale a rezultat, fără dubiu, că acesta are rol principal la întocmirea și execuția bugetului de stat, inclusiv în asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale la alți ordonatori principali de credite.
Plata drepturilor salariale, nu se realizează din bugetul propriu, ci din bugetul de stat.
4. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a reținut, că este neîntemeiată, fiind respinsă, deoarece reclamanții l-au chemat în judecată în calitate de reprezentant al Statului Român, nu în nume propriu, pe de o parte, iar pe de altă parte, ceilalți pârâți nu au formulat o astfel de cerere împotriva sa.
5. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a reținut că potrivit art.27 alin.3 din nr.OG137/2000, judecarea cauzei, ce are ca obiect acțiunea introdusă la instanță de către cel ce se consideră vătămat în drepturile sale, potrivit alin.1 al aceluiași articol, se judecă cu citarea obligatorie a Consiliului, iar hotărârea, potrivit alin.6, se comunică acestuia.
Rolul Consiliului, este de a se pronunța cu privire la existența sau inexistența discriminării.
6. Pe fond, acțiunea reclamanților a fost privită ca neîntemeiată, fiind respinsă cu motivarea:
Salarizarea reclamanților, precum și a celorlalți funcționari publici, se realizează avându-se în vedere și alte principii, altele decât cele invocate în acțiune, ce privesc organizarea și funcționarea instituțiilor publice în care se desfășoară activitatea.
Astfel, salarizarea a fost reglementată, în funcție de:
a) gradul de organizare al instituției publice, ex. după numărul de locuitor în cazul funcționarilor publici din cadrul consiliilor județene, consiliilor locale și primării;
b) importanța instituției publice: de interes local sau național;
c) natura autorității publice: centrală sau locală;
d) subordonare:
- servicii publice descentralizate aparținând autorităților și instituțiilor publice centrale ce își desfășoară activitatea la nivel județean, local.
- în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, subordonare ierarhică.
Cu privire la justiție, pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a reglementat ca salarizarea acestora să se facă în raport de anexa 1 la nr.OUG92/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Încadrarea în această anexă, s-a făcut avându-se în vedere reglementarea unitară a salarizării funcționarilor publici din cadrul autorităților publice centrale.
Reclamanții au fost salarizați potrivit anexei 3, la ordonanță, avându-se în vedere că își desfășoară activitatea în servicii și instituții subordonate autorităților publice centrale.
S-a reținut, că salarizarea reclamanților potrivit acestei anexe, este legală.
Nu a fost primită susținerea acestora, că au dreptul la salarizare egală cu a funcționarilor de la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cerere întemeiată, printre altele, pe Decizia nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care a constatat existența unei discriminări, deoarece decizia are caracter de recomandare și, cel mult, poate produce efecte pentru viitor, nu retroactiv.
7. În ceea ce privește fondul de premiere, pretins pe perioada 01.07.-31.12.2005, și acest capăt de cerere a fost privit ca neîntemeiat, fiind respins, cu motivarea, că prin art.1 din nr.OUG63/2005, s-a reglementat, că "în perioada 01 iulie - 31 decembrie 2005, pentru toate categoriile de personal din autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare a acestora și de data constituirii fondului de premiere, se suspendă aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare sau, după caz, din contractele colective de muncă prin care se reglementează acordarea de premii, cu excepția premiului anual".
Premiul pretins, reprezintă premiul lunar de 2%, constituit prin economii asupra fondului lunar de salarii.
S-a reținut, că fondul de premiere pretins prin acțiune, nu reprezintă o obligație pentru angajator, pentru a-l constitui și acorda funcționarilor publici, ca în cazul celorlalte drepturi salariale, salariul de bază și sporurile cu caracter permanent, el putând fi suspendat la plată.
Suspendarea la plată, s-a dispus prin act normativ, nr.OUG63/2005, situație neimputabilă pârâților.
Instanța a mai reținut, că neacordarea acestui fond de premiere, este legală.
Împotriva acestei soluții, reclamanții au formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța de fond i-a încadrat în mod greșit în categoria funcționarilor, enumerați la Anexa nr.3 din Ordonanța nr.6/2007; departamentul economico-financiar și administrativ din cadrul instanțelor judecătorești, nu poate fi considerat o structură a administrației publice (fără a indica nici o prevedere legală).
- instanța de fond, nu a avut în vedere constatările făcute de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.262/21.06.2007, prin care s-a reținut tratamentul diferențiat de salarizare al funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare, ale instanțelor de judecată.
cadrului legislativ pentru instituirea unui sistem unitar de salarizare a tuturor categoriilor de personal din sistemul de justiție, constituie un angajament asumat de România în cadrul procesului de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Prin comparație, recurenții au evidențiat că departamentul economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, administrează activitatea unui singur parchet, și al unui singur imobil, în timp ce, departamentul similar din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, în conformitate cu anexa nr.1 din Legea nr.304/2004, administrează, activitatea a 6 parchete de pe lângă tribunal și judecătorii, având de gestionat un patrimoniu compus din 6 imobile.
Au considerat, ca la exigențe egale de recrutare, atribuții și responsabilitate, este necesar și un tratament egal de salarizare, în conformitate cu prevederile nr.OG137/2000, art.1 alin.2, lit.Î și Directiva nr.2000/78/CE, art.2 alin.1, alin.2 lit.a, coroborat cu art.3 alin.1, lit.
Au mai susținut, că s-a creat o situație de inegalitate între funcționarii publici ai celor două departamente, în contradicție cu principiul egalității în fața legii a tuturor cetățenilor, egalitatea de tratament pentru muncă egală, precum și interzicerea discriminării (art.16 din Constituție, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din CEDO și asrt.2 din Pactul Internațional nr.12, cu privire la drepturile civile și politice).
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, după cum se va detalia în considerentele, ce vor urma.
Astfel, potrivit art.125 alin.(1) din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară, " ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul Național Anticorupție, curțile de apel, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunalele și parchetele de pe lângă tribunale, au în structură câte un departament economico-financiar și administrativ, condus de un manager economic".
Art.126-128 din aceeași lege, prevăd ca atribuțiile și modalitatea de ocupare a funcției pentru managerul economic, să fie identice, indiferent unde funcționează.
În aceleași condiții, sunt recrutați și ceilalți funcționari publici din cadrul departamentelor economico-financiare și au de asemenea aceleași atribuții, însă salarizarea este diferită, astfel încât, cei de la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, sunt salarizați în conformitate cu Anexa 1 a nr.OUG92/2004, iar ceilalți funcționari publici, din cadrul departamentelor celorlalte unități de parchet, sunt salarizați, în conformitate cu Anexa 3 a aceluiași act normativ.
Întrucât toți acești funcționari îndeplinesc atribuțiile prevăzute de art.127 și art.130 alin.2 din Legea nr.304/2004, este firesc să fie salarizați în mod egal, în raport de dispozițiile art.6 alin.2 din Codul muncii, care stipulează, că retribuția trebuie să fie egală, pentru munca și pregătirea profesională egală.
Prin art.14 din, s-a dispus interzicerea discriminării, pentru "persoane plasate în situații analoage sau comparabile în materie".
Discriminarea a fost constatată și prin Hotărârea nr.262/21.06.2007, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Este corectă aprecierea formulată de către instanța de fond, în sensul că nu este obligatorie pentru instanță, însă nu trebuie ignorată, ci coroborată cu celelalte probe și dispoziții legale.
În speță, instanța de fond, trebuia să analizeze atribuțiile ce revin celor două compartimente și să stabilească, dacă se impune sau nu o salarizare diferențiată, în raport de actele normative interne și internaționale.
Actuala reglementare internă pentru drepturile salariale este Ordonanța nr.6/2007 și se aplică "până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici", iar pe plan extern, prevederile art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la data de 14.12.1955, art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificat de România prin Legea nr.103/2008, art.4 din Carta socială europeană revizuită, ratificată de România prin Legea nr.74/1999 (Dreptul la o salarizare echitabilă).
De asemenea, prin art.1 alin.1 din nr.OG137/2000, se consacră, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării.
Se poate constata, că instanța de fond, a pronunțat soluția, fără a avea în vedere atribuțiile identice ale funcționarilor, precum și textele de lege încălcate, precum și discriminarea creată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind fondul de premiere solicitat de către reclamanți, aferent perioadei 01.07. - 31.12.2005, se constată că a fost suspendat prin art.1 din nr.OUG63/2005 și nu înlăturat prin vreun act normativ.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu înlăturarea lui, însă pârâții l-au înlăturat. Scopul legii, a fost, ca acesta să se acorde.
De aceea, instanța de fond trebuia să admită acest capăt de cerere, chiar dacă suspendarea, nu le este imputabilă pârâților.
În ceea ce privește, calitatea procesuală a, se rețin următoarele:
Potrivit art.3 alin.2 din nr.HG208/2005 (text în vigoare până în luna iunie 2007), Ministerul Finanțelor Publice, "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
În condițiile art.28 din Legea nr.500/2002, "Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor " pe baza unor elemente expres menționate în textul de lege. sumelor bugetare deja alocate instituțiilor, se face în conformitate cu art.48 și următoarele din aceeași lege, atribuții în acest sens, având nu numai, dar și ordonatorii principali și secundari de credite.
Deci această instituție nu are, printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002, obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege, pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
În aceste condiții, apare ca nejustificată obligarea la alocarea de fonduri din bugetul de stat, deoarece acest pârât nu are calitatea de subiect pasiv al unui raport juridic, de debitor față de pârâți.
În cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.60 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia, o astfel de instituție de procedură este pusă la îndemâna persoanei care, căzând în pretenții, ar putea să se îndrepte împotriva debitorului său.
Reținându-se că nu are calitate de debitoare față de pârâta ce a formulat cerere de chemare în garanție, se apreciază că ea nu are legitimare procesuală pasivă în raport de aceasta, concluzie față de care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se impune ca acțiunea să fie respinsă față de acesta.
Calitatea procesuală pasivă a celorlalți, se stabilește în funcție de calitatea de angajator. Au calitate de angajatori numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Între celelalte părți, nu există raporturi juridice directe.
Prin urmare, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, nu are calitate procesuală pasivă.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, se va admite recursul, în sensul că se va modifica sentința și se va dispune obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, să plătească reclamanților drepturile salariale solicitate, la valoare reactualizată, precum și fondul de premiere.
În temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge acțiunea față de ceilalți pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr.155/CA din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR LA SEDIUL P A, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al celorlalte unități de parchet pe perioada 01.11.2004 - 01.11.2007, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective, precum și în continuare, până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare, cât și acordarea fondului de premiere pentru perioada 01.07. - 31.12.2005.
Respinge capătul de cerere privind includerea sumelor în bugetul de stat.
Respinge acțiunea față de ceilalți pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./04.07.2008
Jud.fond: /
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Ingrid Emina
