Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 682/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 682/CA/2008
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, recurent, -, -, -, -, G împotriva sentinței civile nr. 84/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care față de solicitarea reclamanților recurenți de solicitarea cauzei în lipsă și raportat la actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată de reclamanții, recurent, -, -, -, -, G și înregistrată la Tribunalul Alba sub nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția și Protecției Sociale A obligarea instituției pârâte la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, retroactiv pe o perioadă de 3 ani, în funcție de perioada efectiv lucrată, actualizate cu indicele de inflație, până la data efectuării plății și acordarea pentru viitor a acestor tichete de masă.
În fapt reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției și Protecției Sociale A, iar în conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998, personalul din unitățile bugetare trebuia să beneficieze de tichete de masă, însă acestea au fost acordate doar pentru anumite categorii de salariați, ajungându-se la o gravă și inexplicabilă discriminare. Se învederează în acest sens că prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară încheiat în perioada 2005-2007 s-a negociat între Ministerul Sănătății și sindicatele sanitare acordarea nu numai a tichetelor de masă dar și a altor facilități.
În drept se invocă Constituția României, Legea nr. 142/1998, Normele de aplicare a legii.
Prin Sentința nr. 84/CAF/2008 Tribunalul Alba a respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că pretențiile reclamanților nu sunt prevăzute în legile anuale ce au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici, iar legea nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci instituie un drept opțional și care este condiționat în ceea ce privește aplicarea la instituțiile publice finanțate de la bugetul de stat de prevederea unor sume cu această destinație în buget.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând a se dispune modificarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs s-a arătat că instanța a reținut greșit că lipsa unui contract colectiv de muncă împiedică acordarea tichetelor de masă, întrucât Legea 142/1998 nu condiționează în mod expres existența unor clauze în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru acordarea tichetelor. Mai mult, la nivelul instituțiilor publice pot încheia contracte colective de muncă numai personalul încadrat cu contract de muncă, nu și funcționarii publici.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea 142 / 1998 "salariații din cadrul societăților comerciale-și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană - acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator". Pentru aplicabilitatea cestei prevederi legale pârâta avea obligația să depună diligențele necesare pentru ca aceste sume să fie cuprinse în bugetul de stat, deoarece în caz contrar o lege specială nu se aplică din.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Pârâta Direcția și Protecției Sociale A nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul reclamanților este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit.a din Legea 146/1997.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate Curtea constată că prezentul recurs nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr.142/1998 stabilește la art. 4 că angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pentru instituțiile publice, art. 5, din norme stabilește că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Pe de altă parte, legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamanții au calitatea de funcționari publici. Nici Legea nr. 188/1999, nici ordonanțele anuale de salarizare nu prevăd obligația autorității publice de a acorda aceste drepturi.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că aceste pretenții sunt nefondate câtă vreme s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu nu sunt aplicabile acestei categorii de personal, sumele necesare plății nu au fost cuprinse în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al instituțiilor intimatei și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum sunt intimații, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
În plus, acordarea, respectiv primirea acestor tichete constituie o opțiune angajatorului, și nu o obligație, și respectiv o vocație corelativă a angajatului, și nu un drept.
Sub raportul discriminării, argumentele reclamanților sunt nefondate deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Or, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația salariaților angajați cu contract de muncă și funcționarilor publici, deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale speciale.
De altfel, problema a fost soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a pronunțat Decizia nr. 14/2008 prin care s-a stabilit:
Dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
În raport de cele ce preced se constată că soluția primei instanțe este legală, nefiind incidente prevederile art. 304/1 Cod pr. civilă și în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, recurent, -, -, -, -, G împotriva sentinței civile nr. 84/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 21 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex. /04.06.2008
Jud. fond:,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
