Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 686/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 686/CA/2008
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S împotriva sentinței civile nr.42/CA/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamanților intimați.
Instanța față de solicitarea pârâtei recurente de judecarea cauzei în lipsă și raportat la actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.42/CA/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G, și împotriva pârâtei DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S, obligând pârâta să plătească reclamanților sporul de confidențialitate actualizat cu indicele de inflație, respingând celelalte cereri.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Conform deciziilor nr.13/4 și 13/22 depuse la filele 8, 10 dosar rezultă că reclamanții G și au deținut calitatea de funcționar public în perioada 2004-2006.
Reclamanta a fost numită însă, în funcția publică de execuție, conform deciziei nr. 15 depusă la fila 9 dosar abia din data de 24.03.2006.
În aceste condiții, pentru perioada cât reclamanții au deținut calitatea de funcționar public se apreciază că, raportat la domeniul specific de activitate care implică îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate în condițiile art.l din OG 9/1992 raportat la art.l punct 12 din OG 71/2004 și art.31 alin 2, precum și art.46 din Lg, 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pârâta avea obligația sinalagmatică de plată a acestei activități specifice, aceasta cu atât mai mult cu cât prin refuzul exercitat a încălcat principiile constituționale privind nediscriminarea și egalitatea de tratamentul, dreptul la plata pentru muncă egală și dreptul la salariu pentru activitatea specială prestată conform art.l6 alin 1 și art.41 din Constituție.
Față de aceste considerente instanța urmează a dispune admiterea cererii privind plata sporului de confidențialitate a reclamanților G, și pentru perioada 2004-2006 iar în ceea ce o privește pe reclamanta plata acestui spor ca fi făcută doar pentru perioada 24.03.2006-31.12.2006.
În ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică instanța urmează a constata că într-adevăr există condiții de suprasolicitare de muncă la toate Direcțiile Județene de Statistică însă, față de împrejurarea că nu există un temei legal care să îndreptățească acordarea lui, cererea se dovedește a fi neîntemeiată.
Referitor la petitul 3 din acțiune, prin care reclamanții au solicitat c/val tichetelor de masă, inițial pentru perioada 2001 -2006, urmând ca prin precizarea de acțiune de la fila 51 dosar să menționeze perioada 2004-2006, se va reține faptul că interpretarea dată de către reclamanți dispozițiilor legale prevăzute de art.l alin 1 din Lg. 142/1998 este eronată.
Aceasta deoarece textul legal citat prevede faptul că "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și al ce lorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
În aceste condiții, se poate constata că acordarea tichetelor de masă se
face numai "salariaților", respectiv personalului încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, și nu funcționarilor publici care au un statut special conferit de dispozițiile Lg. 188/199, modificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția de Statistică S, care solicită modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamanților.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că în actele normative care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt prevăzute categoriile de funcționari publici cărora lise acordă sporurile solicitate de reclamanți, iar sporurile invocate de reclamanți nu sunt prevăzute de lege.
În drept invocă prevederile art.304 pct.8-9 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Reclamanții intimați au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, instanța constată că recursul pârâtei este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește sporurile de confidențialitate și suprasolicitare neuropsihică Curtea constată următoarele:
Reclamantele solicită sporurile respective pe perioada 2004-2006, ceea ce înseamnă că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 123/2003, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, OG 2/ 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006. Potrivit art. 33 din OUG 123/2003 preluat de art. 18 (1) din OUG nr. 92/2004 la rândul lui preluat integral în art. 15 din OG 2/2006 "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Reclamanți nu sunt enumerați în mod expres printre categoriile de funcționari publici care beneficiază de acordarea acestor sporuri, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea 188/1999, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres de lege. Același articol 31 alin. 3 prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că prevederile acestei legi nu pot fi ignorate.
Curtea constată că instanța de fond în mod eronat a acordat sporul de confidențialitate pe care legea nu îl reglementează în favoarea acestor funcționari publici, iar acordarea acestuia a însemnat depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul art. 304 pct. 4 cod pr. civilă, care s-a substituit atât legiuitorului cât și ordonatorului principal de credite, întrucât art. 15 alin. 2 din OG 6/ 2007 arată că ordonatorul principal de credite este cel care stabilește, prin act administrativ categoriile de funcționari publici și cuantumul acestui spor.
În ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică acesta nu este prevăzut nici de OUG 92/2004, nici de OG 2/2006 și nici de OG 6/2007, iar instanța de fond în mod corect nu a acordat acest spor pentru că nici nu există temei legal pentru acordarea lui.
Reclamanții invocă ca temei de drept pentru acordarea acestui spor art. 31 alin. 2 coroborat cu art. 3 lit. c, d, e din Legea 188/1999.
Art. 31 alin. 2 din aceeași lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. În aceeași ordine de idei invocarea art. 3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile care stau la baza funcției publice, nu are nicio relevanță și nu poate duce la acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute expres de lege. De asemenea, HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar la art. 8 lit. b face referire la un spor de până la 15% pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată. Sunt enumerate expres categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, însă nu regăsim în această enumerare categoria reclamanților. De asemenea, se prevede că mărimea concretă și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, instituții centrale și locale ale administrației publice cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și al Ministerului Finanțelor.
Și în ce privește tichetele de masă în mod corect instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor reclamanților. Art. 1 alin. 1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr.142/1998 stabilește la art. 4, că angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pentru instituțiile publice, art. 5, din norme stabilește că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Pe de altă parte legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamantele au calitatea de funcționari publici. Nici Legea nr. 188/1999, nici ordonanțele anuale de salarizare nu prevăd obligația autorității publice de a acorda aceste drepturi.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corectcă pretențiile reclamanților nu sunt fondate câtă vreme s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu nu sunt aplicabile acestei categorii de personal și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum este intimata, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 304 pct. 4, 8 și 9 cod pr. civilă instanța va admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S împotriva sentinței civile nr. 42/CA/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge în întregime acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții G, și - împotriva pârâtei Direcția Județeană de Statistică
Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea cererii reclamantelor de acordare a tichetelor de masă și a sporului de suprasolicitare neuropsihică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S împotriva sentinței civile nr.42/CA/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții G, - și pârâtei Direcția Județeană de Statistică
Menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea cererii reclamanților de acordare a tichetelor de masă și a sporului de suprasolicitare neuropsihică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./09.06.2008
Jud.fond -,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
