Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 694/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--02.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.694
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta T împotriva sentinței civile nr.185/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul al salariaților din cadrul T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă consilier juridic, în reprezentarea reclamantului intimat se prezintă domnul -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar delegație de reprezentare, practică judiciară.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat,Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Reprezentantul reclamantului, domnul - solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței ca temeinică și legală. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- reclamantul Sindicatul al salariaților din cadrul în numele funcționarilor publici, membrii de sindicat au chemat în judecată pe pârâta T, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună recunoașterea dreptului reprezentat de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază, pentru fiecare persoana îndreptățită, obligarea pârâtei la plata acestor drepturi începând cu 01.01.2004 la zi, precum și pe viitor până la încetarea raporturilor de muncă, în mod diferențiat pentru fiecare membru de sindicat în funcție de data angajării sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii lor reclamanții au arătat că, aceste sporuri sunt reglementate de art.31 aliniat 1 litera și d din Legea nr.188/1999, dar ulterior prin acte normative succesive aceste sporuri au fost suspendate, ajungându-se practic la negarea dreptului la aceste sume de bani. S-a menționat că în perioada 2004-2006 acordarea drepturilor solicitate a fost suspendata nu echivalează cu înlăturarea acestora, nu se poate considera ca acestea nu au existat.
Au mai precizat că s-au adresat pârâtei în vederea acordării acestor sume de bani, dar prin răspunsul dat pârâta a refuzat acordarea acestor drepturi.
În drept au fost invocate prevederile art. 15 lit. a si art.93 din Legea nr.188/1999 republicata.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, conform art.118 Cod procedură civilă solicitând respingerea acțiunii. S-a menționat că drepturile solicitate de către reclamanți nu pot fi acordate, salarizarea acestora făcându-se în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului de salarizare unitar pentru funcționarii publici. Se învederează că în perioada 2004-2006 drepturile solicitate au fost suspendate de drept, prin OUG nr. 92/2004.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 188/1999, Legea nr. 500/2002, OUG nr. 123/2003, Legea nr. 554/2004, art. 115 și urm. Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.185/16.02.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL al Salariaților din cadrul T, în contradictoriu cu pârâta T, pentru acordare drepturi salariale: suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a obligat pârâta DGFP T să plătească reclamanților suplimentul postului în cuantum de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de 25%, începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 16.02.2009, iar pentru funcționarii publici care și-au încetat activitatea până la data încetării raporturilor de serviciu, sume care se vor actualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective, a respins cererea de acordare a acestor drepturi în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta în cuantum de 3000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt toți funcționari publici în cadrul T, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În această calitate, reclamanții pretind acordarea sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază.
Aceste suplimente sunt reglementate de dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999, legea privind statutul funcționarilor publici, după cum urmează:
"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;*)
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Aceste dispoziții legale au fost suspendate prin articolul 44 din OUG nr.92/2004 aprobată prin Legea nr.76/2005; prin articolul 48 din OG nr.2/2006 aprobată prin Legea nr.417/2006, suspendare care a operat până în decembrie 2006.
Prin aceste suspendări succesive s-a ajuns practic la negarea unui drept fundamental, dreptul la plata corespunzătoare muncii prestate, drept accesoriu celui la muncă, fapt contrar dispozițiilor art.53 din Constituția României. Potrivit acestui text legal, "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății." Cum în cauză nu s-a justificat în sensul dispozițiilor aliniatului 2 al articolului 53 din Constituție caracterul necesar și proporționalitatea restrângerii cu situația care a determinat-o tribunalul nu poate conchide decât că prin aceste suspendări succesive s- ajuns la negarea și încălcarea unui drept.
Cu privire la perioada pentru care se acordă sporuri, Tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat acordarea începând cu data de 01.01.2004 la zi și în continuare până la încetarea raporturilor de munca ale reclamanților cu parata. legii sau până la încetarea raporturilor de serviciu.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004-31 decembrie 2006, prin ordonanțe de urgență. Art. 13 din Legea nr. 251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art. 29 din Legea 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007.Potrivit art. 48 din nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul întrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați, pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Așadar, funcționarii publici beneficiază de cele două suplimente, instanța putând obliga angajatorul la plata acestora, numai până la data pronunțării sentinței.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor până la încetarea raporturilor de muncă ale reclamanților, instanța a respins-o întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții, și anume de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative.
În acord cu prevederile art. 1082 Cod civil, în vederea reparării integrale a prejudiciului pârâta a va fi obligată la plata de daune intere echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației la data plații efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea acțiunii se arată prin hotărârea pronunțată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești câtă vreme a procedat la cuantificarea suplimentelor solicitate față de care însă nu este posibilă negocierea individuală întrucât ne aflăm în prezența unui contract public.
Un alt motiv de recurs a vizat faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal întrucât nicio prevedere legală în vigoare nu cuprinde dispoziții cu privire la procentul aplicabil funcționarilor publici în ceea ce privește suplimentul postului și suplimentul treptei. De vreme ce, nu se face nicio referire la acestea în OG nr.6/2007 care reglementează un sistem de salarizare distinct față de legea nr.188/1999.
Recunoaștere vocației generale la acordarea drepturilor solicitate prin hotărâre judecătorească, fără a fi posibilă determinarea acestora face ca hotărârea să fie lipsită de unul din principalele efecte și anume de posibilitatea de a fi pusă în executare.
Pe de altă parte, se mai arată faptul că, la nivelul Ministerului Justiției și al Consiliului Superior al Magistraturii, pe problema acordării celor două suplimente s-a reținut că acordarea acestor drepturi poate fi realizată numai în măsura în care există un cadru legal de stabilire a cuantumului și criterii de acordare, deci fără precizarea cuantumului, atribuit ce îi revine exclusiv legiuitorului.
În drept s-au invocat disp.art.304 pct.4 și 9 și 312 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul pârâtei este întemeiat, după cum urmează:
Prezenta acțiune a fost formulată de Sindicatul al salariaților din cadrul DGFP T în numele reclamanților, membrii de sindicat ce au calitatea de funcționari publici așa cum sunt ei identificați în tabele anexe depuse în dosarul instanței de fond, calitate față de care raportul de serviciu al acestora intră sub incidența Legii nr.188/1999 în ceea ce privește drepturile funcționarilor publici. Printre drepturile prevăzute la art.31 aliniatul1 din Legea nr. 188/1999 se numără și suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/2003 fiind prevăzute inițial la art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999. Aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată în perioada 01.01.2004 - 30.12.2006, dar suspendarea nu echivalează cu însăși pierderea dreptului respectiv, iar prin Legea nr.251/2006 art.13, prevederile respective au reintrat în vigoare începând cu 01.01.2007 fără a se indica însă cuantumul sau criteriile în funcție de care funcționarii publici vor beneficia de aceste drepturi. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 nr.OG6/2007 sau nr.OG9/2008.
Cu toate acestea Curtea reține că la data de 29.01.2007 a fost publicată nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 iar potrivit art.48 din acest act normativ prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Ca atare, faptul că legiuitorul nu a stabilit cuantumul în care se pot acorda aceste sporuri sau criterii pentru determinarea cuantumul nu poate conduce la soluția respingerii acțiunii reclamantului cel puțin în ceea ce privește acordarea generică a acestor drepturi salariale. O atare soluție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea drepturilor membrilor de sindicat ca și funcționari publici la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi care sunt prevăzute indubitabil în Legea cadru nr.188/1999 art.31 aliniatul 1 literele c) și d).
Pe de altă parte instanța de judecată nu-și poate depăși competența și nu se poate substitui legiuitorului prin determinarea cuantumului acestor sporuri în condițiile în care ele nu sunt prevăzute de lege dar se poate proceda la recunoașterea acestor drepturi în mod generic urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească cuantumul acestor sporuri sau criterii de natură a determina acest cuantum. În sprijinul acestei soluții vin dispozițiile cuprinse la art.3 din nr.OG6/2007 potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii astfel încât rezultă că stabilirea cuantumurilor sporurilor salariale solicitate în baza art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată revine în sarcina fiecărui ordonator principal de credite iar lipsa cuantumului în cuprinsul legii nu reprezintă un motiv pentru respingerea integrală a acțiunii.
Ca atare, soluția primei instanțe care a procedat la acordarea suplimentelor solicitate în cuantum de câte 25% apare ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii dar aceasta nu împiedică însă menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe în ceea ce privește recunoașterea dreptului la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pe perioada 01.01.2004 la zi, precum și pentru viitor până la momentul încetării raporturilor de muncă, în condițiile menținerii dispozițiilor legislative cuprinse la art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată.
Instanța de recurs nu-și poate însuși motivarea reclamantului potrivit căreia din practica judiciară depusă la dosar rezultă că instanțele judecătorești au acordat în mod constant cuantumul de 25 % întrucât hotărârea judecătorească trebuie să reflecte fidel dispozițiile legale pe care se întemeiază ori în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut cuantumul acestor drepturi salariale nici instanța nu le poate determina fără ca prin aceasta să se substituie astfel puterii legislative.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept și văzând și dispozițiile art.304 pct.9 și 312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, instanța urmează a admite recursul declarat în cauză, modificând sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului cu obligarea pârâtei DGFP T la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu 01.01.2004 la zi și pe viitor până la momentul încetării raporturilor de muncă.
Totodată, va respinge acțiunea în ceea ce privește stabilirea cuantumului de câte 25% pentru fiecare supliment și va menține dispozițiile sentinței recurate în privința cheltuielilor de judecată acordate reclamantului în primă instanță.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâta recurentă în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta T împotriva sentinței civile nr.185/CA/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul Sindicatul al Salariaților din cadrul
Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului Sindicatul al Salariaților din cadrul T în contradictoriu cu pârâta T și obligă pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu 1.01.2004 la zi, precum și pentru viitor până la momentul încetării raporturilor de muncă.
Respinge acțiunea în ceea ce privește stabilirea cuantumului de câte 25% pentru fiecare supliment.
Menține dispoziția sentinței recurate în privința cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 5.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-19.05.2009
Tehored.-29.05.2009/2 ex.
Prima instanță Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Adina Pokker
