Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 681/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--21.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.681
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 538 din 16.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția de Muncă și Protecție Socială A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenții și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus practica consolidată la nivelul acestei instanței, privind drepturile salariale aflate în litigiu, respectiv a acordării suplimentului postului și a treptei de salarizare prevăzute de art. 31 litera c și d din Legea nr. 188/1999.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și precizat, fără cheltuieli de judecată.
Recurenta solicită admiterea recuslui. Depune practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Arad sub nr- la data de 25 07 2008, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a jud. A obligarea să le plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c)-d) din Legea 188/1999, republicată, de câte 25% din salariul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective începând cu data de 01.04.2004 până la zi, a diferențelor dintre sumele primite și cele care se cuveneau pentru primele de 10 % din fondul de salarii, a premiului anual și primelor de vacanță și obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri.
Prin precizarea de acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâtei și la calcularea și plata retroactivă a diferențelor dintre sumele primite și cele care se cuveneau și asupra stimulentelor.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială a jud. și în această calitate aveau dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâta nici după această data nu a intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salarului prevăzut de lege, reclamanții consideră că sunt îndreptățiți la plata lor, drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin. 1, lit. d din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
Prin întâmpinare pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că dispozițiile art. 31 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 cu aplicabilitate de la 01.01.2004, au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006. Din această cauză, fondurile pentru plata acestor sporuri nu au fost prevăzute în buget și nu pot fi achitate.
Prin sentința civilă nr.538/16.09.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ precizată, formulată de reclamanții, și împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială a jud. cu sediul în A, pentru obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, obligarea la calcularea și plata retroactivă a drepturilor salariale actualizate cu rata inflației până la data plății efective începând cu data de 1 01 2004, obligarea la plata diferențelor dintre sumele primite și cele care se cuveneau asupra primei de 10 % din fondul de salarii, a premiului anual și primelor de vacanță și obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială a jud. A, și au formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 01.01.2004 până în prezent nu au beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 (devenit art.31) alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.29 (devenit art.31) a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici,dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Deși reclamanții solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment a postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate de reclamanți, instanța a respins acțiunea, ca fiind lipsita de temei legal.
Împotriva aceste sentinței au declarat recurs în termen legal reclamanții, și solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată privind acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare în cuantum de 25% începând cu 1.01.2004 până la zi, precum și a diferențelor dintre sumele primite și cele care se cuveneau asupra primelor de 10% din fondul de salarii, a premiului anual și a primelor de vacanță, precum și înscrierea acestor sporuri în carnetele de muncă.
În motivarea recursului se arată că, hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât încalcă dreptul reclamanților la un salariu decent neacordând cele două componente reprezentate de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, deși practica judiciară este constată în acest sens.
Dacă legiuitorul nu ar dorit acordarea acestor drepturi, atunci nu le-ar fi prevăzut printr-un act normativ și ca atare Legea nr.188/199 se completează cu prevederile Codului muncii, conform art.117, prevederi care nu stabilesc nici un spor mai mic de 25%.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.188/1999, 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și 3041Cod procedură civilă.
Prin încheierea nr.3480/3.12.2008 Curtea de Apel Timișoara -Secția litigii de muncă și asigurări sociale a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înregistrarea pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal având în vedere calitatea de funcționari publici ai recurenților, iar la dosar s-au mai depus practică judiciară în materia similară.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul reclamanților este întemeiat, după cum urmează:
Reclamații au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției de Muncă și protecție Socială a Județului A calitate în care raporturile de serviciu ale acestora intră sub incidența Legii nr.188/1999 în ceea ce privește drepturile funcționarilor publici. Printre drepturile prevăzute la art.31 aliniatul1 din Legea nr. 188/1999 se numără și suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/2003 fiind prevăzute inițial la art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999. Aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată în perioada 01.01.2004 - 30.12.2006, dar suspendarea nu echivalează cu însăși pierderea dreptului respectiv, iar prin Legea nr.251/2006 art.13, prevederile respective au reintrat în vigoare începând cu 01.01.2007 fără a se indica însă cuantumul sau criteriile în funcție de care funcționarii publici vor beneficia de aceste drepturi. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 nr.OG6/2007 sau nr.OG9/2008.
Cu toate acestea Curtea reține că la data de 29.01.2007 a fost publicată nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 iar potrivit art.48 din acest act normativ prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Ca atare, faptul că legiuitorul nu a stabilit cuantumul în care se pot acorda aceste sporuri sau criterii pentru determinarea cuantumul nu poate conduce la soluția respingerii acțiunii reclamanților cel puțin în ceea ce privește acordarea generică a acestor drepturi salariale. O atare soluție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea drepturilor reclamanților ca și funcționari publici la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi care sunt prevăzute indubitabil în Legea cadru nr.188/1999 art.31 aliniatul 1 literele c) și d).
Pe de altă parte instanța de judecată nu-și poate depăși competența și nu se poate substitui legiuitorului prin determinarea cuantumului acestor sporuri în condițiile în care ele nu sunt prevăzute de lege dar se poate proceda la recunoașterea acestor drepturi în mod generic urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească cuantumul acestor sporuri sau criterii de natură a determina acest cuantum. În sprijinul acestei soluții vin dispozițiile cuprinse la art.3 din nr.OG6/2007 potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii astfel încât rezultă că stabilirea cuantumurilor sporurilor salariale solicitate în baza art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată revine în sarcina fiecărui ordonator principal de credite iar lipsa cuantumului în cuprinsul legii nu reprezintă un motiv pentru respingerea acțiunii.
Pe de altă parte instanța de recurs nu-și poate însuși motivarea reclamanților potrivit căreia cuantumul de 25 % este o creație a jurisprudenței fiind stabilită la nivel național întrucât hotărârea judecătorească trebuie să reflecte fidel dispozițiile legale pe care se întemeiază ori în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut cuantumul acestor drepturi salariale nici instanța nu le poate determina fără ca prin aceasta să se substituie astfel puterii legislative. Instanța de recurs nu-și poate însuși nici considerentul privind corelarea Legii nr.188/1999 cu Codul Muncii, act normativ care nu prevede nici un spor mai mic de 25% întrucât această corelare are loc doar în domenii în care nu există o reglementare expresă în materia drepturilor funcționarilor publici, ceea ce nu se poate reține în speță câtă vreme există acte normative care reglementează distinct această materie.
Aceasta nu împiedică însă admiterea în parte a acțiunii reclamanților referitor la recunoașterea dreptului la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pe perioada 01.01.2004 și până la zi, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective pentru a se asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți ca urmare a neachitării la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Ca o consecință a admiterii acțiunii privind recunoașterea acestor drepturi, instanța de recurs va obliga pârâta Direcția de Muncă și protecție Socială A la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a reclamanților prin înscrierea celor două suplimente.
Totodată pentru considerentele anterior menționate se va respinge capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi salariale în cuantum de câte 25 % din salariul de bază, precum și petitul referitor la plata diferențelor dintre sumele primite și cele ce se cuveneau cu referire la primele de 10% din fondul de salarii, premiul anual și primele de vacanță.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, instanța de recurs apreciază că soluția Tribunalului Arad de respingere în întregime a acțiunii a fost dată cu aplicarea greșită a legii și astfel, fiind în prezența motivului de modificare prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă și văzând și art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de reclamanți și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va proceda la admiterea acțiunii reclamanților în ceea ce privește recunoașterea drepturilor acestora referitoare la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective precum și obligarea pârâtei la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a acestora urmând a respinge cererea în privința stabilirii cuantumului de 25 % pentru suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare precum și în ceea ce privește acordarea diferențelor salariale.
În privința cheltuielilor de judecată se observă că acestea nu au fost solicitate de reclamanții - recurenți.
În privința reclamantei se observă că aceasta nu a declarat recurs împreuna cu ceilalți reclamanți și având astfel calitatea de intimată cu ocazia soluționării recursului, Curtea nu va lua în considerare cererea de renunțare la judecată depusă la 3.12.2008 întrucât reclamanta nu are calitatea de recurentă în dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara și ca atare se prezumă că a achiesat tacit la soluția primei instanțe de respingere acțiunii introdusă și de aceasta, cererea nefiind una de renunțare la drept ci la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții, și împotriva sentinței civile nr.538/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimații A și.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții recurenți și obligă pârâta A la plata către aceștia a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu 1.01.2004 până la zi, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâta să procedeze la înscrierea în carnetul de muncă al reclamanților a acestor sporuri.
Respinge cererea în ceea ce privește stabilirea cuantumului de câte 25% pentru fiecare supliment și referitor la plata diferențelor dintre sumele primite și cele ce se cuveneau cu referire la primele de 10% din fondul de salarii, premiul anual și primele de vacanță.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 5.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-18.05.2009
Tehored.-27.05.2009/2 ex.
Prima instanță Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Adina Pokker
