Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 711/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIENr. 711/CA/2009

Ședința publică de la 26 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ștefan Făt

JUDECĂTOR 2: Marieta Florea

JUDECĂTOR 3: Marius Ionel

Grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S împotriva sentinței nr. 681/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâta recurentă, lipsind reclamanta intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar cerere din partea reclamantei intimate prin care invocă în baza art. 306 alin. 1.civ.Cod Penal nulitatea recursului, motivat de împrejurarea că recursul a fost declarat împotriva unei alte hotărâri a Tribunalului Sibiu, pronunțată în alt dosar.

Față de această împrejurare, reprezentanta pârâtei recurente învederează instanței că dintr-o greșeală de dactilografiere s-a trecut în cererea de recurs că se atacă sentința civilă nr. 682/CA/09.12.2008.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând în fond cauza, respingerea acțiunii reclamantei. Susține că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art.31 alin.3 din Legea nr. 188/1999, art. 14 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 și art. 3 din nr.OG 6/2007. Mai arată că drepturile salariale solicitate în cauză nu sunt cuantificate, reclamanta intimată nespecificând câtimea lor.

- CURTEA DE APEL -

Asupra recursului de față:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii S solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2005 și până la 01.01.2007, apoi de la data înregistrării acțiunii și până la data încetării raporturilor de serviciu ori până la abrogarea textului legal, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective.

S-a solicitat și cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că reclamanta este funcționar public în cadrul Casei Județene de Pensii

În această calitate are dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul gradului.

Deși ar fi trebuit să beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv a fost suspendată în mod continuu printr-o serie de acte normative.

În drept se invocă dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și Constituția României.

Prin Sentința administrativă nr.681/CA/09.12.2008 Tribunalul Sibiua admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul gradului în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de înregistrării acțiunii și până la momentul încetării raporturilor de serviciu sau a abrogării textului legal, precum și retroactiv pentru perioada 11.07.2005 - 01.01.2007.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că începând cu anul 2004 în art. 31 alin. 1 al Legii nr. 188/1999 este prevăzut ca drept salarial dreptul solicitat de reclamantă, iar ca urmare a încetării suspendării, aceste reglementări au fost repuse în vigoare începând cu 2006.

Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii A solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului se susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale, drepturile solicitate nu pot fi acordate fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat, în funcție de natura lor, cuantumul și criteriile de acordare și fără a fi prevăzute în bugetul instituției sume cu această destinație. Instanța nu poate crea drepturi, acest atribut aparținând puterii legislative.

În drept se invocă prevederile art. 304 Cod procedură civilă.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.

Intimata reclamantă prin întâmpinare a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 306 alin. 1.civ.Cod Penal, întrucât recursul este formulat împotriva unei alte hotărâri, așa încât recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege.

Analizând această excepție instanța reține că în recursul declarat de pârâtă numai dintr-o eroare de dactilografiere s-a indicat un număr diferit de hotărâre, dar apropiat de cel corect. Că este așa rezultă din însăși recursul declarat, unde se observă cu ușurință că numărul de dosar este indicat corect, iar în final la concluziile motivelor de recurs se identifică corect hotărârea atacată. Așa fiind excepția ridicată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă prin cercetarea în fond a recursului declarat.

Instanța apreciază recursul pârâtei ca fondat pentru următoarele considerente:

Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale. Astfel, ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:

Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art. 29 alin. (1) lit. c) și d), devenit art. 31 în forma republicată a legii în anul 2007, se prevede: " Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul gradului".

Conform art. 31 alin. (3) din aceeași lege "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".

Articolul 29 din Legea nr. 188/1999 a fost introdus prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.

Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Prin rt. 3 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii"

În aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.

Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.

Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.

Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamanta când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr. 84/2003 și Legii nr. 672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.

În cauză, prin neacordarea acestor drepturi nu s-ar încălca prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu poate dovedi cuantumul creanței. Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă, reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art. 379.civ.Cod Penal și nu se poate reține că s-ar nesocoti dreptul de proprietate al reclamantei, astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale prin neacordarea acestor sporuri.

Instanța, față de cele de mai sus, consideră că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului, astfel că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041.civ.Cod Penal și recursul pârâtei va fi admis, în temeiul art. 312 al. 2.civ.Cod Penal, în sensul că se va modifica în parte hotărârea atacată și se va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

Recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru aceste motive,
În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței nr. 681/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:

Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26 Mai 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./03.06.2009

Jud.fond -

Președinte:Ștefan Făt
Judecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 711/2009. Curtea de Apel Alba Iulia