Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 715/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 715/2009
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI S și pârâtul MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, împotriva sentinței civile nr. 2467/2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că raportat la lipsa părților de la acest termen, se constată că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, la data de 11.02.2009 s-a depus la dosar, de către intimata, întâmpinare.
La data de 17.02.2009, recurenta Agenția pentru Protecția Mediului Sad epus la dosar un script, în cuprinsul căruia solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242, alin. 2, Pr. Civ.
Curtea, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închisă faza dezbaterilor și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.467 din 24 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea formulată de reclamanta C, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, aceștia fiind obligați să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25 / din salariul de bată, pentru perioada 13.09.2004 - 30.11.2007, actualizate cu dobânda legală.
Au fost respinse cererile privind acordarea sporului de confidențialitate și a tichetelor de masă.
Prin aceeași sentință au fost respinse excepțiile invocate.
În primul rând, instanța de fond a analizat excepțiile necompetenței materiale a instanței și a inadmisibilității invocate de Agenția Națională de Protecția Mediului, precum și excepția lipsei calității procesuale pasivă invocată de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Prin urmare, a constatat instanța de fond că, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile are în această cauză calitate procesuală pasivă, deoarece prin art. 5 alin. 8 din nr.HG 368/2007 acestuia i se consacră funcția de ordonator principal de credite.
Cum litigiul se poartă asupra unor drepturi bănești, ministerul în subordinea căruia funcționează celelalte pârâte are legitimitate procesuală.
În privința competenței materiale a instanței, s-a menționat că raportul juridic dedus judecății este unul de contencios administrativ, vizând acordarea unor drepturi bănești de către Agenția pentru Protecția Mediului S, autoritate administrativă cu personalitate juridică, ale cărei acte sunt cenzurate de către tribunale, prin raportare la art. 2 punctul 2, respectiv art. 3 punct 1 Cod procedură civilă.
Excepția inadmisibilității a fost respinsă, dat fiind faptul că refuzul plății drepturilor pretinse prin acțiune derivă dintr-un raport juridic de muncă, iar nu dintr-unul de autoritate.
Asupra cauzei pe fond, prima instanță a reținut că reclamanta a avut calitatea de funcționar public, fiind salariată a Agenției pentru Protecția Mediului S, fiindu-i aplicabile prev. Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, art. 31 alin. 1 lit. c) și d).
A arătat instanța de fond că pentru perioada 2004 - 2006, plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost succesiv suspendată, prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006.
Totodată, menționează prima instanță, art. 38 din Legea nr. 53/2003 prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, sporurile în discuție nu puteau fi anulate prin actele normative sus menționate.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantei la aceste sporuri.
Astfel cum arată și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (decizia nr.XXIII/2005).
Suspendarea instituită prin nr.OG 92/2004 și apoi nr.OG 2/2006 și-a încetat efectele la data de 1 ianuarie 2007, prin art. XIII din Legea nr. 251/2006, astfel încât instanța a apreciat că nu există vreun impediment legal pentru ca reclamanta să nu beneficieze de drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, refuzul pârâtului de a onora aceste drepturi fiind nelegal.
Cererea privind acordarea sporului de confidențialitate a fost respinsă ca nefondată în baza prev. nr.OG 6/2007 care a instituit sporul de confidențialitate pentru anumite categorii de funcționari publici, și anume "funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ".
Această prevedere legală enumeră limitativ anumite categorii de funcționari publici, care își desfășoară activitatea în anumite instituții ale statului, ca fiind îndreptățite la acordarea sporului de confidențialitate.
Opțiunea legiuitorului de a diferenția sporurile acordate nu poate fi cenzurată de instanță, iar acordarea sporului de confidențialitate nu poate fi generalizată pentru toți funcționarii publici din România.
În privința cererii prin care se solicită acordarea tichetelor de masă, de cadou și de creșă, tribunalul a constatat că reclamanta nu a prezentat un contract colectiv de muncă prin care să se consfințească obligativitatea angajatorilor la acordarea acestora, încât acesta din urmă nu poate fi obligat să onoreze această solicitare, deoarece potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 1 din Legea nr. 193/2006, s-a stabilit că salariații din sectorul bugetar pot primi asemenea tichete, iar nu că angajatorul ar fi obligat să le acorde, dar numai dacă această obligație a fost consfințită printr-o clauză contractuală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI S și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantă, în condițiile art. 299, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3.pr.civ. raportat la dispozițiile Legii nr. 188/1999, a Legii nr. 554/2004 și nr.HG 368/2007.
Prin recursul formulat de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului B se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând că acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare a fost suspendată prin art. 44 din nr.OG 92/2004, apoi prin art. 48 din nr.OG 2/2006 pentru anii 2004 - 2006.
A mai susținut pârâta că nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu face nici o referire la sporurile în discuție, în prezent neexistând o lege care să reglementeze stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
A apreciat pârâta, că procentul de 25 % acordat de către instanța de fond a fost stabilit în mod arbitrar, susținând că ar fi fost necesară efectuarea unei expertize de specialitate, care să individualizeze posturile pentru care se poate acorda acest supliment.
În recursul pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile s-a solicitat respingerea acțiunii, susținând, în esență, că legislația în vigoare nu reglementează acordarea sporurilor pretinse de către reclamantă, acordarea acestor fiind suspendată.
A mai criticat pârâtul și menținerea poziției sale de pârât în cauză și deci de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că simplul fapt că are calitatea de ordonator principal de credite și că ar avea în subordinea sa Agenția Națională pentru Protecția Mediului nu justifică introducerea sa în cauză în calitate de pârât. ( 6)
O poziție similară a adoptat și pârâta Agenția pentru Protecția Mediului S, care în recursul declarat a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. ( 14).
A susținut această pârâtă că aceste suplimente nu s-au acordat niciodată de la intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999, deoarece nu există nici un act normativ care să prevadă expres criteriul de acordare al acestora precum și cuantumul lor.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursurilor ( 30).
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind fondate din următoarele considerente.
Drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost stabilite prin Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea coruptiei, act normativ prin care au fost modificate și dispozițiile Legii nr. 188/1999, modificare publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21.04.2003.
Prin nr.OUG 92/2005, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.091 din 23.11.2004, cele două drepturi salariale prevăzute la acea dată de art. 29 din Legea nr. 188/1999 în forma și numerotarea în vigoare la data menționată anterior, au fost suspendate (art. 44).
În considerarea disp. art. 53 din Constituția României, suspendarea drepturilor salariale menționate anterior nu poate opera în privința efectelor pe care dispozițiile legale ce le conțin le pot produce:
"art. 53: Restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrânsnumai prin legeși numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Suspendare nejustificată a dreptului determină o restrângere nejustificată a exercițiului dreptului și implicit privarea nejustificată a titularului dreptului de posibilitatea exercitării acestuia.
În speță, suspendarea realizată prin nr.OUG 92/2004 nu își poate produce efectele.
Suspendarea dreptului salarial se putea realiza numai prin lege, ceea ce nu s-a realizat în această situație, suspendarea fiind dispusă printr-o ordonanță de urgentă, act normativ inferior legii, conf. art. 4 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Prin acte normative ulterioare, Guvernul a perpetuat starea de inactivitate a acelor dispoziții legale, fapt ce a împiedicat nejustificat acordarea acelor drepturi salariale persoanelor îndreptățite, până în prezent.
Sub acest aspect actiunea introductivă este admisibilă.
Instanța din oficiu a invocat excepția prescripției parțiale la acțiune din următoarele considerente:
Reclamanta au solicitat acordarea drepturilor începând cu data de 13.09.2004.
În condițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctiva, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial poate fi exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii raportului juridic de drept material ce generează dreptul la acțiune în instanța de judecată.
Așa cum s-a arătat anterior, cele două suplimente au fost introduse în Legea nr. 188/1999 începând cu data de 24 aprilie 2003, data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003.
Suspendarea dreptului a intervenit la data de 23 noiembrie 2004, data publicării nr.OUG 92/2004 în Monitorul Oficial și care este data intrării în vigoare a nr.OUG 92/2004, conf. art. 11 al. 2 din Legea nr. 24/2004, unde se arată că:" Ordonantele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera competenta sa fie sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara."
De la data suspendării dreptului subiectiv, s-a suspendat și dreptul material la acțiune pentru obținerea drepturilor în instanță.
Reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 28 august 2008.
Pentru intervalul de timp anterior datei de 23 noiembrie 2004, curs însă termenul de prescripție.
Referitor la procentul propriu-zis solicitat a fi acordat de către reclamantă, Curtea constată că nu există vreo dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicare principiului menționat anterior.
Reclamanta a solicitat acordarea sporurilor salariale până la încetarea raporturilor de serviciu.
Această solicitare apare ca fiind nejustificată, motivată în principal de faptul că stabilește drepturi și pentru viitor, fără a avea în vedere că există posibilitatea unor modificări legislative în privința salarizării funcționarilor publici și care altfel nu și-ar mai putea găsi aplicarea dacă instanța ar dispune acordarea unor drepturi până la încetarea raportului de serviciu.
Se vor acorda suplimentele și pentru viitor, în considerarea celor menționate și pentru a se crea posibilitatea acționării imediate a eventualelor modificări legislative ce ar putea avea loc în salarizarea funcționarilor publici.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de pârâți, sentința recurată va fi modificată în sensul că se va admite în parte cererea de chemare în judecată și în consecință, se va admite în parte excepția prescripției dreptului la acțiune, constatându-se ca fiind prescrise drepturile salariale solicitate pentru perioada 13 septembrie 2004 - 22 noiembrie 2004.
De asemenea, Curtea va obliga pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, pentru intervalul 23 noiembrie 2004 și până la data pronunțării prezentei decizii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective precum și cu începere de la data de 20 februarie 2009 și pentru viitor.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B împotriva sentinței civile nr. 2.467 din 24 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului M, pe care o modifică și, rejudecând, admite în parte cererea de chemare în judecată și în consecință:
Admite în parte excepția prescripției dreptului la acțiune.
Constată prescrise drepturile salariale solicitate pentru perioada 13 septembrie 2004 - 22 noiembrie 2004.
Admite în parte cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, pentru intervalul 23 noiembrie 2004 și până la data pronunțării prezentei decizii, 19 februarie 2009.
Obligă pârâții să achite reclamantei drepturile salariale prevăzute de art. 31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 începând cu data de 20 februarie 2009 și pentru viitor.
restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.
Dact./3 ex./24.02.2009.
Jud.fond:
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
