Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 718/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 718/2008
Ședința publică din data de 19 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2330/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI H, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - legea nr. 188/1999 - anulare decizie de imputare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei și a fost depusă taxa judiciară de timbru în cuantum de 6 lei pentru fondul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din proc. civ. La data de 18.03.2008 reclamanta a depus o cerere de renunțare la judecată iar pârâtul a depus un înscris prin care arată că reclamanta a fost angajată a Primăriei H ca și personal contractual în perioada 14.02.2004 - 01.08.2007 și din data 01.08.2007 este funcționar public.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată formulată de reclamantă și depusă la dosarul cauzei la data de 18.03.2008.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2330 pronunțată la data de 30.11.2007 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamanta; respinsă acțiunea formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 130/1996, contract colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și orice alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar potrivit artt. 8, clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilire numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege. De asemenea, conform dispozițiilor art. 12 alin. 1 din același act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contract nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Raportând aceste dispoziții legale la contractul colectiv de muncă încheiat în cauză, reține tribunalul că acesta cuprinde clauze referitoare la drepturile salariale ale membrilor sindicatului UNITAS (respectiv indemnizația de hrană zilnică sau pentru procurarea unor ținute vestimentare), membrii care sunt funcționari publici și ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin lege specială. Or, indemnizația de hrană zilnică a fost acordată reclamantei în baza unei dispoziții din contractul colectiv de muncă lovită de nulitate absolută, în condițiile în care legea specială nu prevede posibilitatea acordării unei astfel de indemnizații. În aceste condiții, văzând și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora Direcțiile județene de muncă au obligația de a verifica legalitatea clauzelor cuprinse în contractele colective de muncă, tribunalul a constatat că în mod legal și temeinic pârâtul a emis dispoziția atacată prin care a decis recuperarea și imputarea de la reclamantă a sumei plătite cu titlu de indemnizație de hrană zilnică.
În ceea ce privește includerea de către Consiliul Local al orașului Haa cestor sume în buget, tribunalul reține că acest aspect nu are nici o relevanță în cauză, consiliile locale neavând competența de a atribui funcționarilor publici din cadrul lor alte drepturi salariale în afara celor stabilite prin legea specială de salarizare.
de relevanță, reține tribunalul, sunt și susținerile privind nelegalitatea dispoziției atacate datorită unor motive de ordin procedural, în condițiile în care viza compartimentului juridic din cadrul instituției nu este obligatorie și în nici un caz lipsa acesteia nu este de natură să atragă nulitatea actului administrativ. Totodată, tribunalul a reținut că, într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 117 lit. a din Legea nr. 215/2001, secretarul unității administrativ-teritoriale avizează, pentru legalitate, dispozițiile primarului, dar acest aviz poate fi dat în diferite forme, începând chiar și numai cu simpla semnătură a secretarului și până la explicarea, argumentarea și inserarea dispozițiilor legale pro sau contra. Or, în condițiile în care dispoziția atacată este semnată de Secretarul orașului H, tribunalul a apreciat că a fost respectată dispoziția legală enunțată, fiind fără relevanță formularea folosită, respectiv de "contrasemnează" și nu de "avizează", legea neimpunând o formulă sacramentală.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
În motivare se susține că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, se arată că potrivit dispozițiilor art. 30-31 din Legea nr. 130/1996, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie între părți, clauzele acestuia putând fi modificate prin convenția părților pe parcursul executării lui. În măsura în care vreuna sau mai multe din aceste clauze ar încălca legea, se poate invoca nulitatea lor, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996.
Pârâtul însă, nu a atacat clauzele considerate nule din contractul colectiv de muncă pentru o eventuală pretinsă încălcare a legii, potrivit adresei nr. 4090/30.11.2005 a C, I-a executat de bună voie timp de doi ani, motiv pentru care sporurile și indemnizațiile negociate sunt legale iar reținerea lor nu are suport juridic, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond în considerentele hotărârii atacate.
Contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților care trebuie respectate ca atare, iar pârâtul, ca parte, având cunoștință despre eventualele încălcări ale legii cu care se putea confrunta nu trebuia să-l semneze în aceste condiții, sau dacă a semnat, ulterior să supună cenzurii instanței judecătorești clauzele socotite nelegale de C potrivit adresei nr. 4090 din 30.11.2005.
În condițiile art. 969.civ. contractul reprezintă acordul de voință al părților, iar pârâtul avea obligația contractuală să respecte prevederile contractului colectiv de muncă, să achite toate sporurile și indemnizațiile prevăzute în acesta.
Pârâtul era obligat să execute prevederile prezentului contract colectiv de muncă și potrivit art. 41 alin. 5 din Constituția României, în conformitate cu care, dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective de muncă sunt garantate.
Conform art. 12 din Legea nr. 130/1996 și art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, contractele colective de muncă se încheie și pentru personalul încadrat în instituțiile publice. Aceste acte normative arată că, prin contractele colective încheiate la nivelul instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite de lege. Este vorba de acele categorii de drepturi salariale care sunt enumerate expres și al căror cuantum este determinat de lege, drepturi bănești ce nu pot fi modificate prin negociere la nivelul instituției publice.
Însă, nimic nu se opune ca în baza autonomiei locale și în baza legislației finanțelor publice locale, consiliile locale să susțină cuprinderea și aprobarea în bugetele locale a fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, în temeiul art. 1, art. 6 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. i, art. 40 al. 2 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii și art. 103 din Legea nr. 188/1999. Din aceste fonduri se pot constitui și acorda drepturi materiale sau bănești pentru îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, deoarece instituirea acestor drepturi nu modifică drepturile stabilite sau condiționate de lege. Mai mult, art. 41 alin.1 lit. c din Contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pe anii 2005-2006, precizează în mod expres că la nivelul instituțiilor publice pot fi convenite și alte adaosuri salariale, decât cele determinate de lege, fapt materializat în prezent de legislația în materie prin dispozițiile art. 41 din nr.OUG 6 din 24.01.2007.
Concluzionând recurenta arată că având în vedere forța probantă a contractelor colective de muncă, garantată de art. 30 din Legea nr. 130/1996, că aceasta nu a fost denunțat de angajator în condițiile art. 8 din actul normativ anterior enunțat, se impune admiterea acțiunii.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că hotărârea este temeinică și legală.
Pe parcursul judecății prin înscrisul depus la 18.03.2008 reclamanta în baza art. 246.pr.civ. a solicitat a se lua act de renunțare la judecata recursului.
Art. 246.pr.civ. în cuprinsul său prevede că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
la starea de fapt conturată în cauză, constând în aceea că prin înscrisul depus la 18.03.2008 reclamanta a relevat că renunță la judecata recursului, norma mai sus evocată este pe deplin aplicabilă.
Așadar, față de cele arătate curtea urmează a da eficiență normei enunțate și a lua act de renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată renunțarea la judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2330 din 30.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./dact.
2 ex./14.04.2008
jud.fond. /
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
