Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 726/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 726
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 155 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Constată că din partea intimatelor s-a depus la dosar întâmpinare comunicate recurenților - reclamanți la datele de 19.08.2009 și 25.08.2009, întâmpinări prin care s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă iar prin întâmpinarea depusă de Ministerul Mediului s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare cu privire la excepția invocată și pe fondul motivelor de recurs.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții, -, -, -, a cheamat în judecată pe pârâții Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, pârât Agenția Pentru Protecția Mediului B, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligate pârâtele la acordarea următoarelor drepturi salariale, pentru fiecare din persoanele nominalizate în parte, actualizate cu rata inflației până la data plății efective; suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază; drepturi prevăzute de art. 31, alin. (I), lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,republicată, calculate și plătite începând cu data de 01.01.2007, și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu; suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, respectiv din data de 1 iulie 2005 până Ia data de 31 decembrie 2007, perioadă în care au fost suspendate abuziv prin OUG nr. 92/2004.
Prin sentința civilă nr. 155/29 ianuarie 2009 a fost respinsă acțiunea reclamanților, pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al AGENȚIEI PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI
Potrivit art.29 alin.1 din Legea 188/1999, devenit art.31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, spor pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără însă a se prevedea care este valoarea acestor două suplimente ( procentul din salariul de bază ). Urmare a modificării Legii nr.188/1999 în data de 19.07.2006, suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Cuantumul acestor sporuri nu este prevăzut prin lege.
Art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999/R stipulează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Întrucât până în prezent nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin ordonanțe de guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici ( nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007).În cadrul acestor Ordonanțe de Guvern au fost enumerate sporurile, primele, premiile și alte drepturi de natură salarială care se acordă funcționarilor publici, precum și cuantumul acestora ( procent din salariul de bază ), mai puțin în privința sporurilor cerute în speță de către reclamanți. Întrucât Legea 188/1999/R reglementează cele două suplimente ca și componente ale salariului funcționarilor publici, fără ca întinderea lor să fie determinată printr-un act normativ, nu există temei legal pentru acordarea procentului de câte 25 % din salariul de bază. Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamanților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
Față de cele arătate mai sus, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care fac parte reclamanții.
În termen legal au promovat recurs reclamanții, criticând soluția pentru următoarele motive, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Raportat la dispozițiile legale incidente, funcționarii publici beneficiază de cele două suplimente necuantificate care sunt incluse în salariu, începând cu data de 22 mai 2004.
Prin modificarea intervenită prin Legea nr. 251/2006, art. 29 al. l lit. d) din Legea nr. 188/1999 stabilește dreptul la un supliment corespunzător treptei de salarizare.
Prin nr.OG 6/2007 au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Art. 1 al. 2 din respectiva ordonanță stabilește că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi. Iar, cele două suplimente se circumscriu noțiunii de sporuri.
Respectivele dispoziții nu pot avea caracter supletiv, așa cum motivează instanța, întrucât nr.OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, că dimpotrivă în art. 48 se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Împrejurarea că legiuitorul nu a mai intervenit cu precizări privind modul de acordare a sporurilor nu poate fi răsfrântă asupra reclamanților, întrucât s-ar afecta grav dreptul la muncă și justa remunerare.
Faptul că nu există minim act normativ care să permită cuantificarea celor două sporuri și stabilirea de către instanță la nivelul de 25% din salariul de bază, nu poate fi considerată arbitrară, întrucât acest procent este prevăzută de legea - cadru. Stabilirea cuantumului sub acest procent era atributul exclusiv al instituțiilor pârâte.
Susținerea potrivit căreia cele două suplimente nu pot fi apreciate ca fiind "un bun", întrucât lipsesc criteriile de cuantificare, este greșită și în vădită contradicție cu doctrina CEDO, care a stabilit că noțiunea de "bun" se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interes care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța de fond a considerat greșit că cele două suplimente nu pot fi acordate, întrucât ar nesocoti decizia Curții Constituționale nr. 820/2008. Dimpotrivă, se încalcă respectiva decizie, întrucât se refuză aplicarea unor acte normative cu putere de lege, iar instanța nu se substituie puterii legiuitoare, ci interpretează și aplică legea.
Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională pentru Protecția Mediului - Bas olicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată.
De asemenea, Ministerul Mediului a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, invocând, excepția lipsei calității procesuale pasive.
Recursul de față apare ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Astfel, recurenții au considerat că dispun de un "drept de creanță", constând în "suplimentul corespunzător treptei de salarizare" pentru intervalul 2004 -2008 și suplimentul postului ce au fost reglementate prin art. 29 al. 1 lit. c)și d) actual art. 31 din Legea nr. 188/1999 generic, fără a fi identificat cuantumul acestuia nici prin actul normativ generator de drepturi, ori printr-o normă ulterioară, considerând că în cauză își găseau incidența prevederile art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ce fac referire la "respectarea drepturilor" persoanelor.
Ori, art. 29 din Legea nr. 188/1999 a fost introdus prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004 -2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
"Art. XIII - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29,56,57,58 și ale art. 60 alin.(l) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 01 ianuarie 2007".
OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Art. 3: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, text introdus prin Legea nr. 161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, ce nu a fost însă adoptat până la această dată.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/199.
În condițiile în care nu este reglementată printr-un act intralegislativ
modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu este certă, fiind și imposibil de calculat, iar pe de altă parte,
eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă
nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut
expresis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze
aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și
să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte
acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori
executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în
prezent nu este pasibil de executare efectivă.
Rezultă așadar, că atât timp cât vocația recurenților la primirea sporurilor în litigiu, nu a fost materializată prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv, de administrația competentă identificată de legiuitor, în condițiile în care ordonatorului principal de credite nu-i fuseseră acordate sumele corespunzătoare acordării vreunui drept salarial reprezentând un astfel de spor, reclamanții nu dispuneau de vreun drept salarial "recunoscut prin lege", în sensul art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, la plata căreia angajatorul pârât să poată fi obligat de instanța de contencios administrativ, în actualul cadru legislativ.
Se impune așadar, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenții - reclamanți, toți cu domiciliul ales la recurenta -reclamantă din B,-, județul împotriva sentinței civile nr. 155 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE cu sediul în B,-, sectorul 5, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUIcu sediul în- -orp B, Sectorul 6 și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI cu sediul în str. - nr. 23, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi25 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 6 ex.
06 oct. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
